Cunoaște-te pe tine însuți

 

Porunca Uitată a Sufletului

De Jason Gray
 
Înainte ca cărțile să fie scrise, înainte ca regatele să fie încoronate, înainte ca măcar limbajul să-și fi tras prima suflare, a existat o poruncă șoptită în însăși țesătura realității:
Cunoaște-te pe tine însuți.
Nu a fost un sfat.
Nu a fost filozofie.
A fost o chemare lansată de existență tuturor celor suficient de îndrăzneți să se trezească în ea.
Totuși, în această epocă modernă a zgomotului și a oglinzilor nesfârșite, omul stă mai departe de sine decât oricând.
Am schimbat călătoria spre interior cu un imperiu al iluziilor spre exterior.
Ne măsurăm valoarea în reflectări care nu sunt ale noastre.
Consumăm imaginile altora, sperând să ne regăsim printre ei.
Sufletul, străvechi și tăcut, așteaptă încă în spatele vălului, neatins de toate distragerile noastre, șoptind același adevăr nemuritor:
Întoarce-te.
Amintește-ți.
Revendică-te.
 
***Primul Templu a Fost Înlăuntru***
 
Când cei din vechime au gravat în piatră ”Cunoaște-te pe tine însuți” deasupra ușilor din Delphi,
ei nu doar decorau piatra, ei păstrau un adevăr pe care până și civilizațiile l-ar uita.
Ei au înțeles că cel mai mare templu nu era construit din marmură, ci din carne.
Cel mai sfânt oracol nu era o preoteasă, ci conștiința.
Călătoria către înțelepciune nu era prin cucerire, ci prin amintire, prin îndepărtarea lentă, dureroasă și glorioasă a fiecărei identități false până când doar sufletul rămânea, gol și luminos.
Să te cunoști pe tine însuți înseamnă să devii terifiant de sincer.
Înseamnă să recunoști părțile din tine pe care nu tu le-ai ales, cicatricile pe care le-ai moștenit,
vocile care nu sunt ale tale, credințele pe care le-ai înghițit pe nemestecate fără să le guști.
Înseamnă să stai, tremurând, în fața imensității din tine și să îndrăznești să o privești fără să tresari.
Cei mai mulți nu vor face niciodată acest pelerinaj.
Este mai ușor să devii o mască decât să smulgi una.
Este mai ușor să fii aplaudat pentru o iluzie decât să fii răstignit pentru adevăr.
Cei care caută divinul trebuie mai întâi să fie dispuși să întâlnească umbra,
pentru că lumina sufletului este ascunsă tocmai acolo unde refuzăm să privim.
Templul nu a fost niciodată în afara ta.
A fost întotdeauna construit în centrul tăcut al ființei tale.
 
***Oglinda și Sabia***
 
”Cunoaște-te pe tine însuți” este atât o oglindă, cât și o sabie.
Oglinda dezvăluie cine ești fără pretenții.
Sabia îți cere să îndepărtezi ceea ce nu ești.
Tu nu ești numele tău.
Tu nu ești realizările tale.
Tu nu ești povestea pe care alții au scris-o pentru tine.
Tu ești martorul din spatele poveștii.
Văzătorul tăcut.
Pulsul original care era acolo înainte de prima ta suflare.
Să-ți amintești că... să trăiești cu adevărat din acel loc... înseamnă să devii
de neatins de lume și de nesfărâmat de furtunile ei.
Înseamnă să pășești afară din jocul aparențelor și să revendici tronul
pe care niciodată nu l-ai părăsit cu adevărat.
Asta nu este aroganță.
Asta nu este ego.
Asta este rebeliune sacră.
Pentru că lumea ar prefera să uiți.
Ar prefera mai degrabă să alergi după validări nesfârșite, posesiuni nesfârșite,
distrageri nesfârșite, orice te-ar împiedica să-ți amintești că erai întreg înainte să fi fost vreodată rănit.
Să te cunoști pe tine însuți înseamnă să faci inutilă împotriva ta întreaga mașinărie de control.
Devii răspunsul la fiecare tiranie.
Devii revoluția pe care niciun imperiu nu o poate prezice.
Devii, pur și simplu, liber.
 
***Să Devii Flacăra Vie***
 
La urma urmei, ”Cunoaște-te pe tine însuți” nu înseamnă doar cunoaștere, ci să FII.
Înseamnă să devii o flacără vie, nu una care arde ca să distrugă, ci una care arde ca să dezvăluie.
Să te cunoști pe tine însuți înseamnă să devii lumina prin care și alții și-ar putea aminti de ei înșiși.
Nu prin forță.
Nu prin predici.
Pur și simplu fiind atât de absolut de adevărat încât fiecare minciună
din jurul tău se cutremură și se prăbușește.
Lumea nu are nevoie de mai mult zgomot.
Nu are nevoie de mai mulți experți.
Nu are nevoie de mai multă inteligență.
Are nevoie de suflete care și-au străbătut propriul întuneric
și au ieșit purtându-și focul propriului nume.
Este nevoie de testamente vii ale adevărului, bărbați și femei care nu sunt definiți de praful istoriei,
ci de suflarea vie a spiritului care se mișcă prin ei.
Tu, care citești aceste cuvinte, ești chemat la acea călătorie.
Te va costa tot ceea ce este fals.
În schimb, vei câștiga ceva ce lumea nu poate oferi și moartea nu poate lua.
Pe tine însuți.
 
***Chemarea Finală***
 
Va veni un moment, iar acel moment șoptește deja la granițele acestei lumi,
când structurile construite pe uitare se vor prăbuși.
Când imperiile ridicate pe venerarea aparențelor se vor prăbuși devenind praf și pulbere.
Când fiecare mască, fiecare tron ​​fals, fiecare adevăr contrafăcut va fi cântărit și găsit fără valoare.
În acea zi, doar cei care s-au cunoscut pe ei înșiși vor sta în picioare.
Nu ca conducători sau cuceritori, ci ca flăcări vii, tăcute, înverșunate, de neclintit.
Nu ți s-a cerut niciodată să salvezi lumea.
Ți s-a cerut doar să te salvezi pe tine însuți și, făcând asta,
să devii o lumină pe care nici un întuneric nu o poate stinge.
Porunca nu s-a schimbat niciodată.
Calea nu s-a mișcat niciodată.
Ușa nu s-a închis niciodată.
Este scrisă într-un loc pe care nici o mână nu-l poate șterge.
Este gravată în însăși ființa ta, așteptând să-ți aduci aminte.
Cunoaște-te pe tine însuți.
Ridică-te.
Lumea după care tânjești începe în tine.
 
 

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!