Meditații

joi, 30 octombrie 2014

Găurile negre din interiorul nostru


De Gerrit Gielen

Mulți oameni se bombardează în mod continuu cu gânduri negative: ”Eu nu pot face asta, asta nu-i pentru mine, sunt slab/ă, trebuie să mă ascund pentru că eu sunt rău/rea, lumea nu este un loc sigur, probabil că asta nu va merge.” Etcetera, etcetera.

Cum s-a întâmplat acest lucru? De ce facem acest lucru? Motivul pentru acest comportament auto-distructiv este că fiecare dintre noi a fost la un moment dat, fie în această viață fie într-una trecută, traumatizat. Traumele sunt experiențe negative care sunt atât de intense încât personalitatea noastră nu le poate gestiona; o parte din conștientizarea noastră ”îngheață” și rămâne blocată în timp.

Haideți să luăm, de exemplu, pe cineva care într-o viață anterioară a experimentat faptul că țara sa a fost ocupată în timpul unui război. Oamenii au fost luați de pe stradă și brusc au dispărut. A fost o continuă amenințare cu violența și nu s-a putut simți în siguranță nicăieri. Personalitatea din această viață trecută a suferit intens din cauza fricii copleșitoare și nu s-a putut împăca cu acea situație pentru tot restul vieții sale. O parte a acestei persoane a devenit traumatizată și a rămas blocată în timp, blocată în realitatea războiului și continuă să trimită mesaje personalității din prezent ca și cum încă ar fi război: ”Viața este periculoasă, este multă violență acolo, nu poți să ai încredere în oameni, ești neputincios.” Personalitatea actuală nu își dă seama că aceste gânduri persistente sunt legate de o realitate foarte diferită; ea pur și simplu crede aceste mesaje și se obișnuiește să vadă viața prin ochii personalității traumatizate din viața sa trecută. Persoanele necunoscute sunt privite cu suspiciune, în permanență în fundal există un sentiment de moarte și o frică de violență și convingerea că este mai bine să stea blocat în casă, pentru că dacă iese s-ar putea să nu mai revină niciodată.

Trauma acționează ca o gaură neagră    

Partea traumatizată din noi este sursa celor mai mari frici de care suferim. Rețineți că întotdeauna frica ne spune că acolo afară este ceva care este periculos, ostil și dăunător. Frica vă face să vă focalizați pe lumea exterioară ca și sursă a problemelor voastre și nu pe trauma în sine. Când cineva care este îngrozit de câini se află în aceiași încăpere cu un câine, întreaga sa atenție va fi focalizată pe câine, excluzând orice altceva. Dar de cele mai multe ori, nu câinele este problema, adevărata problemă este frica de câini a persoanei respective. Dacă continuați să vă focalizați pe ceea ce se află în afara voastră, percepțiile voastre vor fi distorsionate. Vă focalizați pe ceea ce vă produce frică și astfel aveți tendința de a o vedea peste tot; frica voastră exagerează pericolul real și pierdeți o grămadă de energie încercând să-l evitați.

Acest tipar reactiv crează un cerc vicios: frica vă restrânge percepția realității în așa fel încât realitatea pare a vă confirma și justifica fricile chiar mai tare. Când citiți ziarul, atenția voastră este în mod automat atrasă către știrile legate de câini care atacă oameni sau răspândesc boli infecțioase. Când vă plimbați pe stradă, vi se pare că câinii vă privesc într-un mod amenințător, gata să sară pe voi. Acest cerc vă ține partea traumatizată ca într-o închisoare și ea nu poate fi eliberată până când cercul nu este rupt. O parte traumatizată a personalității, prinsă într-un cerc vicios, poate fi privită ca o gaură neagră în interiorul nostru. Absoarbe energia, absoarbe lumina și ne duce înapoi în trecut, la acele momente din timp în care conștientizarea noastră a fost înghețată și blocată.

Eu însumi am avut o frică înnăscută de a călători. Când am pornit într-o călătorie în Franța în această vară, tot timpul am simțit că mașina se va strica și vedeam semne ale acestei defectări peste tot. Chiar înainte de a porni mi s-a rupt cureaua de la pantaloni ”un semn de rău augur”, m-am gândit. Pe drum, peste tot am observat mașini abandonate. Când ne-am oprit într-un loc de parcare, mi s-a părut că văd urme de ulei în spatele mașinii noastre. Pe tabloul de bord al mașinii a apărut un mesaj luminos care ne spunea că ar trebui să mergem la un garaj pentru a schimba uleiul la cutia de viteze (mai târziu s-a dovedit a fi o greșeală în computerul de bord al mașinii). La un moment dat am observat câteva scule în partea din spate a mașinii care m-au făcut să am sentimentul că mașina are nevoie de reparație. Etcetera, etcetera.

În timpul călătoriei am decis să intru în mine, în gaura mea neagră. Acolo am văzut un bărbat zăcând la marginea unui drum, și i-am putut vedea doar spatele. Când m-am apropiat, am rămas șocat; i-am văzut fața și ochii și am văzut că a fost înjunghiat. El era departe de casă și oamenii de acolo nu au avut încredere în el și l-au înjunghiat. El a murit cu gândul la casa sa, dorindu-și să nu fi plecat niciodată de acolo.

În trecut, de-abia am călătorit, nici nu am condus vreo mașină. Am crezut că aveam motive întemeiate pentru acest comportament, dar de fapt nu eram conștient de gaura neagră din mine. Acum, călătoresc destul de des și multele excursii pe care le facem îmi aduc multă bucurie. Peste tot prin lume avem întâlniri minunate cu oameni asemeni nouă și ne bucurăm să vizităm locurile frumoase din natură.  

Încercarea de a discuta cu oameni care se află într-o gaură neagră, adică care au o percepție îngustă și bazată pe frică în ceea ce privește o anumită problemă, este aproape imposibilă. Când încercați, ei vor indica imediat nenumărate ”dovezi” și motive care să le susțină viziunea asupra lumii. Ei refuză să se deschidă posibilității că frica lor – și nu lumea exterioară – este de fapt problema. Ei sunt convinși că frica lor este cauzată de amenințările reale din lumea de afară și, prin urmare, rezonabilă și justificată. Dacă nu sunteți de acord cu ei, voi sunteți cei naivi: voi refuzați să vedeți dovezile evidente care sunt chiar sub nasul vostru. Cu cât este mai mare frica, cu atât mai rigide și mai ferme sunt convingerile. Multe dintre site-urile de pe Internet, care sunt pline de previziuni de rău augur și de teorii ale conspirației, provin din găurile negre din planul interior.

Găurile negre pot deveni atât de puternice încât să absoarbă și să preia întreaga personalitate; în acest caz va apărea paranoia (suspiciunea extremă). Orice oamenii spun sau fac este interpretat într-un mod negativ ceea ce face imposibilă o comunicare normală. Peste tot în jur sunt percepute numai amenințări și conspirații. Prietenii și membrii familiei care încearcă să rupă vraja obsesiilor lor sunt considerați a fi ei înșiși sub influența forțelor răului. Persoana paranoică devine complet izolată și întemnițată în propria sa minte.

Într-o anumită măsură noi toți suferim de paranoia. Aproape fiecare dintre noi are câte o gaură neagră cu privire la o anumită problemă, care ne denaturează percepția și relațiile cu alți oameni.

Ce puteți face?

1.Dați-vă seama că în voi este o gaură neagră

Primul și cel mai important pas este să recunoașteți că o parte din voi a fost traumatizată și că vă trimite mesaje care nu sunt corecte. Ori de câte ori observați că gândurile voastre sunt în mod particular negative, sau ori de câte ori vă simțiți exagerat de înfricoșați de ceva și vă așteptați la ce-i mai rău, fiți pregătiți să intrați în voi, în gaura neagră, și să vă confruntați cu partea traumatizată.

Puneți-vă următoarele întrebări: ”S-ar putea ca în mine să existe o gaură neagră? S-ar putea să existe o parte traumatizată a mea care să-mi denatureze întreaga viziune asupra realității, o parte care să mă deconecteze de la toate lucrurile bune și pozitive care se petrec în jurul meu? Perspectiva mea asupra realității și atitudinea mea față de oameni se bazează pe frică sau pe iubire?”

2.Intrați în gaura neagră

Pășiți în gaura neagră, nu pentru a suferi, ci pentru a aduce lumină și iubire în această parte din voi. Faceți o imagine a părții traumatizate. Imaginați-vă, de exemplu, că este un copil pierdut și dați-vă seama că el are nevoie de multă iubire și grijă. Conectați-vă cu acest copil, priviți în ochii lui și simțiți de ce are nevoie pentru a se elibera treptat de frică.

De fiecare dată când descoperiți că adăpostiți gânduri negative, sentimente sumbre sau frici iraționale în legătură cu viața, oamenii sau societatea, încurajați-vă să mergeți în interior. Căutați gaura neagră din voi: închisoarea părții traumatizate. Fiți prezenți asemeni unui înger iubitor; aduceți mângâiere, reasigurare și lumină.

3.Spuneți-vă adevărul

Evanghelia lui Ioan spune: ”Adevărul vă va elibera”. Cuvintele care sunt adevărate poartă o imensă putere. Adevărul provine din iubire, nu din frică. Simțiți iubirea disponibilă în univers; simțiți iubirea Mamei Pământ pentru umanitate; simțiți iubirea din voi și apropiați-vă de de partea traumatizată din voi din această iubire. Din acea sursă, formulați câteva propoziții scurte și repetați-le frecvent cu voce tare:

De exemplu:

-        Viața este bună cu mine

-        Pământul iubește umanitatea și ne ajută

-        Umanitatea se trezește și devine mult mai conștientă de unitatea sa; această unitate începe să se manifeste peste tot.

Repetarea acestui tip de mesaje este un instrument foarte puternic atunci când doriți să renunțați la gândurile bazate pe frică.

În prezent există multă literatură bazată pe ”gândirea pozitivă”. Oamenii stau în fața oglinzii și încep să repete mesaje pozitive pentru ei înșiși: afirmații. Acest lucru are sens numai dacă mesajul este adevărat, și ele sunt adevărate atunci când se bazează pe iubire.

Cineva ar putea să își repete: ”Sunt bogat, sunt bogat” sperând că realitatea va fi conformă cu intenția sa. Dar este această afirmație bazată pe iubire sau pe frica de lipsă, pe frica că universul nu va avea grijă de el? În cazul din urmă, afirmația nu va funcționa.

Înainte de a începe să repetați la nesfârșit afirmații, mergeți înapoi la sursă. Conectați-vă cu iubirea din inima voastră, și vedeți ce mesaje vă vin și de aici. Începeți prin a vă iubi pe voi înșivă și îmbrățișați partea traumatizată din voi. Afirmațiile bazate pe frică nu funcționează.

Dacă afirmația este corectă, nu este esențial să o repetați de multe ori. Vi s-a întâmplat vreodată ca cineva să vă spună ceva ce v-a sunat ca profund adevărat? A fost necesar ca acel mesaj să fie repetat tot timpul? Probabil că nu a fost. Dacă o frază pe care într-adevăr o simțiți adevărată este spusă cu voce tare cu intensitatea potrivită, nu trebuie să o spuneți din nou și din nou. O dată pe zi este suficient.

Cu toate acestea, primul și cel mai important pas din acest proces în trei pași, este să vă înfruntați cu sinceritate gaura neagră din voi. De îndată ce vă dați seama că frica vă distorsionează percepția, puteți începe să vă îmbrățișați acea frică cu iubire și din acea iubire să găsiți afirmațiile care sunt adevărate și eficiente.



Traducere Monica Poka


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.