Suferința și Creșterea Spirituală

Un program de 10 zile inițiat de Inelia Benz

Ziua a opta

Suferința și durerea sunt o parte a ființei umane. Durerea va aduce cu ea răniri și pierdere. Acestea pot fi fizice, emoționale, mentale sau spirituale. Suferința este atașamentul la acea durere de-a lungul timpului.

Ca ființă umană noi am trăit multe vieți și am suferit fiecare tip de rănire, moarte și pierdere care este posibilă aici pe Pământ. Spiritul nostru a fost frânt de atât de multe ori încât părea imposibil ca noi să ne putem reveni vreodată din această stare.

Cu toate acestea, noi stăruim cu îndârjire.

Sunt unele ființe care au trăit cicluri complete ale existenței lor în alte tărâmuri. Deși acele tărâmuri le vor oferi experiențe foarte aparte, acestea nu se compară cu ceea ce ele pot experimenta pe Pământ. Nu că una ar fi superioară alteia. De fapt, mulți care și-au încheiat ciclurile aici pe Pământ se vor naște în acele alte tărâmuri pentru a experimenta și viața de acolo.

Când o ființă de o vibrație foarte fină vine într-o realitate foarte încărcată vibrațional cum ar fi a noastră, el sau ea va sosi cu un întreg anturaj care să facă această călătorie împreună cu el sau ea. Experiența sa aici pe Pământ va fi simțită de întregul grup, fiecare dintre ei experimentând cum este să FII uman.

Foarte multă vreme ființa fin vibrațională va rămâne conectată la realitatea sa din tărâmurile mai fin vibraționale și va trece prin viață din acea perspectivă. Ea va vedea foarte clar diferențele dintre modul în care ea experimentează ceea ce este viața și modul în care o experimentează oamenii, dar adeseori ea nu se va afunda tot timpul în experiența umană. Persoana se va simți tot timpul ca fiind pe dinafară, diferită și adeseori ”superioară” restului omenirii.   

La un moment dat, acea persoană ar putea alege să se afunde tot timpul în experiența umană, dar asta o va face să piardă contactul cu realitatea și familia ei vibrațională. Pentru că această ființă nu este echipată să supraviețuiască pe Pământ ca un pământean, adeseori ea va intra într-un ciclu profund și disperat al pierderii și durerii.

Este necesar acest lucru?

Numai dacă persoana dorește să experimenteze adevărata dualitate. O separare completă de sine și de alții.

Familia vibrațională a persoanei va simți pierderea la fel de mult ca și persoana care a intrat în deconectare. Nu pot face nimic pentru a se reconecta. Până în momentul în care persoana este pregătită și își expansionează percepțiile înapoi într-un spectru mai larg, un spectru suficient de larg pentru a cuprinde comunicarea (sub forma prezenței, iubirii, mesajelor) cu familia ei vibrațională.

Cum își poate lărgi persoana spectrul? Se poate întâmpla într-o clipă. Asta se face prin a deveni complet și cu totul uman ACUM. Experimentând momentul prezent pe deplin și nealterat prin simțurile sale, persoana este imediat conectată la întreaga sa ființă. Incluzând ceea ce face parte dintr-o familie mai fin vibrațională.

Dar mulți oameni care sunt aici nu provin din realități mai fin vibraționale. Ei sunt aici ca oameni și au fost oameni pentru atât de multă vreme încât au devenit dependenți de suferință. Aceștia din urmă cred că dacă nu suferă, nu vor evolua, nu vor aprecia frumusețea și fericirea și nu vor crește. Acestea sunt credințe false.

Tot ceea ce o persoană trebuie să facă pentru a aprecia, a fi fericită și a crește este SĂ FIE AICI ACUM și SĂ APRECIEZE, SĂ FIE FERICITĂ ȘI SĂ CREASCĂ. Să simtă iubirea necondiționată divină care este esența lui sau a ei și pur și simplu să experimenteze viața prin alegeri conștiente.

Așa cum un schior când coboară un munte, nu se ține de zăpada pe care alunecă, nu încearcă să rețină aerul rece, proaspăt care-i atinge pielea, nu se ține de copacii pe lângă care trece în viteză și nu se așteaptă să facă aceste lucruri după ce a schiat. Pur și simplu le experimentează în momentul prezent. Dar ar fi încercat să facă orice altceva decât să fie în momentul prezent, persoana nu ar fi experimentat cu adevărat schiatul, ar fi experimentat ceva complet diferit.

Suferința este menținerea durerii și după ce evenimentul sau incidentul a trecut. Aceasta include și așteptarea ca altceva să se întâmple.

Tot ceea ce o persoană câștigă din suferință este pur și simplu experimentarea suferinței. Nimic altceva.

Recent, o femeie a vrut ca eu să onorez și să respect calea suferinței pe care ea ales-o și mi-a ținut o prelegere despre modul în care Maica Tereza, Nelson Mandela și alți eroi au suferit și că dacă ei nu ar fi suferit nu ar fi putut face munca pe care au făcut-o pe Pământ. Ei bine, nu voi onora și respecta calea ei. O accept și înțeleg că este importantă pentru ea. Dar, după experiența mea personală, suferința este o completă și totală pierdere de timp și energie, cu excepția cazului în care cineva dorește să experimenteze suferința în sine. În această situație, are sens.

Ați sosit pe Pământ, v-ați încarnat în corpul vostru, ca o persoană bună, o ființă plină de lumină, înțelepciune și putere. Suferința nu vă face să fiți așa, vă face doar să vă pierdeți din strălucire o vreme.

După umila mea părere, aș spune ca în locul suferinței, mai bine să experimentați viața ACUM și să alegeți ceea ce este această experiență.

În bucurie/lumină/iubire,

Inelia

Sursa

Traducere Monica Poka