Din ciclul De ale mele
Cred că ne este clar tuturor că viața noastră nu se
poate schimba dacă continuăm să mergem pe aceleași cărări ca până acum. Și asta
pe mulți îi sperie pentru că au uitat, și aici mă refer la cei trecuți de 40 de
ani, că viața noastră de adult a început tocmai făcând alegeri ale căilor,
direcțiilor pe care să le urmăm în viață. Unele s-au dovedit bune și
împlinitoare, poate doar pentru o vreme, altele mai puțin bune. Pe unele le-am
schimbat, pe altele nu, altele s-au schimbat cumva de la sine ca urmare a modului
în care noi am reacționat la rezultatul lor.
Faptul de a alege ce să facem, cum să facem a devenit
atât de obișnuit pentru unii, încât nu ni se mai pare greu de făcut. Ceea ce
însă ni se pare ”drum închis” este că nu știm ce să alegem, ni se pare că nu
avem de unde alege ceva, că din ceea ce ni se oferă, nu avem ce alege.
Indiferent despre ce ar fi vorba. Păi dacă nu este, atunci de ce să nu creăm
noi înșine ceva?
Când vă întrebați ce ați putea face ca lucrurile în
viața voastră să ia o altă turnură, multe/mulți vă simțiți deja obosiți să vă
mai gândiți la asta. De ce? Pentru că vă uitați la același tablou la care vă
uitați de zeci de ani de zile, îl cunoașteți pe de rost și vi se pare că nimic
nu se poate schimba în el. Sau cel puțin asta vă spune mintea care se agită să
nu cumva să-i scăpați din mână, din celula în care v-a închis ca să vă poată
controla și să nu pună osul la treabă.
Dar marea problemă este că NU ȘTIȚI CE SĂ CREAȚI ca
viața voastră să prindă ceva mai multă culoare. Tânjiți după ceva, dar sare
mintea cu argumentele ei, iar voi continuați să vă luptați în interior prinși
între capcanele minții și dorințele sufletului vostru. Sunteți obosiți deja de
această luptă pentru că vi se pare imposibil să mai schimbați acum ceva în
viața voastră. Mintea vă prezintă acest efort ca pe ceva apocaliptic, deși nu
este. Dar asta face mintea, dacă o lăsați ca ea să vă conducă pe voi, în loc să
o conduceți voi pe ea.
Schimbați lucruri aparent mărunte, dar pe care să le
faceți diferit față de cum ați făcut-o până acum. Acordați-vă timp să faceți
ceva pentru voi, pentru sufletul vostru. Dacă voi nu o faceți, cine să o facă?
Până la 35 de ani, în medie, a fost importantă cariera, familia, casa, etc.
orice în afară de voi. Ați tras de voi și v-ați lăsat trași în toate părțile.
Unii vă aflați în situația de a fi devenit bunici și ați găsit o altă cale de a
fugi de voi, aruncându-vă în rolul de bunici.
Pentru ce vă aflați Oameni dragi pe Pământ? Când o să
vă bucurați de voi înșivă și de ceea ce viața pe Pământ vă poate oferi? Pentru
că are atât de multe de oferit! Poate că ar trebui să luați o pânză curată pe
care să pictați un tablou cu totul diferit de cel vechi, unul care să conțină
bucuria vieții, frumusețea vieții care de atât de multe ori trece neobservată
din cauza unei minți neobosite veșnic nemulțumite. Îi puteți spune și ego,
pentru că fac parte din aceiași familie :)
Dacă nu vă extrageți din urâțenia care pare să
cuprindă totul, nu veți vedea frumusețea Răsăritului și nu veți vedea Calea pe
care să o apucați pentru a simți cu adevărat ce înseamnă să fii VIU pe Pământ.
Singurele schimbări pe care este nevoie să le faceți sunt în voi, în inima și
în sufletul vostru. Faceți alegeri noi, în fiecare zi faceți alte alegeri decât
cele pe care le faceți de 30-40-50-60 de ani și care nu au schimbat nimic în
viața voastră de până acum. Ieșiți din rolurile în care păreți bătuți în cuie
și scrieți-vă altele, mai colorate, mai pline de viață, mai pline de VOI.
Niciodată nu-i prea târziu să schimbi cursul și să
prinzi vântul în pânze!
O zi minunată și plină de o fericită anticipare tuturor!
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.