Amnezia Pământului

De Jason Gray

 Chiar ai uitat unde te afli?

Asta nu este doar o ”planetă”.
Nu este o sferă oarecare care se rotește orbește, suspendată la întâmplare în spațiu.
Acesta este Pământul, cel mai sacru tărâm al întrupării din universul cunoscut.
O bibliotecă vie a conștiinței infinite.
Un tărâm codificat cu putere mitică, radiind memorie elementală, vibrând după un model străvechi.
Umbli pe el de parcă nu ar fi nimic.
Îi respiri aerul de parcă ți l-ar datora.
Îi bei apele ca și cum n-ar fi fost cândva turnate de mâinile zeilor uitați.
Știi unde ești?
Acest plan a fost locuit de milioane de ani.
Nu mii.
Nu zeci de mii.
Milioane.
Repet-o din nou până când greutatea ei va rupe vraja...
MILIOANE.
 
Cu mult înainte de religiile voastre.
Cu mult înainte de guvernele voastre.
Cu mult înainte ca luminile false ale orașelor voastre să înece lumina
stelelor care odinioară vă călăuzeau sufletul spre casă.  
Această lume a trăit multe vieți înaintea ta.
Tu, sufletul tău, probabil ai umblat printre ei.
Ai fost făcut să uiți.
 
Fiecare manual, fiecare predică, fiecare documentar pe care l-ai devorat vreodată
a fost conceput să-ți comprime conștientizarea într-o cutie îngustă.
Să-ți închidă mintea într-o cușcă istorică mică în care povestea omenirii începe
cu trudă, sclavie și ignoranță și se încheie cu mântuirea prin altcineva.
Iar tu crezi...
Că ești cel mai recent model de om.
Că înainte de Roma, nu exista nimic.
Că tot ce e măreț trebuie să fi venit din Grecia sau Egipt și orice altceva era superstiție.
Dar această iluzie nu este ignoranță.
Este orchestrare.
N-ai fost niciodată menit să-ți aduci aminte.
Un suflet care-și aduce aminte nu poate fi controlat.
Arhitecții iluziei au construit bucle.
 
Bucla Istorică.
În care ”preistorie” este un eufemism pentru istoria ștearsă.
În care epoci întregi sunt respinse drept ”mituri”.
În care ruine mai vechi decât orice cultură cunoscută sunt convenabil ignorate sau acoperite în pământ.
În care Göbekli Tepe, Nan Madol, Baalbek și templele din Marele Canion șoptesc adevăruri
pe care nici un cercetător nu îndrăznește să le decodeze pe deplin.
Crezi că te-ai născut într-o civilizație de vârf?
Trăiești în amurgul colapsului.
Voi sunteți copiii bântuiți ai unei epoci de aur uitate.
 
Bucla religioasă.
În care te trezești defect.
În care mântuirea este exterioară, iar păcatul este veșnic.
În care înțelepciunea indigenă a fost etichetată ca ”demonică”, iar culturi întregi au fost
arse de vii sub cupolele catedralei.
În care Vaticanul stă pe un seif cu secrete despre originile tale, divinitatea ta și rudele
tale galactice și mai îndrăznește să îți țină predici despre smerenie.
Biserica nu a colonizat doar pământul.
A colonizat timpul.
A colonizat memoria.
L-a colonizat pe Dumnezeu.
Făcând în mod deliberat acest lucru, te-a separat de propriul suflet.
 
Bucla Științifică.
În care ți se spune că ești un accident chimic.
În care intuiția ta este fantezie, visele tale sunt zgomot, iar memoria ta străveche este o psihoză.
În care conștiința este redusă la o funcție a creierului, iar spiritul este o iluzie.
Te-au făcut să crezi în date, dar nu în destin.
În atomi, dar nu în uimire.
În ecuații, dar nu în esență.
Când sufletul tău a început să se agite, îți dau pastile și o mulțime
de alte medicamente și mecanisme de evadare.
Să-ți amintești este periculos.
 
Bucla Consumatoare.
În care ți se spune să-ți cumperi identitatea.
Să-ți externalizezi sensul.
Să vânezi dopamină prin filme, sex, zahăr și validare superficială.
În care strămoșii sunt uitați, iar celebritatea este Dumnezeu.
Istoria ta a fost înlocuită cu sărbători.
Scopul tău a fost înlocuit cu productivitate.
Tribul tău a fost înlocuit cu un brand.
Sufletul tău?
Redus la tăcere.
 
Cea mai periculoasă dintre toate este
Bucla Amneziei.
Bucla în care îți uiți propria linie genealogică.
În care 99% dintre voi nu vă puteți numi strămoșii cu patru generații în urmă.
Gândiți-vă la asta.
Doar patru generații.
Asta înseamnă abia o sută de ani.
A dispărut.
Ștearsă de tot.
Îngropată sub ipoteci, meme-uri* și locuri de muncă fără sens.
De ce?
 
Pentru că dacă ai ști de unde vii… dacă ți-ai aminti regii, reginele, șamanii, clarvăzătorii,
războinicii și constructorii din ADN-ul tău… dacă ți-ai da seama că ești
încununarea vie a unui milion de miracole… atunci…
Ai deveni periculos.
Ai umbla altfel.
Ai vorbi altfel.
Ai iubi altfel.
Ai rezista altfel.
Ei au nevoie de tine docil.
Deconectat.
Distras.
Rușinat.
 
Au nevoie să uiți că oasele tale își amintesc.
Că visele tale își amintesc.
Că intuiția ta nu este o eroare, ci un sistem de ghidare care
trasează linii înapoi spre stele pe care le-ai uitat de mult.
Tu nu ești un simplu ”om modern”.
Ești amintirea reîntrupată a Pământului însăși.
Ești lemurian.
Atlant.
Mu.
Ești fumul templelor de foc.
Tăietorul în piatră al ziguratelor interzise.
Cântărețul frecvenței care levita monoliții prin sunet.
Toate acestea trăiesc în sufletul tău, așteptând să fie trezite.
 
Ca să-ți revendici acea aducere aminte, trebuie să treci prin ardere.
Arderea iluziilor.
Arderea liniilor temporale false.
Arderea confortului.
Adevărul nu te îmbrățișează.
Te sfărâmă.
Trebuie să fii dispus să-ți pierzi întreaga identitate ca să-ți amintești esența eternă.
Trebuie să ieși din Matricea comodității și să-ți revendici tronul în regatul uitat al memoriei.
 
Ceea ce vine nu va aștepta.
Ciclurile se închid.
Resetările sunt aproape.
Doar cei care își amintesc se vor ridica.
Doar cei care ies din bucle, care rup vălul, care țipă în tăcere, care sapă
sub ruinele istoriei oficiale, vor găsi ceea ce a fost furat.
 
Ceea ce a fost furat… ești TU.
Tu ești continentul pierdut.
Tu ești biblioteca interzisă.
Tu ești sulul viu al zeilor.
Sufletul tău este mai bătrân decât acest Soare.
Trezește-te, ființă sacră.
Visul se sfârșește.
Aducerea aminte… începe.
 
 
 
 
* Meme-urile (pronunțat mim-uri) sunt idei, imagini, expresii, videoclipuri sau glume care se răspândesc rapid pe internet, mai ales prin rețelele sociale. De obicei sunt umoristice sau ironice, dar pot avea și un mesaj social sau cultural. 

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!