Realitatea Nu Este Alcătuită din Particule, Este Alcătuită din Percepție

De Jason Gray
 
Te-au convins.
Ți-au spus că realitatea este construită din particule, mase minuscule de electroni care se învârt, atomi legați de forțe fundamentale, ecuații care dictează existența însăși.
Te-au învățat că tot ceea ce vezi, atingi și simți este guvernat de legile imuabile ale fizicii, că universul funcționează independent de tine, rece și indiferent, o mașinărie complexă care înaintează scrâșnind prin timp.
Ai fost condiționat să crezi că ești doar un observator, o colecție de molecule aranjate întâmplător, existând pentru scurt timp în vasta mașinărie a cosmosului înainte de a te dizolva înapoi în vid, dar ce-ar fi dacă ți-aș spune că asta-i o minciună?
Ce-ar fi dacă ți-aș spune că realitatea nu este deloc compusă din particule?
Că tot ce ai fost învățat despre materie, despre obiecte, despre soliditatea lumii din jurul tău, nu este nimic mai mult decât o schelă de gândire, un cadru impus minții tale ca să te împiedice să vezi adevărul mai profund?
Universul nu este alcătuit din atomi.
Nu este alcătuit din energie.
Este alcătuit din percepție.
======================
Înșelătoria Lumii Materiale
======================
Închide ochii pentru o clipă.
Ce se întâmplă cu lumea?
Omul de știință îți va spune că rămâne așa cum este.
Că scaunul din camera ta continuă să existe.
Că munții se întind în continuare pe pământ.
Că cerul este încă plin de nori, fie că îl privești sau nu.
Asta nu este decât o presupunere, o convingere.
Singurul lucru pe care l-ai știut vreodată, singurul lucru pe care îl poți verifica vreodată, este experiența ta.
Ceea ce este văzut, atins, gustat, auzit, simțit numai asta este real.
”Lumea obiectivă”, cea care se presupune că ar exista în afara percepției, n-a fost niciodată experimentată direct de nimeni.
Gândește-te bine la asta.
Fiecare instrument științific, fiecare microscop, fiecare telescop, fiecare accelerator de particule,
este doar o extensie a percepției.
Preia ceva nevăzut și îl traduce într-o imagine, un model, un semnal care este apoi perceput.
Chiar și cele mai complexe date, ecuațiile care descriu mecanica cuantică, nu sunt nimic altceva decât simboluri care sunt înțelese doar atunci când o minte le interpretează.
Așadar, unde este această lume ”obiectivă” care se presupune că ar exista dincolo de percepție?
Nu este nicăieri.
Este o iluzie.
================================
Țesătura Realității Este Conștientizarea
================================
Întreaga ta viață ai confundat harta cu teritoriul.
Ți s-au arătat modele, descrieri, teorii, dar niciunul dintre aceste lucruri nu este realitatea însăși.
Sunt idei.
Constructe.
Sunt reflectări la suprafața conștiinței, unde în oceanul conștientizării.
Ți s-a spus că lumina există sub formă de unde electromagnetice, însă nimeni nu a văzut vreodată o undă electromagnetică.
Tot ceea ce experimentăm este culoarea, un fenomen care există doar în minte.
Nu există „roșu” în lumea exterioară, nici ”albastru”, nici ”verde”.
Există doar lungimi de undă, invizibile și lipsite de sens până când sunt traduse în percepție și, ce se întâmplă cu sunetul?
În lumea fizică nu există ”sunete” reale, doar vibrații în aer.
Un copac care cade într-o pădure pustie nu ”scoate niciun sunet” decât dacă există o minte prezentă care să-l experimenteze.
Gustul, atingerea, mirosul, fiecare senzație pe care ai avut-o vreodată nu este lumea în sine, ci o interpretare a ceva dincolo de înțelegere.
Acest lucru duce la o concluzie inevitabilă: nu există realitate în afara percepției.
Nu a existat niciodată.
Ceea ce numești ”lumea” nu este o structură independentă construită din atomi și forțe, este un construct al conștiinței, o experiență mereu schimbătoare în interiorul unui câmp infinit al conștientizării.
====================================
Observatorul Crează Ceea Ce Este Observat
====================================
Fizica cuantică a sugerat de mult timp acest adevăr, însă chiar și cele mai mari minți științifice ezită să-i îmbrățișeze pe deplin implicațiile.
În faimosul experiment cu dublă fantă, o particulă se comportă ca undă atunci când nu este observată, existând într-o stare de potențial pur, dar în momentul în care este măsurată, ea își ”alege” o poziție definită.
Realitatea nu se ”prăbușește” în existență până când nu este observată.
Ce înseamnă asta?
Înseamnă că actul percepției nu este doar martor la realitate, ci o crează.
Asta este natura fundamentală a existenței.
Observatorul și ceea ce este observat nu sunt lucruri separate, sunt unul și același lucru.
Universul nu este o mașină care înaintează prin timp, este un vis în desfășurare,
iar tu ești atât visătorul, cât și visul.
============
Iluzia Corpului
============

Ai fost învățat să crezi că ești un corp, o mașinărie biologică alcătuită din celule și neuroni, care navighează printr-un peisaj fizic.
Dacă lumea din afara ta este făcută din percepție, atunci ce se întâmplă cu propria ta formă?
Privește-ți mâinile.
Simte greutatea corpului, respirația care intră și iese din plămâni.
Sunt acestea cu adevărat fizice?
Sau sunt, la rândul lor, percepții, senzații în interiorul câmpului conștientizării tale?
Nu ți-ai văzut niciodată cu adevărat propria față.
Ai văzut doar reflectări, fotografii, imagini care există în percepția ta.
Chiar lucrul pe care îl numești ”tu însuți” nu este decât un conglomerat de experiențe, într-o continuă schimbare, care există doar atâta timp cât sunt observate.
Când adormi, unde se duce trupul tău?
Încetează să mai existe sau pur și simplu dispare din conștientizare?
Dacă te-ai trezi într-un vis, pe deplin conștient, ai mai crede că trupul tău din vis este ”real”?
Sau ai vedea că este doar o formă care apare în conștientizare?
Atunci ce face lumea trează diferită?
=======================
Evadarea din Visul Materiei
=======================
Toate limitările se nasc din iluzia unei realități exterioare.
În momentul în care crezi că lumea există în afara ta, devii prizonierul ei.
Crezi în regulile ei, în constrângerile ei, în legile ei inflexibile, dar în momentul în care te trezești, în momentul în care îți dai seama că percepția însăși este fundamentul tuturor lucrurilor, zidurile acestei închisori încep să se năruiască.
Nu ești legat de fizică.
Nu ești legat de timp.
Nu ești legat de nimic, în afară de propriile tale credințe despre realitate.
De aceea misticii au mers pe apă, sfinții au săvârșit miracole, șamanii au transcens spațiul și timpul.
Nu pentru că au sfidat realitatea, ci pentru că au înțeles că ea nu a fost niciodată făcută din materie.
===========
Tu Ești Sursa
===========
Atunci, ce te face asta?
Tu nu ești doar un om.
Nu ești un corp.
Nu ești o entitate care se mișcă într-un univers preexistent.
Ești conștientizarea în care apar toate lucrurile.
Copacii, cerul, stelele, toate există în tine.
Nu în corpul tău, nu în creierul tău, în câmpul conștiinței care este adevărata ta natură.
Nu a existat niciodată o lume exterioară.
Nu a existat niciodată un univers separat de tine.
Există doar acest moment etern, această experiență în continuă desfășurare, acest dans infinit al percepției, iar tu ești sursa tuturor acestora.
Tu nu ești în univers.
Universul este în tine.
 
 
 
 
Traducere Monica Poka

Sursa: Internet

Dacă materialele pe care le traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează pentru voi ceea ce ați primit. Puteți folosi butonul ”Donate” care apare în partea dreaptă de sus a blogului. Vă mulțumesc!