Meditații

joi, 4 mai 2017

Actualizare 4 Mai 2017


Studiind evenimentele prin care am trecut în ultimele zile am ajuns (nici nu era greu) la concluzia că suntem din nou într-un vârf de haos. O nouă perioadă de tranziție sau curățare dacă vreți să-i spuneți așa. Situații mai mult decât provocatoare ne dau târcoale sau intră (din nou) în viețile noastre pentru a avea (din nou) posibilitatea de a le arăta ușa pe unde să iasă, de data sperăm că pentru totdeauna. Nu că nu am fi sperat și până acum același lucru.

Dacă reușim să nu cădem în capcana minții vom descoperi că ”dușmanul” nu este în afara noastră, dușmanul este chiar mintea noastră care nu vrea să renunțe la vechile credințe, convingeri care îi asigurau ei comoda funcționare și rulare a unor programe atât de bine cunoscute.

Da, este adevărat că multe, multe tipare vechi ies la suprafață, multe relații se încheie, multe alianțe, prietenii se prăbușesc, iar în astfel de momente singurul lucru pe care mintea noastră știe să-l facă este să opună rezistență la schimbare. Pe mintea noastră nu o interesează confortul nostru, pe ea o interesează propriul ei confort.

Mintea noastră nu este decât un sistem de operare perfectibil, schimbabil, lucru pe care îl putem conștientiza cu ușurință dacă privim în urmă de unde am pornit când ne-am născut, cum era mintea noastră atunci, cum era la vârsta de 10 ani, de 20 de ani, de 30 de ani și așa mai departe.

Ca orice sistem, mintea își are propria ei inerție și va opune rezistență la orice schimbare majoră cu care se confruntă. Cum se manifestă această rezistență? În primul rând prin frică, printr-una din fricile de bază care nu este alta decât frica de supraviețuire.

Cum se va manifesta ea? Într-un mod foarte personal pentru fiecare dintre noi, deoarece fiecare ne avem propriul stol de probleme care mai pot fi neechilibrate încă. Într-un astfel de moment mintea noastră dă niște reprezentații de toată frumusețea pe care le putem observa dacă reușim să intrăm în postura de observator și să-i studiem ”prestația”.

Va scoate pe tapet tot ceea ce are în dotare și va crea scenarii de-a dreptul incredibile care să ne prezinte cât de rea este lumea, cât de nesigur este ”acolo afară” și cum ascultând-o vom ieși din impas, dar bineînțeles, urmându-i indicațiile și sfaturile bazate pe vechile tipare.

Dacă nu-i reușește cu frica de supraviețuire își va chema ajutoare: trădarea, lipsa de loialitate, lipsa de încredere, lipsa de iubire și multe altele pentru că a colecționat cu grijă tot ceea ce noi i-am permis să colecționeze. Apare și lipsa încrederii în sine ”Dacă nu am luat decizia corectă?”, ”Cum am să mă descurc de acum?”, etc., etc.

Toate aceste situații și manevre ale minții își fac apariția atunci când mintea însăși știe că urmează o schimbare și pentru că îi este frică de schimbare va cauza tot felul presupuse probleme care să împiedice sau amâne acea schimbare. Foarte mulți încearcă să se lupte cu mintea, să o pună la punct, dar nu fac altceva decât să răscolească și mai mult lucrurile și de aici pot apărea căderi nervoase dureroase și spectaculoase.

Am descoperit că un mod de a liniști mintea este de a vorbi cu ea, de-a o calma, de-a o face să vadă că schimbarea nu este în definitiv și la urma urmei rea, de a-i aduce aminte de cunoașterea pe care am dobândit-o de-a lungul anilor de călătorie spirituală și de a-i da de lucru în găsirea punctelor forte ale situației respective. Să nu uităm că mintea noastră are și alte resurse, dar pe care le va accesa numai atunci când este orientată înspre ele.

Dacă minții îi spui că asta este noua situație, că ea este adusă de Sinele nostru și că este nevoie să se concentreze pe găsirea de soluții pentru că așa va rămâne, că nu mai există înapoi, deși va încerca să găsească orice portiță să-și scape piciorul în vechiul mod de gândire, în cele din urmă va colabora. Asta nu înseamnă că nu ne va freca câteva zile, înseamnă doar că noi nu cădem (din nou!) în energii, emoții și tipare de care ne muncim de vieți întregi să ne eliberăm.

Ori de câte ori apare o astfel de situație, ea nu este altceva decât o invitație (sau obligare) la eliberarea vechilor convingeri și sisteme de credință care nu pot trece în vibrațiile mai înalte. Dacă privim lucrurile din această perspectivă, ele nu vor mai fi atât de dureroase, dimpotrivă, vom vedea în ele o nouă șansă de creștere, de evoluție și avansare pe calea noastră.

Este, în același timp, un test, o verificare dacă putem să și fim/facem așa cum spunem și cum ne dorim. Adică, dacă ceea ce noi suntem/facem este în aliniere cu ceea ce spunem sau gândim că am fi sau am dori să fim; că nu suntem în situația ”nu faceți ce face popa, faceți ce spune popa”.

După cum se pare, luna mai este luna în care este nevoie să dăm drumul la tot ceea ce nu mai este în aliniere cu cine alegem să fim. Vechile căi nu ne mai aduc împlinire sau bucurie, noile căi încă nu le vedem, dar nici nu le vom putea vedea până când nu vom ieși din vechiul mod de funcționare al minții noastre care mai deține încă un mare (mult prea mare uneori) control asupra noastră.

Namaste!

Monica Poka 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.