Meditații

sâmbătă, 29 august 2015

Jurnalul # 6 – De UNUL Cu Multe Nume


O Vizită la Focul Violet

De Suzanne Lie

Jurnalul lui Beverly
4 Iulie 1999
”Bine ai venit din nou în Templul Violet, ” a auzit-o Beverly pe Mytria spunând în inima și mintea ei. ”Îți trimitem iubire. Prin iubirea noastră te putem ajuta în confruntarea cu provocările tale zilnice. De asemenea, te ghidăm să-ți găsești calea. Vechea lume moare acum și ea va fi înlocuită cu una nouă. În această nouă lume vor fi multe schimbări pe care cei din lumea veche nu vor fi în stare să le accepte.

Este o deschidere a vălului iluziei, care va permite celor care îndrăznesc să vadă multe adevăruri care au fost ascunse. Planeta voastră este una a liberului arbitru. Prin urmare, aceste adevăruri pot fi ascunse numai pentru că majoritatea societății nu vrea să le vadă. Această majoritate se diminuează. Se diminuează datorită vârstei și se diminuează prin frică.

Din cauza fricii lor, ei nu-și vor permite să vadă ce se apropie, așa că sufletele lor îi contactează. Poate cu ajutorul sinelor lor mai înalte câțiva dintre cei mulți care încă mai dorm să se poată trezi din iluzie. Această iluzie a creat o realitate care pare familiară și acea familiaritate prezintă siguranță pentru ei.

În toiul multelor schimbări care vor crește logaritmic, acești oameni se vor agăța de vechi. Totuși, vechiul este pe moarte și dacă ei se agață de el, ei se vor simți ca și cum și ei ar fi pe moarte. Regulile evoluției stabilesc că cei care opun rezistență schimbării sunt sortiți dispariției.

Cu toate acestea, mulți dintre voi sunteți sătui de vechi și nici nu l-ați putea vreodată îmbrățișa. L-ați simițit întotdeauna ca fiind o minciună, pentru că asta și era. Voi sunteți cei care vor înflori acum în noua eră. Vezi cum vechea ta viață familiară dispare? Nu fi atașată de ea, pentru că atașamentul întârzie schimbarea.

Tu faci parte dintre cei care vor îmbrățișa această schimbare. Aceia dintre voi care vor îmbrățișa această schimbare vor fi premergătorii în noua realitate care este acum creată. Acum, draga mea, permite-ți să-ți vizitezi din nou casa ta din Pleiade.

Vede-te cum zbori pe deasupra frumoaselor pământuri înverzite. Sub tine se află minunatele domuri de cristal care sunt casele oamenilor. Sunt multe domuri diferite și multe culori diferite. În timp ce zbori mai sus descoperi că acolo se află ceea ce ai numi un cartier cu un dom mare în centru, care este de obicei de culoare albă. Culorile caselor se schimbă în funcție de activitatea celor care se află în ele.

În timp ce zbori deasupra zonei noastre vezi mici domuri împrăștiate în jurul pădurilor din apropiere și descoperi un cartier care pare să te tragă în jos. Te îndrepți către această zonă și descoperi că instantaneu stai în fața casei tale. Vezi că din exterior pare a fi mică. Nu vezi nici o ușă, dar în momentul în care dorești să intri, apare o ușă și tu intri prin ea. După ce ai intrat înăuntru, vezi că este cu mult mai mare decât pare din afară. Asta din cauza faptului că noi suntem o societate cinci dimensională. Prin urmare, noi nu suntem legați de nici o constrângere de spațiu. În timp ce te plimbi în jurul frumoasei tale case, îți dai seama că tot ceea ce ceri se manifestă imediat. Tot ceea ce visezi este chiar acolo lângă tine.

Când te așezi în casa ta Pleiadeană, simți dorința să intri în Focul Violet al Transmutării. Prin intrarea în acest Foc Violet tu vei reveni la Corpul tău de Lumină Pleiadean. Auzi clopotul, chemarea Templului Violet Central și știi că a sosit momentul să intri în flacără. Îți centrezi inima și mintea pe acea experiență și într-o străfulgerare, te găsești stând în fața Templului Violet.

Pentru că noi suntem o societate cinci dimensională, fiecare dintre noi poate avea o percepție diferită în legătură cu aceiași clădire, aceiași casă și fiecare dintre noi se poate alătura în percepțiile altora și să se alăture în percepții de grup. Acordă-ți un moment și vezi care este percepția ta personală. Da, vezi acum percepția grupului.

Percepției de grup Templul Violet îi apare ca o imensă geodă de ametist cu multe turnuri prin el. Din nou, în timp ce te îndrepți spre Templu, pare că acolo nu ar fi nici o ușă până în momentul în care dorești să intri.

În momentul în care ai acea dorință, niște imense uși aurii își fac apariția într-un mod primitor. În timp ce intri prin aceste uși te afli pe calea de acces principală. Din nou, acordă-ți un moment pentru a-ți percepe experiența personală a acestei căi de acces principale.

Experiența de grup este că aceasta este o clădire foarte mare cu mai mulți piloni și o scară construită din ametist care duce sus, sus, sus în turn. Sunt mai multe holuri care se învârt într-un mod circular în jurul foaierului central. Așa cum stai acolo, îl vezi pe ghidul tău coborând scara pentru a te întâmpina și a te duce într-o cameră din Templul Violet.

Acordă-ți un moment pentru a percepe cum arată ghidul tău. Ghidul tău te va conduce în sus pe scară, pas cu pas, încet, treptat și ritmic pentru a pregăti intrarea în flacără. Când ajungi în capătul de sus al scării, acolo este un mezanin cu multe uși. Ghidul tău te duce la ușa care este perfectă pentru rezonanța ta.

Cum intri pe ușă, acolo se află o anti-cameră în care ți se oferă o robă. Acordă-ți un moment mai lung și uită-te la roba ta. Ce culoare are? Cum o simți atunci când o atingi? Acum dă jos de pe tine tot ce ai purtat înainte și îmbracă această robă. Când eși gata, intri într-o altă cameră în care te așteaptă ghidul tău.

Te așezi față în față cu Întâmpinătorul tău pentru a te pregăti pentru intarea în Flacăra Violet.
Acordă-ți acum un moment mai prelung și ascultă:
Care sunt cuvintele pe care ți le spune Întâmpinătorul?
Care este intenția pe care o ai în timp ce intri în această flacără?
Ce vrei să transmuți în viața ta și în realitatea ta?

Când ești pregătită, Întâmpinătorul tău deschide ușa către un nou mezanin, doar că în centrul acestuia se află o imensă Flacără Violet. Această Flacără își are baza mult, mult sub tine și se ridică mult, mult deasupra ta. Vezi, auzi și simte nuanțele de violet așa cum ele vibrează și strălucesc. Flacăra se ridică până la Soare, la stele, la planete, la galaxie.

Simte-ți emoțiile, centrează-ți gândurile și determină-ți intențiile. Când ești pregătită acum, Întâmpinătorul tău te atinge ușor pe umăr. Numeri până la trei și apoi trebuie să sari în Flacără fără frică, fără să te îndoiești.”

”Ești pregătită? Ești pregătită să dai drumul? Ești pregătită să faci saltul încrederii Beverly?” spuse Mytria întorcându-și toată atenția asupra lui Beverly.

”Da!” scrise Beverly în Jurnal. ”Sunt pregătită!”

”Atunci draga mea expresie pământească”, răspunse Mytria, ”Voi număra până la trei. Unu ... doi ... trei! Fă saltul, fă saltul ACUM.”

Lisa
Lisa se simți pe ea însăși făcând saltul în Flacăra Violet. Nu, stai: nu era mama ei, Beverly, cea care a făcut saltul? Nu putea să spună asta. Mintea ei era pe jumătate adormită, însă pe deplin trează la viziunea Flăcării Violet care o înconjura în totalitate.

Am pășit singură în Flacăra Violet s-a gândit ea: Dar avea sentimentul că Mytria i-a fost alături în conștiința sa. Sau a fost mama ei? Era vreo diferență? Pe măsură ce amintirea densului ei corp fizic se estompa în mintea ei, Lisa se simțea ea însăși ca fiind într-o stare relativ lipsită de formă.

Era conștientă de o focalizare a atenției, un stâlp de lumină care îi ținea individualitatea în flacără, iar focalizarea părea a fi pe ea. Nu, trebuia să fie pe mama ei! NU, focalizarea, toată focalizarea era pe ea. Era spiritull ei, era sufletul ei sau era conștiința ei? Cu siguranță nu era corpul ei.

”Una mea”, a auzit ea vocea interioară a lui Mytria. ”Focalizarea este asupra esenței tale. În Flacără esența ta este liberă de orice identificare pe care o deții în conștiința ta, alta decât cea pe care o deții în conștiința ta în momentul în care faci saltul în Flacără. Din momentul în care ți-ai afirmat intenția, esența ta va lua forma care exprimă cel mai bine acea intenție. Ce dorești să declari acum?”

”Ce să declar acum?” s-a gândit Lisa. Nu știa, ba da știa dar îi era frică să o spună. Așa că a uitat-o. A uitat ceea ce vroia să declare. Cum putea să facă o declarație dacă nici măcar nu știa dacă era trează, doarme, ea însăși, mama ei sau Mytria?

Lumea ei se schimba rapid. Tot ceea ce ea cunoștea ca și fundație dispărea și se schimba. În mod cert, era momentul ca ea să-și creeze o nouă realitate. Era pregătită. Era pregătită să dea drumul și să cadă în flux. Aproape. Dar ceva era încă blocat. Era blocat adânc în inima ei, blocat în copilăria și în tinerețea ei.

Ce putea să fie? Era un moment înghețat în inima ei, care tânjea să fie vindecat. Dar trebuia să-și deschidă inima și să accepte acea vindecare. Știa acest lucru pentru că o auzise pe Mytria spunându-i-l. Cum putea ea să o audă pe Mytria, plăsmuirea imaginației mamei sale, ca și cum ar fi fost reală?

Acel scurt moment de îndoială a făcut-o să-și piardă centrarea, echilibrul și încrederea în propriul său proces. ”Ce fel de truc era acesta?” a întrebat ea în timp ce dădea din nou la o parte cartea. ”Pesemne am băut prea mult vin”, a spus ea, fără să-și dea seama că a fost atât de interesată de Jurnal încât nici măcar nu se atinsese de vin.

Dar nici măcar n-a observat paharul de vin pentru că s-a ridicat și a plecat de la masă lăsând paharul plin cu vin și Jurnalul pus cu grijă pe podea. ”Acesta a fost doar un vis”, și-a spus ea în timp ce se îndrepta către dormitorul mamei sale.

Și-a dat jos hainele și s-a băgat în pat. Când s-a întins să stingă lumina, a văzut o bucățică de hârtie care ieșea din sertarul micuței noptiere de lângă pat. Din anumite motive a simțit imboldul de a citi acea bucată de hârtie. Când a scos-o din sertar a văzut că era scrisă chiar de ea.

”Cea de-a treia idee a noastră a fost cea mai bună, deoarece toată lumea putea să-și dea seama că ascensiunea cere răbdare, iubire necondiționată și un mare curaj. Cu toate acestea, nu sunt suficienți oameni care să aibă și să poată menține răbdare, iubire necondiționată și un mare curaj.

În cele din urmă, am decis că noi, membrii familiei voastre galactice, va fi nevoie să ne bi-locăm în corpurile oamenilor întrupați deja care au demonstrat o oarecare abilitate în deținerea celor trei calități ale răbdării, iubirii și curajului.

Bi-locația înseamnă că tu ești încă în sinele tău Galactic și în conștiința ta multidimensională, dar îți împărtășești esența cu un om care este dispus să îți accepte prezența. Cu alte cuvinte, eu m-am bi-locat în tine, Beverly, iar Jaqual s-a bi-locat în soțul tău, David.”

”Stai”, spuse Lisa în timp ce adormea, ”de ce este mesajul lui Mytria scris de mâna mea?”

Somnul, sau o transă profundă, a cuprins-o înainte de a avea șansa să răspundă propriei sale întrebări. Poate că un vis îi va răspunde.

Lisa
Lisa s-a trezit brusc în timp ce era încă întuneric. A avut un vis pe care nu și-l putea aminti, dar simțea puternic că trebuia să citească și următorul capitol din Jurnal. Bruce era profund adormit, așa că ea se strecură din pat, luă Jurnalul și se duse în camera de zi. Când a aprins micuța lampă din colțul camerei de zi, și-a amintit că figura mamei ei fusese ultima imagine pe care o văzuse înainte să se trezească.

S-a întrebat oare de ce nu-l trezise și pe Bruce, care părea atât de dornic să citeasă împreună cu ea Jurnalul. Alungând acest gând, citi o introducere care era scrisă de mâna mamei ei. Oare de ce nu o tastase? S-a întrebat și de ce această introducere nu are dată. Dând la o parte acest gând, începu să citească introducerea.

Jurnalul lui Beverly
Dragă Jurnalule, în timp ce scriam și, simultan, citeam povestea lui Mytria și a lui Jaqual, mi s-a spus că ei sunt expresiile mai înalt dimensionale ale soțului meu David și ale mele. Așa că, am făcut-o din nou. L-am apelat pe David, soțul meu. Ei bine, nu suntem divorțați, chiar dacă așa cred mulți, inclusiv fiica noastră, Lisa. Poate că este nedrept să o las să creadă acest lucru, dar eu nu am spus niciodată că am divorțat, cu excepția imaginației ei.

Lisa nu ar putea înțelege niciodată aranjamentul pe care David și cu mine îl avem. Vezi tu, David s-a întors înapoi pe Nava Stelară. Cum aș putea să-i spun tinerei mele fiice că tatăl ei a trebuit să se întoarcă în serviciul activ în spațiul cosmic? Așa că, n-am făcut-o. Am lăsat-o să creadă că el ne-a părăsit, lucru pe care el l-a făcut. Am vrut ca el să-și ia adio de la ea, dar el a spus că nu poate să o mintă și nici să-i spună adevărul. Așa că, el n-a putut să-i spună că pleacă.

Deși mie mi-a spus. Mi-a spus că eu voi rămâne aici pe Pământ pentru că eu eram mai puternică decât el. Mi-a spus că el este ”doar un războinic”, dar eu sunt o preoteasă multidimensională. Întotdeauna m-am înfuriat pe el când îmi spunea acest lucru. Cu toate acestea, David nu era capabil să mintă și spunea NUMAI adevărul. Chiar dacă știam că acest lucru este adevărat, am avut întotdeauna o stimă de sine atât de redusă încât nu puteam să-l cred.

Încă mai am o stimă de sine redusă, motiv pentru care țin acest Jurnal. Am probleme în ceea ce privește crezutul că sunt o preoteasă multidimensională, dar nu am nici o problemă în a crede că ”nu sunt suficient de bună”. Dacă aș fi putut depăși această problemă, m-aș fi putut alătura lui pe Navă atunci când Lisa a plecat de acasă. Dar apoi ea a rămas imediat însărcinată și a avut două semințe stelare minunate.

Deoarece Lisa nu putea să creadă că ea era ”ieșită din comun”presupun, ea nu putea să creadă că copiii ei, și soțul ei, sunt semințe stelare. Nu știu pentru cine scriu acest mesaj, probabil mie însămi, și bineînțeles, Lisei. Nu știu dacă Lisa va citi vreodată aceste lucruri. Totuși, simt nevoia să pregătesc acest mesaj într-un mod care să aibă sens pentru ea dacă îl va citi vreodată.

Bine, trebuie să fiu cinstită aici. Și eu am nevoie să pun toate informațiile astea într-un fel, îndrăznesc să spun, trei dimensional, secvențial. Acest Jurnal a luat naștere prin milioane de notițe care au fost împrăștiate prin toată casa înainte de apariția calculatorului, apoi au fost puse în fișiere undeva prin calculatorul meu, în zilele de după inventarea calculatorului.

Prima, și cea mai grea sarcină a mea, a fost să tastez toate mesajele din vremea de dinaintea apariției calculatoarelor și apoi să organizez aceste mesaje în calculator. Am ajuns în final să am și mai multe pagini de informații pe care trebuia să am grijă să le numerotez, așa că am început să le ordonez după dată. Bineînțeles, cum aș putea să adun aceste informații inter-dimensionale pe care le-am primit de dincolo de timp și să le pun într-o secvență?

Pe de altă parte, nici eu care am primit aceste mesaje nu pot încorpora aceste informații în viața mea fizică dacă acestea nu sunt într-o formă oarecum logică, într-o secvență 3D. Când David era cu mine, el era cel care primea mesajele, în timp ce eu mențineam iluzia de a fi oameni normali într-o viață normală 3D.

Noi nu ar fi trebuit să avem un copil. Pentru a avea un copil fizic pe Pământul fizic, eu trebuia să-mi eliberez frecvența cinci dimensională și să-mi limitez conștientizarea la dimensiunile a treia și a patra. Acesta a fost cel mai mare sacrificiu pe care îmi pot aminti să-l fi făcut în nenumăratele mele vieți.

Aș vrea să pot spune că am făcut acel sacrificiu pentru copilul meu, sau pentru că aș fi vrut un copil, sau măcar că soțul meu ar fi vrut un copil. Dragă, preaiubită Lisa, știu că vei citi acest Jurnal. Știu și că ceea ce urmează să spun te va răni. Cu toate acestea, eu nu mai pot trăi această minciună.

În primul rând, nu am știut că sunt gravidă până în momentul în care a fost prea târziu pentru a face un avort. În al doilea rând, atunci avortul era ilegal. În al treilea rând, nimeni de pe Navă nu ar pune capăt unei vieți pentru nici un motiv. Și în cele din urmă, confesiunea mea, am vrut copilul pentru ca David să rămână cu mine și să nu se întoarcă pe Navă.

Dragă Lisa, îți jur cu inima mea sfâșiată că atunci când am văzut fața ta dulce, m-am îndrăgostit profund de tine. Dar, nu am niciodată prea bună la nimic omenesc. Nu am putut face sau echilibra banii. Nu am putut face curat în casă sau să îmi iau o slujbă. Nu am putut să-mi fac sau păstrez prieteni umani. Dar îți jur că am încercat din toată inima mea inter-dimensională să fiu o mamă bună.

Cu toate acestea, atunci când David ne-a părăsit am fost mai mult decât îndurerată. Eram atât de singură pentru a merge acasă pe Navă, dar tu ai venit în mine pe Pământ. Aceasta era casa ta, iar trebuia să fiu aici cu tine. David ar fi dorit să rămână cu tine, și vine încă în viața ta de vis, dar el a trebuit să se întoarcă. Și a trebuit ca eu să rămân aici cu tine.

Cred că odată ce am început să fiu sinceră, nu mă pot opri. Știu că te-am respins uneori și știu că tu ai simțit acest lucru și m-ai respins și tu foarte MULT. Undeva, pe parcursul pierderii soțului meu, și pierderea tatălui tău, noi ne-am aruncat durerea una asupra celeilalte. Îmi dau seama că ai plecat de acasă de îndată ce-ai putut și ai ales un colegiu care să ”fie prea departe” pentru a mă putea vizita.

Aș fi putut să te vizitez eu mai des, dar am devenit prea obosită să fiu om și prea deprimată să mă întorc la sinele meu multidimensional. Au fost mai mulți ani întunecați în care de-abia am supraviețuit datorită comunicărilor mele cu cei de ”Acasă”. ”Acasă” este pe Navă și casa mea 3D este doar o casă. Undeva pe drum mi-am uitat Misiunea pentru că mi-am uitat SINELE.

Numai datorită acestor scrieri, pe care acum le adun laolaltă într-un fel în care să aibă sens pentru gândirea trei dimensională, am reușit să-mi depășesc depresia. Din nefericire, tu erai plecată de acasă și aproape afară din viața mea de atunci. Te aud gândind ”Deci, de ce nu te-ai dus pur și simplu înapoi?”

Din momentul în care am promis că acest mesaj va fi 100% adevărat, am să-ți spun că n-am făcut-o pentru că nu am vrut să fie un eșec total. Căsătoria mea, rolul meu de mamă, munca mea și îngrijirea casei  păreau să fi fost un eșec. Nu mă puteam întoarce cu un eșec. Am planificat și studiat pentru ceea ce voi numiți mulți ani, pentru a avea onoarea de a-mi lua un corp fizic. Nu puteam/vroiam să mă întorc cu un eșec total.  

Odată ce am luat această decizie, am început să-mi adun comunicările inter-dimensionale într-o secvență de comunicații care să poată fi de ajutor altora. În cele din urmă, am început să mă gândesc la alții. Deoarece toate grijile noastre financiare erau rezolvate din momentul în care am intrat în corpurile noastre fizice, nu trebuia să lucrez pentru bani. Dar, în cele din urmă, am decis că vreau să lucrez pentru un scop.

În timpul zilei mergeam la spitale, ospicii, cantine sociale, centre de recuperare, case de convalescență și în zonele sărace pentru a vedea dacă puteam să fac ceva pentru alții. Am petrecut prea mult timp din viața mea, și toată viața mea cu tine, gândindu-mă la mine. În cele din urmă, mi-am dat seama că aș putea să-i ajut pe alții.

Toate abilitățile pe care le-am ținut pentru mine, am decis să le folosesc pentru sănătatea și bunăstarea altora. Ziua am lucrat pentru alții, iar noaptea am început să-mi adun toate mesajele inter-dimensionale în Jurnalul pe care îl ai în față. Dacă adevărul meu te poate ajuta în vreun fel, te invit să-l citești. Dacă ai ajuns la această pagină, cred că-l citești deja.

Pe de altă parte, dacă îl arunci prin cameră, sper să-l aduni înapoi la loc și să-l dai cuiva care poate are nevoie de el. S-ar putea să te întrebi care este motivul pentru care acest mesaj dedicat ție, dragă Lisa, este pus atât de în interiorul acestui Jurnal. Răspunsul este simplu. Pe măsură ce am început să trec prin experiențele mele în dimensiunile mai înalte și pe Navă, am găsit curajul de a fi deschisă și sinceră cu persoana pe care o iubesc cel mai mult în această lume – tu, draga mea fiică.

Te iubesc foarte mult Lisa. Îmi pare rău că iubirea este diferită în lumea mea. În lumea mea, iubirea și libertatea reprezintă același lucru. Dar tu ai fost crescută doar pe Pământ, ca om, și ai avut nevoie de ceva ce n-am știut să-ți dau. În momentul în care am învățat să ofer iubire, tu erai deja plecată și n-ai mai vrut să ai de-a face cu mine.

Prin urmare, îți voi oferi libertate. Am învățat cum să fac destui bani pentru modestele mele nevoi, așa că am pus deoparte toți ”banii mei de cheltuială” de pe Navă într-un cont pentru tine și copiii tăi. Vei găsi detaliile despre cont în seiful meu. Știi și unde-mi păstrez documentele secrete și acolo vei găsi codul pentru seif.

Nu am fost niciodată în stare să-ți ofer iubirea de care ai avut nevoie, așa că poate pot să-ți ofer libertatea financiară de a face tot ceea ce-ți dorești. Acest cont este numai pentru tine și copiii tăi atâta timp cât purtați un vehicul pământesc. Te rog să observi că nu am adăugat și numele soțului tău. Nu am încredere în el și nici nu am avut vreodată. Poate că din această cauză te-ai și căsătorit cu el.

Cu iubire,

Mama.



Traducere Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.