Actualizare 12 Mai 2017

Unele dintre aspectele care sunt evident prezente în aceste zile și pe parcursul acestei luni au de-a face cu împuternicirea personală și cu revendicarea puterii personale. Majoritatea experiențelor noastre stau sub semnul acestei luări înapoi a puterii personale pe care singuri ne-am cedat-o din varii motive. Expresia momentului este ”Da' mă lași să fiu cine vreau eu să fiu?” 

Nu mai acceptăm să ne dea alții sfaturi sau indicații legate de deciziile noastre personale indiferent care ar fi calitatea acestor persoane binevoitoare, dar cărora nu le-am cerut acordul sau sfatul în legătură cu viața noastră, deciziile noastre și/sau experiențele pe care alegem să le trăim.

Această stare este mai mult decât o simplă revoltă sau atitudine, este ceva ce vine din interiorul nostru și căreia nu putem să i ne împotrivim. Dacă încercăm să o facem, experimentăm chiar stări de rău fizic, lucru pe care altădată – când înghițeam în tăcere și cu ochii în tavan litaniile celor care se credeau îndreptățiți să ni le țină –  fie nu l-am observat, fie nu a fost atât de categoric și aproape instantaneu prezent.

Mulți vor percepe această atitudine sau reacție a noastră ca pe o formă de agresivitate deoarece după ce toată viața le-am înghițit sfaturile necerute – și aici mă refer în special la părinți, frați, surori și alte persoane din anturajul nostru care s-au erijat în responsabili cu viața noastră și/sau evoluția noastră – acum le-o retezăm din scurt cerându-le să-și vadă doar de bucătăria propriei lor vieți.

Această manifestare a noastră va duce la ruperea multor relații, răcirea altora care vor ajunge în cele din urmă să iasă și ele din viața noastră chiar dacă este vorba de familia apropiată, de exemplu părinții sau rudele foarte apropiate. În acest ultim caz, deși vom continua să ne vizităm părinții, relațiile se vor răci și nu vom mai simți nevoia de a împărtăși cu ei nimic din viața noastră.

Această recuperare a puterii personale și împuternicirea personală se manifestă în fiecare aspect al vieții noastre acolo unde există un dezechilibru, o lipsă de armonie și aliniere a noastră cu cine noi suntem. Multe măști vor cădea și vom putea vedea adevărata față, uneori surprinzătoare, a celor care ne asigurau că ne vor ”doar binele”.

Este însă extrem de important să fim atenți să nu cădem în cealaltă extremă. Avem în acest sens o expresie drăguță în limba română ”să o iei la goană ca câinele când scapă din legătoare”. În momentul în care ne eliberăm de astfel de legături putem avea tendința de a ”da înapoi” ceea ce am îndurat din partea celor de care ne eliberăm.

Este important să nu pierdem din vedere faptul că noi înșine am fost de acord și am acceptat astfel de relații dezechilibrate ca parte a experiențelor pe care am ales să le trăim. Putem încheia acest gen de relații în așa fel încât indiferent de manifestarea exterioară – pentru că cei care s-au obișnuit să aibă putere asupra noastră nu vor ceda cu bucurie această putere în majoritatea covârșitoare a situațiilor – să fie o încheiere fără resentimente din partea noastră.

Sunt situații de viață cu care la un anumit nivel am fost de acord, dar care și-au încheiat existența și pe care este nevoie să le lăsăm în urmă împăcați cu noi înșine și cu toți cei implicați în ele pentru a nu duce mai departe niște poveri pe care oricum nu le mai putem duce. Dar putem încerca încă o vreme, până când vom fi din nou forțați să le dăm drumul sau să ieșim din scenă în așteptarea unui nou act al piesei numite ”călătoria noastră evolutivă”.

Namaste!

Monica Poka