duminică, 23 august 2015

Jurnalul #4 – De UNUL Cu Multe Nume

Întâlnirea cu Jaqual

De Suzanne Lie

Jurnalul lui Beverly
20 Aprilie 1997

Dragă Jurnal,
Înainte de a continua cu jurnalul aș dori să vorbesc puțin despre modul în care m-a schimbat acest proces până acum. După cum poți vedea după mesajele datate, am început să primesc aceste mesaje cu mulți ani în urmă. Cu toate acestea, le-am stocat în adâncul calculatorului meu și le-am păstart ca pe un secret, chiar și față de mine însămi.

Când am început procesul de a aduna aceste mesaje din diferitele lor ascunzători, ceva a început să se schimbe în mine. A trebuit să păstrez aceste comunicări ascunse față de soțul meu, pe care din nefericire încă îl mai iubesc, și de fiica mea pe care o voi iubi mereu. Amândoi m-au abandonat, sau i-am îndepărtat eu?

În timp ce citesc aceste mesaje, este ca și cum le-aș vedea pentru prima dată. Cum am putut uita ceva atât de important ca și mesajele dintr-o lume mai înaltă? De fapt, întrebarea este cum am putut să mă uit pe mine. Văd acum că aceste mesaje sunt pentru mine ceea ce este sângele pentru viață și totuși le-am tăinuit aprobării unui soț și a unei fiice care amândoi m-au părăsit pentru o viață mai bună.

Acum îmi dau seama cât de singură m-am simțit de când am făcut alegerea de a-mi ascunde adevăratul meu SINE în speranța de a păstra iubirea cuiva. Poate că propriul meu conflict interior mi-a contaminat iubirea pentru familia mea. Ceva a făcut-o, deoarece ei au plecat. M-au lăsat singură și fără nimic de făcut. Am primit casa liberă de orice obligații la divorț și am o moștenire suficient de mare de la părinți ca să nu trebuiască să muncesc.

Dar am nevoie să muncesc sau mă voi stinge încet de singurătate. Așa că am găsit posturi în spitale, case de convalescență și grădinițe. Poate că aceștia ar accepta iubirea mea, lucru pe care l-au făcut. Dar nu mi-au întors-o înapoi. Nu a fost potrivit. Nu făceam parte din familia lor, nu eram decât un substitut pentru cei care i-au abandonat.

Am dus-o așa mai mulți ani până când în cele din urmă am scos la suprafață aceste mesaje vechi într-o încercare disperată de a găsi un rost în viața mea. Am fost mai mult decât surprinsă să descopăr iubire. Nu era iubire personală, condiționată care să se bazeze pe ce aș putea face eu pentru ei. Nu, aceasta era o iubire transpersonală, necondiționată bazată pe ceea ce ei ar putea face pentru mine.

În timp ce re-citeam mesajele de la Mytria, am simțit o iubire atât de altruistă, de plină de comuniune încât m-am simțit rușinată. Mi-am dat seama că eu nu am oferit nimănui niciodată o astfel de iubire. Nici soțului meu, nici fiicei mele, nici măcar celor foarte bătrâni sau foarte tineri pe care am crezut că îi ajut. Realitatea este că am vrut ca ei să mă ajute pe mine.

Am fost atât de ocupată să caut în afara mea iubire încât nu mi-am dat seama că tot timpul am primit o iubire minunată din adâncul propriului meu sine. De fapt, în timp ce scriu aceste cuvinte, simt cum mi se rostogolesc lacrimile pe față, dar ele nu sunt lacrimi de tristețe. Sunt lacrimi de bucurie și recunoștință că după o căutare de o viață întreagă NU sunt singură.

Marea mea tristețe stă în faptul că această lume interioară a fost întotdeauna cu mine, dar eu n-am recunoscut-o niciodată. Cred că a fost din cauza faptului că nu m-am recunoscut niciodată pe mine.

Lisa
În timp ce Lisa citea comentariul de final al mamei ei, a simțit cum ochii ei se umpleau de lacrimi. Și-a dat seama că se simțea mai bine să plângă pentru altcineva decât să-și plângă ei de milă. De fapt, Lisei îi lipseau pentru prima dată copiii, și undeva într-un colț al inimii, îi lipsea și soțul ei.

”Destul despre mine”, a spus ea în timp ce se întindea să-și ia o batistă. ”Vreau să aflu mai multe despre această persoană Jaqual care se presupune că este o versiune mai înaltă a tatălui meu.”

Ștergându-și ochii,  își întoarse atenția înapoi la jurnal.

Jurnalul lui Beverly
28 Aprilie 1997

Salutări, eu sunt de pe Antares. Noi suntem în Constelația Scorpionului și servim ca și apărători ai acestui quadrant. Eu, Căpitanul Jaqual, îți vorbesc din linia temporală a zilelor mele ca războinic. Câmpurile de energie ale lumii noastre natale în Sistemul Stelar al Scorpionului sunt asemănătoare câmpurilor de energie de pe planeta Pluto din Sistemul vostru Stelar.

Ai auzit chemarea noastră de astăzi pentru că a sosit timpul să devii conștientă de realitatea mea. Realitatea ta a fost foarte diferită de a mea. Aici eu sunt un războinic, dar m-am retras din serviciul activ. De curând am intrat într-un templu unde pot să-mi focalizez atenția asupra vieții mele interioare.

Viața mea este într-o linie temporală diferită de a ta și eu rezonez într-o zonă total diferită din spațiu. Cea mai parte a vieții mele am fost prea ocupat să-mi bat ”inamicul” pentru a putea privi  în adâncul meu. Am fost războinic pentru o perioadă de cincizeci de ani de-ai voștri Pământești. Ar putea să ți se pară o lungă perioadă de timp, dar noi Antarienii avem vieți mult mai lungi. În mod normal noi trăim cam între 150 și 200 de ani pământești de-ai voștri.

În mod obișnuit pe Antares noi suntem cinci dimensionali, dar războinicii și părinții rezonează cu cea de-a treia dimensiune atunci când ”lucrează” și când merg acasă, merg în cea de-a patra dimensiune. Părinții își aduc în jos noua lor viață din dimensiunile mai înalte pentru a-și începe ”timpul în formă” în dimensiunea a treia.

Funcționăm în acest fel pentru ca copiii noștri să fie puternic înrădăcinați într-o formă fizică pentru a putea procrea și a fi protectorii quadrantului nostru din spațiu. Este ceva similar cu somonul vostru care pleacă din apa sărată care este mediul său natural pentru a-și depune icrele în apă dulce.

Ne păstrăm realitatea trei dimensională vie și activă chiar dacă ne-am putea ridica toți frecvența deasupra ei. Motivul pentru care facem acest lucru este că, în primul rând, noi am colonizat această zonă pentru a ajuta la protejarea celor din jurul nostru, precum și a lumii voastre, de Draconienii de pe Orion. Ceea ce Draconienii au stăpânit prin tehnologie, noi am stăpânit prin mințile noastre.

Din moment ce noi servim ca protectori, cel puțin până la sfârșitul Marelui vostru Ciclu, noi avem o clasă de războinici puternică. Conducătorii societăților noastre, precum și majoritatea cetățenilor, rezonează la dimensiunea a patra și a cincea. Aproape fiecare dintre noi, bărbați și femei, am petrecut cel puțin 30 de ani în serviciu ca războinici. Eu am petrecut 50 de ani ca războinic, ceea ce este un lucru obișnuit numai pentru ofițeri. Femeile sunt instruite în permanență împreună cu bărbații și sunt pe deplin egali în toate acțiunile militare.

Pe de altă parte, bărbații nu sunt în totalitate egali în departamentul de concepție și îngrijire a copiilor. Nimeni nu poate deveni părinte până nu și-a încheiat serviciul ca ”protector”. Noi, războinicii folosim mai degrabă cuvântul ”protector” decât ”soldat”. Noi nu luptăm pentru că așa ni se spune sau pentru că am dori să câștigăm putere sau să cucerim. Noi luptăm doar pentru a ne proteja poporul și modul de viață.

Nu toți oamenii de pe Antares devin părinți. De fapt, mai puțin de 10% se însoțesc și au copii. Cu toate acestea, aproape toată lumea este implicată în mod activ în creșterea tinerilor. Pentru a deveni părinți, acele persoane trebuie să treacă printr-o inițiere importantă, aproape la fel cum este și pe Arcturus. Cu toate acestea, noi nu alegem părinții după culoarea aurei, așa cum se face pe Arcturus, ci mai degrabă prin inițiere.

Ințierea pentru a deveni părinți durează trei ani. Pentru ca cineva să poată deveni părinte, trebuie ca înainte de asta să fi devenit maestru în conștientizarea multidimensională. Această măiestrie poate fi cel mai bine descrisă prin a spune că un maestru poate să-și extindă vibrația de la a treia până la a șaptea dimensiune a Suprasufletului. De asemenea, ei sunt capabili să-și deschidă canalul de a conștientiza în mod conștient toate aceste dimensiuni deodată.

Această expansionare a conștiinței și a conștientizării este o mare realizare și este motivul pentru care doar 10% din oamenii noștri sunt părinți. În scopul de a deveni părinte, două suflete armonios potrivite își ridică vibrația în Suprasuflet și invită o scânteie de viață să intre în lumea noastră Antariană. Ei ”plimbă” apoi acea scânteie în jos prin fiecare dimensiune și o ”plantează” în forma trei dimensională a femeii.

Templul în care voi intra în curând este cel care ne învață să fim părinți. Simt că din moment ce am luat atâtea vieți, cel mai bun mod în care pot servi acum este să aduc în schimb una nouă. De obicei, cuplurile au un singur copil. Este nevoie de trei ani pentru pregătire (doar 30% dintre cei care intră în inițiere o și încheie) și apoi alți trei ani pentru a ”plimba” Sufletul în jos spre cea de-a treia dimensiune.

Apoi, pentru încă trei ani părinții se dedică în totalitate creșterii copilului. La sfârșitul ciclului celor trei ani copilul a devenit adult și se alătură societății. Ei studiază de obicei cam 30 de ani și apoi intră în armată. După cum vezi, majoritatea părinților sunt în jurul vârstei de 60 de ani când sunt în măsură să înceapă procesul de pregătire pentru a deveni părinți.

Cu toate acestea, din moment ce toți părinții și-au însușit conștientizarea multidimensională, ei trăiesc în mod obișnuit cel puțin 300 de ani. Unii trăiesc chiar 400. Ultima sută de ani din viețile lor este petrecută, de obicei, pentru a-i ajuta pe alții să devină multidimensionali. Odată ce cineva este multidimensional, ”moartea” este doar o schimbare de octave.

Sunt, desigur, și cei care mor în luptă, dar acest lucru le dă un impuls până la cel puțin dimensiunea a șasea. Viețile lor sunt scurte, dar călătoria lor către cea de-a șaptea dimensiune este mai ușoară. În lumea voastră, toate procesele individuale, sau viețile individuale cum ați spune voi, provin din Suprasufletul șapte dimensional.

Nouă ni se cere de către părinții noștri să părăsim Suprasufletul atunci când suntem ”scântei de lumină”. Apoi trebuie să ne întoarcem înapoi la Suprasuflet înainte de a putea să ne luăm o nouă întrupare pe Antares sau în lumea Arcturiană sau pe o Navă Stelară. Realitățile Arcturiene și Antariene sunt amândouă de natură multimensională.

Și noi și ei ne concentrăm pe spijinirea oamenilor, planetelor și sistemelor solare să-și îmbrățișeze esența multidimensională și să ascensioneze înapoi la SINELE lor Suprasuflet. Cei care găsesc prea dificil acest proces de ridicare a propriei vibrații înapoi la cea de-a șaptea dimensiune, adeseori se întrupează pe alte planete și în alte sisteme solare. Ei pot alege, de asemenea, o versiune diferită a realității pentru o varietate de experiențe.

(Notă de la Beverly:
Au trecut aproape trei luni până la următoarea noastră comunicare. Nu-mi amintesc de ce am stat deoparte. Mai mult ca sigur că în 1997 m-am îndoit de mine însămi și m-am întrebat dacă nu cumva sunt puțin nebună.)

1 Iulie 1997

”Dragă Căpitane Jaqual”, a scris Beverly în jurnalul ei. Nu m-am conectat cu tine pentru o vreme, dar aș vrea să mă conectez cu tine acum. Te-am simțit foarte mult astăzi în timp ce lucram afară. Am auzit că m-ai putea ajuta să devin un războinic.

După ce ți-am citit ultimul mesaj, îmi dau seama că m-ai putea ajuta foarte mult în procesul meu de a deveni multidimensională. Nu cred că pe Pământ există vreun Templu care să mă învețe aceste lucruri. Poate că ai putea să-mi împărtășești și mie ceea ce înveți în experiența ta din templu.”

”Dragă Beverly”, a canalizat Beverly răspunsul lui Jaqual. ”Cu siguranță te pot ajuta în stăpânirea obiceiurilor și programărilor tale fizice. Abilitatea de a fi cu adevărat multidimensional este ceea ce-ți permite să-ți câștigi stăpânirea asupra problemelor și provocărilor trei dimensionale. Pot să te ajut și să te ridici deasupra fricii tale.

Când cineva este capabil să-și ridice vibrația într-o dimensiune deasupra fricii sale, atunci acesta a intrat în procesul pregătirii măiestririi sale. Aceasta este o parte din motivul pentru care poporul meu a ales să fie războinic. Un războinic trebuie să învețe să-și înfrunte frica din el însuși. Odată ce acea frică este înfruntată și depășită, el se poate ridica în sinele său mai înalt vibrațional.”

Lisa
Ultimele cuvinte ale lui Jaqual despre războinicul care-și înfruntă frica din interiorul său au fost pentru Lisa ca un duș cu apă rece. Dintr-o dată și-a dat seama că toată tristețea și furia ei erau de fapt frică. Dar, ce făcuse ca să-i frică? Ei bine, să începem cu faptul că soțul ei putea să o părăsească pentru o altă femeie, așa cum tatăl ei o părăsise pe mama ei pentru o altă femeie.

Ei bine, asta era destul de redundant și chiar înfricoșător. Apoi, ce s-ar întâmpla cu copiii? I-ar lua soțul ei copiii și ea ar rămâne singură ca și mama ei? Ar ajunge și ea să scrie în disperare scrisori imaginare unui om de pe o altă planetă dintr-un alt sistem solar? Vorbește despre o relație la distanță!

Dacă copiii ei ar abandona-o așa cum a abandonat-o și ea pe mama ei? Nu, în mod clar acesta ar fi cel mai rău scenariu. Dar, a vorbit măcar cu copiii ei de când a ”fugit de acasă”? Cum a putut să fie atât de furioasă sau tristă sau chiar speriată ca să-și trateze copiii în felul ăsta?

Bineînțeles, și-a venit în fire la miezul nopții când nu putea suna pe nimeni. Ce era în neregulă cu ea? Cum putuse fi atât de egoistă? Cum putea fi atât de speriată? Poate că acest Jaqual ar putea-o ajuta.

Jurnalul lui Beverly
23 iulie 1997

”Dragă Jaqual”, a scris Beverly în jurnalul ei, ”sunt Beverly și am revenit pentru a auzi mai multe de la tine. Ți-am auzit chemarea din ultimele zile, dar te-am evitat pentru că îmi era frică că-mi vei vorbi despre stăpânirea fricii mele. Am avut întotdeauna o problemă cu înfruntarea fricii mele. Sunt pregătită acum să eliberez pe deplin această ”problemă” și să trăiesc în curajul meu.”

Lisa
”Asta devine înfricoșător”, a mormăit Lisa pentru sine. ”Nu am văzut ce a scris mama în continuare pentru că eram prea adâncită în mine. Cum se poate una ca asta? Cum se poate ca aceste mesaje ciudate să pară că parcă mi-ar fi adresate mie? Halucinez sau ce se întâmplă? Nu, nu! Nu am să fac asta acum. Este doar un fel de coincidență. Doar atât.” A șoptit ea în timp ce a continuat să citească Jurnalul.

Jurnalul lui Beverly
”Dragă Beverly”, a scris Jaqual în jurnal, ”mă bucur să aud că acum ești pregătită să FII războinicul care ai fost întotdeauna. Ți-a fost frică pentru că de mic copil ai fost speriată și nu ai putut împărtăși nimănui acest lucru pentru a cere protecție și sprijin. Acea frică a menținut o reținere în inconștientul tău pentru cea mai mare parte din viața ta.

După cum înțelegi acum, tot ceea ce s-a întâmplat a făcut parte din Planul tău Divin pentru a te trezi la amintirea SINELUI tău Mai Înalt. Dacă ai fi primit sprijinul de care ai avut nevoie în lumea ta fizică, poate că nu ai fi intrat atât de adânc în inconștientul tău și suficient de înalt în SINELE tău Multidimensional pentru a găsi protecția și sprijinul de care ai avut nevoie.

Acum, în aceste capitole de încheiere a întrupărilor tale fizice, trebuie să-ți cureți inconștientul de frica ne-necesară. Spunem ”ne-necesară” pentru că noi nu vrem ca tu să elimini toată frica. Frica în sine nu este dușmanul tău. Frica doar atunci devine dușmanul tău când mesajele pe care ea ți le trimite rămân și după ce scopul ei a fost îndeplinit.”

Lisa
”Acum ăsta a fost un alt mesaj chiar pentru mine” s-a luat Lisa peste picior. ”Poate că ar trebui să fiu fată mare și doar să ascult ceea ce are tata Jaqual de spus.”

Era Lisa în sfârșit pregătită să se privească pe ea însăși? Nu, a evitat acest gând și s-a întors la citirea Jurnalului.


Traducere Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.