Meditații

miercuri, 24 mai 2017

Actualizare 24 Mai 2017


Dacă ar fi să dau un nume ultimelor zile, cred că le-aș numi ”Zilele Căderii Măștilor” pentru că acesta este semnul distinctiv sub care le pot oarecum grupa. Și am observat că nu numai pentru mine au adus acest dar, care este nici mai mult nici mai puțin decât un dar al unei noi treziri a noastre.

Deși au adus multă dez-amăgire, durere, tristețe sau eliberare celor care le-au experimentat, ele sunt rezultatul a ceva ce era inerent să se întâmple, doar că nu ne-am așteptat noi să fie chiar așa. În multe cazuri aceste căderi ale măștilor au fost cireașa de pe tort și mulți au fost tentați că gândească ”Ei, asta chiar mi-a pus capac!” Poate da, poate nu.

Mulți ne-am confruntat cu situații limită atât la nivel de cuplu, familie, relații cu prietenii, cu colegii, cu clienții și furnizorii noștri cât și la nivel de sine interior. De ce au fost necesare aceste situații limită? Pentru a ne scoate din zona călduță de confort și a ne forța să vedem și ceea ce poate că am refuzat să vedem și/sau conștientizăm până acum.

De ce situații limită? Pentru că numai în astfel de situații oamenii își arată adevărata față. Mecanismele noastre de funcționare pe pilot automat sunt foarte eficiente atunci când este vorba de situațiile în care totul se desfășoară în genul ”muncă/interacțiune ca de obicei” și nu suntem în totalitate prezenți în situația în sine.

Ei bine, pentru a ne forța să fim prezenți în propria noastră viață, apele trebuiau tulburate. Unii s-au bucurat de o ploicică care să le spele geamul prin care privesc viața în timp ce alții s-au bucurat de adevărate uragane și tsunami-uri care s-au lăsat cu întorsul vieții lor cu susul în jos.

Un lucru foarte important este să pornim din înțelegerea că NOI la nivel de Sine Mai Înalt am ales toate aceste experiențe chiar dacă ele ne schimbă parțial sau în totalitate cursul vieții. Dacă s-au manifestat, înseamnă că au fost necesare. Încercați să vedeți ce se ascunde în spatele lor, ce trebuia să vedeți dar nu ați avut posibilitatea sau nu ați vrut pur și simplu să vedeți.

În relațiile noastre inter-umane are loc un permanent schimb energetic și la un moment dat în aceste schimburi pot apărea dezechilibre pe care nu le sesizăm tocmai din cauza automatismelor de comportament pe care le dezvoltăm la nivel inconștient. ”Lucrurile obișnuiau să fie așa, acum de ce nu mai sunt?” Simplu. Pentru că nu mai pot funcționa așa cum o făceau înainte.

Nu putem vorbi de schimbare dar lucrurile să rămână la fel. Este un non-sens, deși mulți ne-am imaginat o lume idilică în care toată lumea iubește pe toată lumea și toate lucrurile devin o curgere de lapte și miere. Poate vor fi cândva, poate nu, depinde de fiecare ce vede a fi ”lapte și miere”.

Să nu uităm un lucru important: vedem în ceilalți ceea ce noi alegem să vedem și apoi batem în cuie acel ceva și construim pe baza lui așteptări, scenarii și chiar vieți care există doar în imaginația noastră, în ceea ce noi proiectăm ca adevăr și/sau viitor. Noi suntem cei care alegem să vedem oamenii într-un anumit fel, deși de multe ori și ei se străduiesc să ne arate doar acele fețe care le sunt lor de folos în acel moment.

În momentul în care apele se tulbură, cei care și-au construit roluri și le-au jucat înghițind tot ceea ce nu le-a convenit pentru a nu ieși din rol și a pierde avantajul pe care l-au câștigat, nu mai pot pur și simplu să o facă și își vor da ”arama pe față” și se vor ”răzbuna” reproșându-vă tot ceea ce consideră că au fost obligați să înghită din cauza voastră.

Acum, vă puteți afla în oricare dintre cele două roluri. Dacă vă aflați în rolul celui care nu mai poate înghiți o anumită situație, încercați să înțelegeți că voi sunteți cei care ați ales să o faceți, nu v-a obligat nimeni. Asumați-vă pur și simplu situația în sine și ieșiți elegant din ea. Mulțumiți pentru ceea ce ați dat/primit și vedeți-vă mai departe de drumul vostru.

Dacă vă aflați în situația celor care constatați că vă aflați într-o situație de tipul ”șarpele crescut la sân” încercați să vedeți care au fost proiecțiile și așteptările voastre de la acea persoană, ce nu ați vrut sau putut să vedeți în situația sau relația respectivă? Ce nevoie a voastră a fost hrănită de această relație?

O astfel de retrospectivă este extrem de utilă ambelor părți pentru că de cele mai multe ori cauza care stă la baza lor este una bazată pe cedarea puterii personale, oricât de mascat este acest aspect. Suntem într-o iluzie, un joc în care fiecare jucăm diferite roluri, roluri pe care noi ni le-am ales. Dar din când în când este nevoie să mai și schimbăm piesa sau rolul pentru simplul fapt că am crescut din ele.

Când înțelegem că orice schimbare, indiferent de cum ar putea părea ea, este benefică pentru că ne duce pe căi neumblate de noi încă și ne oferă posibilitatea de a avea mai multe experiențe într-o singură viață, de a da monotonia pe VIAȚA în sine, nu mai simțim nevoia de a judeca nimic, ci doar de a merge mai departe odată ce ne-am încheiat experiențele pe care le-am avut de experimentat într-o situație sau alta.

Și am să închei cu un mesaj pe care Sinele Mai Înalt mi l-a oferit pentru că este într-adevăr foarte important să vedem acest aspect:

”Atunci când cineva vă face o nedreptate, vă rănește sau vă face un rău, binecuvântați-l și nu-i doriți niciodată să treacă prin ceea ce v-a făcut vouă. Această urare crează legături și corzi energetice care sunt destul de greu de tăiat, unii îi spun karmă. Nu este nevoie să le doriți să treacă prin ceea ce voi ați trecut din cauza lor din două motive principale: primul, voi ați ales sau ați fost de acord cu acea experiență și, doi, are Viața grijă de asta și fără să i-o cereți voi în mod expres. Cauză și efect, ceea ce dai este ceea ce primești, chiar dacă între cauză și experimentarea efectului ei s-ar putea să treacă ani de zile sau chiar vieți. Pentru Viață timpul nu există.”

Namaste!


Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.