Actualizare 22 mai 2017

Un subiect delicat și o stare pe care cu toții o evităm cât mai mult posibil este cea de vulnerabilitate. De ce? Pentru că ea este asociată cu multe alte tipare care ne fac să ne simțim nu tocmai confortabil: o stimă de sine și încredere în sine scăzută, nu sunt suficient de bun/ă pentru că dacă eram așa ceva nu mi se întâmpla, sunt victima altora sau a unor împrejurări care sunt dincolo de controlul meu, ș.a.m.d. pentru că ne avem fiecare propriul stol de tipare cu care să lucrăm bazat pe ceea ce am ales fiecare să experimentăm.

Este dificil de vorbit despre vulnerabilitatea în sine pentru că ea este rezultatul combinării mai multor tipare, iar vulnerabilitatea pare a fi doar un produs secundar cum s-ar spune, dar este un produs secundar nelipsit din orice situație care ne scapă de sub control.

Pe măsură ce tot mai multe tipare vechi încep să-și arate fața hidoasă și ascunsă pentru că nu mai pot rămâne în umbră fiind forțate să iasă la suprafață de către energiile care se revarsă pe planetă și în fiecare dintre noi, ne vom simți tot mai vulnerabili. Haosul din noi care este reflectat și în jurul nostru, pare să cuprindă tot și să nu ne mai lase nici un colțișor în care să ne ascundem.

Da, vom fi obligați să recunoaștem față de noi înșine că suntem vulnerabili și tocmai această recunoaștere este cea care ne va da cea mai mare putere de a merge mai departe. Atunci când te recunoști a fi vulnerabil nu mai ești atât de dur cu tine însuți/însăți, așteptările pe care le ai de la supermanul din tine încep să scadă și apoi să dispară, lăsând loc exploratorului să se manifeste.

Cu toții suntem acum în postura de exploratori pentru că am ales să închidem ușa unui ciclu de experimentări și să deschidem ușa unui alt ciclu de experimentări care are cu totul și cu totul alte reguli de funcționare și manifestare. Și, da, suntem cu toții pionieri care au pornit să exploreze teritorii care nu au mai fost explorate de către ființa umană.

Vă dați seama ce imensă provocare ne-am ales să experimentăm? Da, această alegere s-a făcut la nivel de Suflet, dar Sufletul nu face alegeri pentru care manifestarea sa în formă umană nu este suficient de pregătită. Orice am fi știut înainte, orice statut ne-am fi imaginat că avem, s-au spulberat în neantul din care s-au născut. Suntem exploratori nou-nouți ai unui necunoscut în fața căruia nu putem fi decât vulnerabili pentru că nu are de-a face cu nimic din ceea ce am crezut că știm și/sau suntem.

După cum am spus, când îți recunoști propria vulnerabilitate, devii cu mult mai puternic decât ți-ai fi putut imagina pentru că nu te mai judeci pentru toate abaterile de la regulile stabilite de o minte și un ego de multe ori situate pe mult râvnita poziție de șef. Dar detronarea lor poate fi făcută numai prin acceptarea propriei vulnerabilități și predarea ”șefiei” Sufletului nostru.

Da, renunțarea la control te poate face, și te face, vulnerabil, dar îți dă în același timp posibilitatea să cauți și să găsești soluții pe care altfel nu te-ai fi gândit să le cauți. Da, vulnerabilitatea te scoate din zona de confort, dar te duce într-o zonă în care altfel nu ai fi intrat pentru că mintea și ego-ul tău le-ar fi refuzat filtrându-le afară din posibilitatea existenței și a experimentării lor.

După cum se spune că ”În tot răul e și un bine”, acceptarea vulnerabilității proprii, deși pare un rău, este obligatorie pentru a putea merge mai departe, deoarece tot ceea ce vom întâlni în continuare va face umanul din noi să se simtă vulnerabil. În astfel de momente este deosebit de indicat să ne aducem aminte că la timona bărcii noastre stă Sufletul care cunoaște direcția mai bine decât omulețul din noi.

Namaste!

Monica Poka