Metodele și rolul lor în viața noastră sau fuga de noi înșine și de ceea ce avem/suntem

Din ciclul De ale mele

O problemă cu care se confruntă foarte multă lume, mai ales acum, este nevoia de metode, de tehnici, de protocoale pentru a obține ceva. Cine are nevoie de metode, tehnici, protocoale și altele asemenea? Nimeni altcineva decât mintea. Pentru ce sunt necesare aceste protocoale? Pentru a robotiza ființa umană și a o îndepărta de ea însăși.

Nu spun că nu sunt situații în care sunt necesare tehnici și metode, proiecte pentru a construi ceva, a produce ceva, dar toate acestea au legătură cu bunurile materiale de care avem nevoie. Proiectele pentru a-ți construi o casă, realizarea ei efectivă, construcția de mașini și alte dispozitive, procesele tehnologice de orice natură, etc. da, sunt necesare, dar extinderea acestei tendințe de a stabili metode, tehnici și protocoale pentru orice este de-a dreptul nocivă și improprie în unele situații.

Să luăm de exemplu agricultura. Dacă este frig, pământul înghețat sau alte condiții meteorologice improprii, te apuci de arat și semănat doar pentru că este data la care protocolul, metoda, tehnica prevede că ar trebui să o faci sau te adaptezi condițiilor meteo existente? Dacă nu alegi varianta a doua s-ar putea să constați că ai muncit degeaba.

Există protocoale de a te adresa anumitor persoane considerate ”mai presus de alții” pe considerentul că ar aparține unor familii ”de os domnesc”. Sunt reale acestea? ACUM mai sunt reale? Pentru unii da, pentru alții ba. Depinde de nivelul de evoluție al fiecăruia dintre noi.

Nu sunt împotriva existenței unor metode sau tehnici care și-au dovedit utilitatea în viața noastră de zi cu zi, dar ceea ce este toxic este tendința de a duce la extrem această metodizare și tehnicizare. Am rămas perplexă acum câțiva ani buni când am văzut documentația unei certificări ISO. Nu spun că nu are părți bune, dar multe dintre prevederile ei transformau omul în robot.

Am ajuns să nu mai putem face aproape nimic fără să avem o metodă reglementată, împământenită, patentată a lucrurilor. Această tendință are cea mai toxică influență asupra zonei denumită spiritualitate. Ce metodă să folosești pentru a intra în relație cu propriul Sine?

Ce metodă să folosești pentru a te conecta cu X sau Y entitate sau chiar cu Dumnezeu? Aici este și mai complicată problema pentru că ”până la Dumnezeu te mănâncă sfinții”.  Păi atunci de ce să nu ”mergi” direct la Dumnezeu? Pentru că biserica spune că nu o poate face oricine, că există metode și tehnici de a intra în legătură cu Dumnezeu și pe care numai clerul le deține.

Revin de unde am pornit: CINE are nevoie de metode? Mintea noastră umană sau creierul nostru care nu sunt altceva decât niște traductori ai unor percepții furnizate de simțurile noastre umane, limitate și ele la doar cinci pentru majoritatea oamenilor.

Cum să mă conectez cu Sinele meu? Simplu, dar atât de simplu încât este de-a dreptul complicat. De ce? Pentru că nu am fost învățați să vorbim cu Sinele nostru sau să fim conștienți de faptul că o facem în permanență. Pentru că avem nevoie de metode și tehnici pe care mintea noastră să le urmeze pentru a putea realiza ceva.

Dar cum să realizeze mintea ceva ce nu poate analiza pentru simplul fapt că nu are o percepție recunoscută de ea ca valabilă care să-i transmită aceste informații? Este ca și cum i-ai cere unui calculator să funcționeze fără să aibă vreun program instalat. Dacă nu ai instalat pe calculator internetul îl poți folosi?

În momentul în care ajungi în punctul în care îți dai seama că sunt anumite domenii care nu pot fi metodizate sau tehnicizate, începi să te întorci la vechile ”metode” care nu pot fi metodizate pentru a reuși să treci dincolo de mintea care-și dovedește incapacitatea de a oferi toate răspunsurile. De ce nu pot fi metodizate? Pentru că nu țin de domeniul materialului.

Deci, cum să mă conectez cu Sinele? În primul rând recunoscând că el există. Apoi, vorbindu-i ca celui mai bun prieten dacă nu o poți face așa cum ți-ai vorbi ție însăți/însuți, deși între tine și Sinele tău nu există nici o diferență. Dar mintea umană nu-ți va spune asta pentru că ea nu are metodele de a detecta acest lucru.

Apoi, într-un mod totalmente lipsit de orice tehnică și/sau metodă, la un moment dat Sinele îți va răspunde. Cum? Depinde de la caz la caz pentru că NU există metodă, tehnică sau orice altceva ce ar putea fi metodizat. Și astfel, în modul tău propriu și lipsit de orice metodizare, vei trece dincolo de mintea care nu poate funcționa altfel.

Vei descoperi că ai mai multe sisteme de operare, unul valabil în lumea materială și unul, sau mai multe, valabil dincolo de ea. De fiecare dată când căutăm o metodă sau o tehnică care să ne ducă în sistemul de operare valabil dincolo de lumea materială, descoperim că nu funcționează. Metoda în sine, de capul ei, nu funcționează. Ceea ce funcționează este intenția, dedicația și perseverența noastră, care deși poate părea că a pornit ca o tehnică sau metodă, nu ar fi funcționat de la sine.

Oamenii caută metode din ce în ce mai sofisticate pentru a obține stări sau ”lucruri” care nu pot fi obținute prin nici o tehnică sau metodă prestabilită. Abia când omul va renunța la orice metode și tehnici considerate universal valabile va putea să-și descopere propriul mod de a accesa Infinitul. Deși medităm o mie de oameni împreună, fiecare o face în felul său.

Fiecare și-a găsit prin propria-i experiență modul în care poate ajunge în starea de comuniune cu Sinele. Și nu o facem doi la fel. Nu-i așa că este extraordinară Creația? Fiecare dintre noi este o metodă, una unică, indiferent de cum ar putea să pară. Pașii pot fi la fel, dar diferența este imensă. Nu suntem toți la fel, deși purtăm cu toții o formă umană și nici nu suntem roboți.

În loc să căutați metode și tehnici, căutați să descoperiți ce aveți deja în voi înșivă, nu mai fugiți de darul care zace în voi și de ceea ce sunteți: Dumnezei Creatori Unici care sunt meniți să extindă, fiecare în felul său, căile experienței și a Cunoașterii Universale. Creatorul nu este un copiator, un xerox care să scoată copii identice. La ce i-ar folosi asta mai ales atunci când vine vorba de expansiunea Cunoașterii?

Da, există căi bătătorite care pot fi folosite, dar care nu vor duce la aceleași rezultate la care l-au dus pe cel care a deschis-o sau pe cei care au urmat-o. Când poți accepta acest lucru, nu vei mai simți nevoia să te compari cu nimeni pentru a te considera suficient de merituos. Merituos ești și așa te-ai născut, dar îți dai voie să descoperi acest lucru? De unul singur, în felul tău?

Namaste!

Monica Poka