Meditații

vineri, 17 martie 2017

Călătoria a O Mie de Morți – A Da Drumul


De Jenny Schiltz

S-a mai spus și înainte că această călătorie va fi ca și cum am muri de o mie de ori. Acesta este unul dintre cele mai adevărate lucruri pe care le-am auzit. Nu contează unde vă aflați pe această cale, pentru că odată ce ați pus piciorul pe ea, conștient sau inconștient, părți din voi încep să moară. Lăsăm în urmă toate bucățelele și părțile care am crezut că am fi, identitățile pe care ni le-am luat sau care ne-au fost date, părțile din noi și oamenii care nu rezonează cu cine noi devenim. Acestea se desprind în straturi, pentru că nu sunt chiar sigură că am putea suporta adevărul ființei noastre dintr-o dată. Uneori această eliberare este forțată ca și cum universul (voi) ar conspira împotriva voastră, iar alteori stratul este atât de profund încât este nevoie de totala voastră participare. Este nevoie să dați drumul conștient, să pășiți în mod deliberat în nou.

Acum, mai mult decât oricând, ni se cere nu numai să dăm drumul, ci chiar să vedem impactul pe care aceste ”sine false” le-au avut asupra vieții noastre. Dacă aceste sine au deținut frică, lipsă și, în același timp, modul în care ele ne-au asigurat cadrul perfect ca noi să putem experimenta exact ceea ce aveam nevoie pentru creșterea noastră. Ne sunt arătate disfuncțiile noastre și cât de adânc pot merge pentru că nici unul dintre acestea nu pot sta în lumina mai înaltă. Rezistența opusă acestor eliberări este cea care crează suferință în viața noastră.

Am știut că am dat de un nou strat al sinelui la care trebuia să-i dau drumul. Am lucrat cu el timp de câteva zile, l-am simțit, i-am înțeles vocea și rolul. Acum câteva zile am fost îndrumată către izvoarele termale deoarece aveam nevoie de câteva băi de vindecare. Am început din nou, lovind ușor în acest strat, să chiar simt rezistența care se afla acolo și am descoperit că sub el se ascundea frica. Acestui strat îi era frică să plece și în consecință făcea adevărate ravagii în corpul meu emoțional. Eram neliniștită, capricioasă, aveam o senzație de nesiguranță … de-a dreptul dezgustător. Ritmul drumului și zgomotul strident al radioului mi-au asigurat evadarea perfectă ca să explorez și chiar să aud și să simt ceea ce era exprimat. Am fost de-a dreptul recunoscătoare pentru drumurile întortocheate de munte care-i rețineau atenția soțului meu pentru că dacă s-ar fi uitat la mine și ar fi văzut lacrimile care-mi curgeau pe față, ar fi trebuit să-i împărtășesc criza existențială prin care treceam. Apoi, am început un dialog sincer, activ în mine însămi.

Jenny: Am nevoie să pleci, această nevoie de a juca umil (play small în text, adică să renunți la lucrurile pe care le dorești de fapt în viața ta pentru a menține o siguranță iluzorie n.t.) și de a mă face pe mine măruntă și neînsemnată pentru confortul altuia, frica de a mă expune … nu-mi mai servește la nimic.

Stratul: Ce se întâmplă dacă atunci când eu plec mori și tu? Ai copii și un soț.

Jenny: Atunci așa a fost să fie. Și binele lor cel mai înalt va fi fost servit. Am încredere în asta.

Stratul: Și dacă te schimbi atât de mult încât soțul tău nu va mai vrea să fie cu tine?

Jenny: Acest lucru m-a făcut să las o pauză și apoi l-am auzit pe sinele meu mai înalt spunând – el a stat alături de tine în fiecare schimbare prin care ai trecut și i-a plăcut să te vadă pe tine, acea tu care a știut întotdeauna să iasă din umbre.

Stratul: Mi-e frică.

Jenny: Știu, dar va fi bine. Îți mulțumesc pentru tot ceea ce m-ai învățat. Eu merg mai departe acum.

Cu aceasta, am simțit cum literalmente ceva pleacă din corpul meu. A fost o imensă schimbare și eliberare cum n-am mai experimentat vreodată. Apoi am simțit pace, o binecuvântată pace. Când am prins din nou privirea soțului meu i-am zâmbit. Voi fi în regulă, noi vom fi în regulă și am simțit o asemenea bucurie și entuziasm pentru ceea ce va apărea nou în viața mea acum că am eliberat vechiul.

În timp ce această conversație a fost atât de clară, am început să-mi amintesc unele mai subtile pe care le-am avut de-a lungul anilor. Dacă îi pierd pe toți în această călătorie? Dacă se gândesc că aș fi nebună? Dacă sunt nebună? Îmi amintesc cum fricile s-au desprins strat cu strat. Unele straturi au rămas în preajma mea provocându-mi suferință timp de luni de zile până când am fost în sfârșit în stare să am ÎNCREDERE și să le dau drumul. Eliberarea este mai rapidă acum pentru că încrederea mea este mai mare și în loc să mă lupt cu eliberarea îmi exprim recunoștința pentru rolul ei și pășesc conștient în nou. Faptul de a fi clară în dialogul meu interior, pe care toți îl avem, m-a ajutat cu adevărat. Încetiniți-vă gândurile, auziți-le chiar și nu ezitați să vă spuneți adevărul acelor gânduri. Am descoperit că există o credință greșită în spiritualitate că să le vorbești fricilor tale, să le dai un nume le dă putere sau le aduce în manifestare. Eu spun PE NAIBA! Am descoperit că spunându-le fricilor mele pe nume mă ajută să le văd și să le arăt compasiune. Nu asta este ceea ce vrem cu toții atunci când suntem speriați? Compasiune și înțelegere. Părți din noi se simt ca și cum ar fi pe moarte și că lumea din jurul nostru se va prăbuși pe măsură ce întrupăm tot mai mult pe cine suntem noi cu adevărat. Singurul mod în care acest lucru poate fi făcut cu grație este prin intenție conștientă și iubire profundă.

Pe măsură ce ne apropiem de un Echinocțiu extrem de puternic, veți descoperi că nevoia de a ține în voi tot ce este vechi, dispare. Acest lucru este reflectat în lumea exterioară prin eliminarea a ceea ce nu este necesar, schimbări de locuri de muncă, mutări, schimbări în/de relații și chiar moarte. Unele dintre animalele noastre de companie tranziționează și ele pentru că și-au încheiat rolul … ele au venit să ajute prin a vă arăta adevărata iubire necondiționată. Acum este momentul să vă arătați acea iubire vouă înșivă.

Datorită imenselor schimbări pe care le simțim cu toții, chiar și cei care nu sunt sensibili la energii, am observat că în exterior fricile sunt în creștere. Opriți-vă, fiți calmi, și vedeți dacă vă este frică de ceva ce se află în fața voastră sau undeva departe. Mulți se deconectează de la rețelele sociale și de la mass media din această cauză. Adevărul poate fi greu de discernut dar ceea ce nu este greu de discernut este modul în care corpul vostru reacționează atunci când vă focalizați pe aceste lucruri. Vă simțiți neliniștiți, speriați, obosiți și copleșiți? Nu faceți o greșeală, noi hrănim lucrurile cu energia noastră; putem hrăni iubirea și bucuria sau putem hrăni frica și dualitatea.

Separarea frecvențelor devine mai distinctă, acest lucru trebuie să se întâmple pentru ca să putem vedea și simți cu o mai mare ușurință diferențele. Echinocțiul marchează începutul momentului în care frecvențele nu numai că devin distincte, dar vor începe să se îndepărteze unele de altele. Acesta este motivul pentru care există o atât de mare cerință să fim foarte conștienți de gândurile și de emoțiile noastre. Trebuie să alegem ceea ce dorim să continue în viața noastră. Alegeți și suprascrieți conștient vechea programare prin afirmarea adevărului vostru. Programarea adânc integrată va avea nevoie de un efort conștient, dar merită. Este momentul ca noi să ne însușim pe exact cine suntem fără nici un fel de scuze.

Pe măsură ce rescriem programarea, densitatea ne părăsește forma în moduri uneori neplăcute și explozive. Durerile de cap pot fi ceva comun. În timpul procesului de îndepărtare a rețelei (mai multe informații despre acest subiect aici) ar putea apărea senzații de amețeală, greață și de lipsă de împământare. De asemenea, prin dizolvarea și schimbarea liniilor temporale ar putea apărea senzația că ne pierdem mințile. Lucrurile par să dispară pentru ca să apară în alt loc. Am fost într-o mașină și am văzut cum cineva era gata să ne tamponeze și în timp ce pregăteam pentru impact, mașina a dispărut. Tot ce putem face este să râdem și să dăm din cap.

Cu toată această activitate s-ar putea să observați că propria voastră intuiție și abilitățile sunt în creștere. Este destul de captivant. Intrăm într-o lume nouă plină de posibilități pe măsură ce facem din frecvențele mai înalte frecvențele dominante din forma noastră. Nu există nici un văl pe Noul Pământ, singurele văluri care rămân sunt cele din noi înșine și sunt determinate de ceea ce putem gestiona și ce experiențe am ales pentru creșterea noastră continuă. Acum este un timp foarte potrivit pentru a ne nota tot ceea ce experimentăm pentru a putea privi înapoi și a fi uimiți de cât de multe s-au schimbat și de cât de multe vi s-au arătat.

Sper că fiecare dintre voi va găsi o oarecare pace în haos. Ca vindecător eu lucrez cu ”Fie ca toate lucrurile să se întâmple cu ușurință și grație, ușurință și grație.”Vă trimit tuturor iubire și putere.


Jenny


Traducere Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.