De Jason Gray
0801(GMT-6)
Winnipeg, Manitoba, CANADA
Există un motiv pentru care acest anotimp se simte inexact sub lumini.
Un motiv pentru care bucuria se simte repetată mecanic.
Un motiv pentru care tăcerea se simte amenințătoare.
Un motiv pentru care oamenii beau mai mult, cheltuiesc mai mult, se ceartă mai mult și se odihnesc mai puțin în timpul a ceea ce se presupune că este cea mai ”sfântă” perioadă a anului.
Asta nu este o coincidență.
Este reziduul psihologic al unei inversări care durează de mult timp, una atât de completă încât majoritatea oamenilor confundă epuizarea cu tradiția și obligația cu sensul.
Ceea ce lumea modernă numește Crăciun nu este o celebrare.
Este o comemorare a unui furt.
EVENIMENTUL CARE PRECEDE TOATE POVEȘTILE
Înainte să existe zei cu nume.
Înainte să existe cărți cu peceți.
Înainte să existe instituții care pretindeau că dețin adevărul, exista cerul.
Exista Soarele.
Solstițiul de iarnă nu este simbolic.
Nu este opțional.
Nu este interpretabil.
Este cea mai lungă noapte a anului, momentul precis în care întunericul își atinge limita absolută.
Punctul în care Soarele pare să se oprească, plutind, înainte să-și înceapă întoarcerea.
Această pauză nu a fost imaginată.
A fost măsurată.
Oamenii din vechime nu ”credeau” în solstițiu.
Îl urmăreau.
Piatră cu piatră.
Umbră cu umbră.
Generație după generație.
Viețile lor depindeau de asta.
Cicluri alimentare.
Migrația.
Vremea.
Supraviețuirea.
Acest moment nu era sărbătorit cu zgomot, ci cu reverență.
Focul era menținut viu peste noapte.
Comunitățile se adunau fără ierarhie.
Poveștile erau spuse în liniște, nu ca doctrină, ci ca amintire.
Se odihneau, pentru că odihna era inteligentă.
Asta nu era închinare.
Asta era aliniere.
DE CE CICLURILE SUNT O AMENINȚARE PENTRU PUTERE
Înțelegerea ciclicității produce un tip periculos de om.
Un om care știe că întunericul este temporar.
Un om care nu intră în panică în coborâre.
Un om care are încredere în reînnoire fără să implore.
Astfel de oameni sunt greu de condus.
Nu au nevoie de salvatori.
Nu se supun ușor autorității.
Nu confundă tăcerea cu moartea.
Imperiile nu pot supraviețui cu astfel de oameni, așa că nu au atacat ciclul.
L-au înlocuit.
***PRIMUL STRAT SUPRAPUS***
TEOLOGIA
Solstițiul nu a fost șters, ci absorbit.
Întoarcerea Soarelui a devenit o poveste a nașterii.
Pauza solară a devenit ”trei zile în mormânt”.
Întoarcerea luminii a devenit teologie a învierii.
Acestea nu au fost revelații.
Au fost luare în posesiune.
Genialitatea manevrei a fost asta: oamenii și-au putut ține festivalurile, dar și-au pierdut înțelegerea.
Calendarul a rămas.
Sensul a fost inversat.
Ceea ce a fost cândva universal a devenit exclusiv.
Ceea ce a fost cândva interior a devenit exterior.
Ceea ce a fost cândva întrupat a devenit poruncit.
Apoi a venit cea mai devastatoare inserție dintre toate.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
O ARMĂ DEGHIZATĂ ÎN SPERANȚĂ
O poveste despre un mântuitor nu are legătură cu mântuirea.
Are legătură cu dependența.
Dacă este nevoie de un mântuitor, atunci tu ești declarat ca fiind insuficient.
Dacă răscumpărarea vine de altundeva, ești separat de tine însuți.
Dacă harul este mediat, autoritatea devine absolută.
Asta nu este spiritualitate.
Asta este dez-împuternicire structurală.
Oamenii nu au fost învățați cum să navigheze prin întuneric.
Au fost învățați să se teamă de el.
Nu au fost învățați cum să se odihnească.
Au fost învățați să se spovedească.
Nu au fost învățați cum să-și amintească.
Au fost învățați să asculte, iar supunerea se propagă frumos.
INSTITUȚIILE RELIGIOASE SUNT SISTEME DE ȘTERGERE A MEMORIEI
Bisericile nu au predat pur și simplu credința.
Au antrenat uitarea.
Uitarea inteligenței corpului.
Uitarea ritmurilor sezoniere.
Uitarea faptului că vina nu este înțelepciune.
Uitarea faptului că tăcerea nu este gol.
De-a lungul secolelor, această uitare a devenit normalizată.
Deliberat.
Ritualul a înlocuit reflectarea.
Dogma a înlocuit discernământul.
Autoritatea a înlocuit experiența.
Iar acum, după mii de ani, structura se prăbușește.
Nu violent.
Nu brusc.
Inevitabil.
Minciunile nu îmbătrânesc bine.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
AL DOILEA STRAT SUPRAPUS
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
COMERȚUL
Când autoritatea religioasă a început să decadă, sistemul s-a adaptat.
Întotdeauna o face.
Salvatorul s-a întors, de data asta zâmbind.
Moș Crăciun nu este un folclor inofensiv.
Este un sistem de supraveghere morală comercializat.
Te vede când dormi.
Știe când ești treaz.
Judecă.
Răsplătește.
Refuză.
Asta nu este magie.
Este condiționare.
Copiii sunt antrenați să asocieze bunătatea cu recompensa.
Părinții sunt antrenați să asocieze iubirea cu cheltuiala.
Adulții sunt antrenați să asocieze golul interior cu cumpărăturile.
Rezultatul?
Datorie deghizată în generozitate.
Stres deghizat în tradiție.
Consumul înlocuiește conectarea.
Asta nu este sărbătoare.
Este extracție.
DE CE ACEST SEZON SE SIMTE ATÂT DE GREU
Sistemul nervos uman știe când este mințit.
Iarna este menită să te încetinească.
Să te tragă spre interior.
Să subțieze zgomotul.
În schimb, lumea modernă face opusul.
Accelerează.
Cere.
Copleșește, apoi numește prăbușirea rezultată ”stresul sărbătorilor”.
Nu este nimic în neregulă cu tine.
Este în neregulă ceva cu o cultură care încearcă să o ia înaintea Soarelui.
PENTRU CE A FOST DE FAPT ACEST TIMP
Acest sezon nu are legătură cu răscumpărarea.
Are legătură cu recunoașterea.
Recunoașterea faptului că viața se contractă înainte de a se extinde.
Că întunericul nu este un dușman.
Că odihna nu este un eșec.
Că liniștea nu este moarte.
Este o invitație anuală de renunțare la identități false.
De renunțare la exces.
Să stai cu ceea ce rămâne când spectacolul se oprește.
Instituțiile nu pot supraviețui acestui tip de onestitate.
Piețele nu o pot monetiza.
Religiile nu o pot media.
Imperiile nu o pot comanda.
De aceea a fost îngropată.
CEL MAI PERICULOS ADEVĂR
Niciodată n-a fost vorba de venirea unui mântuitor.
Premisa a fost falsă de la început.
N-ai fost căzut.
N-ai fost frânt.
N-ai fost pierdut.
Ai fost deconectat intenționat.
Aceiași inteligență care rotește Pământul, care înclină axa, care aduce Soarele înapoi de la arcul său cel mai de jos, nu este în afara ta.
N-a fost niciodată.
N-a fost nevoie de preot.
N-a fost necesară nicio cumpărare.
Nu este cerută nicio tranzacție pentru iertare.
Doar conștientizare.
LASĂ VECHILE STRUCTURI SĂ SE PRĂBUȘEASCĂ
Acesta nu este un apel la distrugerea frumuseții.
Este un apel la încetarea externalizării sensului.
Păstrează focul.
Păstrează adunarea.
Păstrează căldura.
Îndepărtează vinovăția.
Îndepărtează obligația.
Îndepărtează minciunile.
Lasă monopolurile religioase să se dizolve.
Lasă ritualurile comerciale să moară de foame.
Lasă falșii salvatori să se retragă.
Revendică sezonul pentru ceea ce este cu adevărat.
O pauză în zgomot.
O întoarcere a ciclului.
O amintire tăcută a faptului că lumina se întoarce, nu pentru că este promisă,
ci pentru că este legală, și la fel ești și tu.
Dacă materialele pe care le
traduc și le împărtășesc gratuit vi se par valoroase, m-ar bucura dacă mi-ați
susține această muncă printr-o donație, atât cât considerați că valorează
pentru voi ceea ce ați primit. Puteți folosi butonul ”Donate” care apare în
partea dreaptă de sus a blogului. Vă mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.