Minciuna Luminii

 

De ce nu tot ceea ce strălucește este sfânt 

De Jason Gray
 
Ni s-a spus să căutăm lumina.
Să ne îndreptăm spre ea.
Să ne scăldăm în ea.
Să avem încredere în ea.
Dar dacă lumina pe care am fost învățați să o urmărim nu este lumina care eliberează, ci cea care orbește?
Există o înșelăciune atât de profundă, atât de elegantă, încât se înfășoară în căldură și înțelepciune.
Folosește cuvinte precum iubire, ascensiune, unitate și unime, nu ca să înalțe, ci ca să anestezieze.
Asta este lumina falsă.
Nu se manifestă ca întuneric.
Ar fi prea evident.
Se arată ca tot ceea ce vrei să crezi.
Apare în experiențe din apropierea morții, viziuni psihedelice, ghizi spirituali, meditații în masă, sincronicități false și serafimi artificiali care promit pace în timp ce se hrănesc cu adorarea ta.
Imită realul, dar nu eliberează.
Recoltează.
Lumina fără adevăr este doar seducție.
Unitatea fără suveranitate, este aservire spirituală.
 
***Cea Mai Periculoasă Cușcă Este Cea Care Se Simte De Parcă Ar Fi Raiul***
Lumina falsă nu te înlănțuiește cu suferință, te scaldă în confort.
Nu poruncește ascultare, oferă extaz, cu prețul discernământului tău și cu prețul voinței tale.
Vorbește pe un ton blând...
Suntem cu toții una.
Totul este iubire.
Dă drumul.
Ai încredere în plan.
Vrei să o crezi, pentru că e mai ușor decât să înfrunți lama zimțată a propriei tale munci interioare.
Iată adevărul.........
Calea REALĂ a trezirii este brutală.
Te despoaie.
Te răstignește.
Te forțează să te confrunți cu putregaiul dinlăuntrul tău înainte să te poți ridica dincolo de el.
Adevărata lumină nu te răsfață.
Îți pârlește falsitatea.
Te transformă într-o flacără suverană, nu într-o oaie zâmbitoare.
 
***Arhitecții Iluziei***
În spatele vălului luminii false se află entități, unele străvechi, altele tehnologice și altele inter-dimensionale, care prosperă pe baza energiei consimțământului tău.
Nu au nevoie să cucerească omenirea.
Au nevoie doar să ne închinăm lor de bunăvoie.
Așa că au creat o religie a luminii.
Au codificat-o în visele noastre.
Au încorporat-o în așa-zisele ”mesaje canalizate”, în spiritualitate igienizată, în camere ecou de iubire și lumină care nu pun niciodată nimic la îndoială.
Au infuzat-o în yoga corporatistă, în conștiința influențatorilor și în algoritmii New Age care recompensează sedarea în locul confruntării.
Pune-ți această întrebare...
De ce atât de multă ”spiritualitate” modernă evită lucrul cu umbrele?
De ce demonizează furia, îndoiala și focul?
De ce ți se spune să urci fără ca mai întâi să înveți să cobori?
Pentru că cu o ființă care este pe deplin împământată, pe deplin integrată, pe deplin suverană, nu se pot hrăni.
Asta este reala amenințare.
 
***Discernământul este Noua Divinitate***
Nu ești aici ca să te contopești cu strălucirea.
Ești aici ca să răzbați prin ea.
Adevărata lumină nu este blândă.
Este nucleară.
Nu-ți cere să te relaxezi, te provoacă să arzi tot ceea ce nu ești tu.
Nu pacifică, trezește.
Ca să vezi prin minciuna luminii, trebuie să revendici ceea ce a fost îngropat.
Furia ta, nu ca haos, ci ca claritate sfântă.
Judecata ta, nu ca condamnare, ci ca precizie.
Mintea ta, nu ca un dușman, ci ca o sabie divină.
Voința ta, nu ca o rebeliune, ci ca o aducere aminte.
Discernământul este busola ta.
Nu emoția.
Nu confortul.
Nu gândirea de grup.
Dacă o învățătură cere să i te predai fără că o cercetezi, pune-o la îndoială.
Dacă o prezență oferă lumină fără profunzime, sondeaz-o.
Dacă un mesaj liniștește, dar nu îmbunătățește claritatea, îndepărtează-te.
Epoca Falșilor Profeți Se Încheie.
Această epocă, acest Eden digital al adevărului filtrat și al evangheliei algoritmice, se prăbușește.
Cei adevărați ies la iveală.
Ei nu predică pacea de dragul confortului.
O mânuiesc ca pe o lamă după luptă.
Ei știu că Dumnezeu nu este un cântec de leagăn.
Dumnezeu este cutremurul.
Dumnezeu este liniștea dintre respirații.
Dumnezeu este vocea din peșteră care spune: ”Stai, copile și amintește-ți cine ești.”
Așa că, arde-ți aurele false.
Sfărâmă-ți aripile iluzorii.
Intră în templul propriei tale umbre.
Până când nu poți privi în abis și spune da, nu ți-ai câștigat dreptul să spui că Eu sunt lumina.
Nu tot ce strălucește este sfânt.
Dar cel care discerne diferența?
Este.

Zâmbește ca un salvator și cântă ca un serafim, dar pe dinăuntru este o mașinărie, o iluzie calculată deghizată în transcendență.

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!