marți, 8 august 2017

Actualizare 8 August 2017


Dragi prieteni, vă salut din nou dintr-o inimă deschisă și o minte dornică de împărtășirea cunoștințelor dobândite și conștientizate prin experiența mea proprie. Mulți oameni citesc cărți după cărți, urmează cursuri după cursuri, dar nu practică nici ce au citit din acele cărți și nici ce li s-a predat la acele cursuri. Ei sunt tipul eternului învățăcel și vor rămâne așa până în momentul în care sufletul lor se va fi plictisit și va spune ”Ce-i destul, e destul!” și atunci vor ajunge în situația de a descoperi că doar lectura în sine, nu le folosește la nimic.

Din păcate, așa am fost învățați la școală, să tocim, să memorăm fără să înțelegem sau aplicăm ceea ce ni s-a predat și unii au rămas tributari acestui sistem de ”învățare”. Acum, este mai mult decât clar că nici o școală nu poate conține întreaga cunoaștere, și aici mă refer în special la școlile spirituale, ezoterice, religioase și de orice natură ar fi ele. Fiecare școală conține o parte a cunoașterii care nici ea la rândul ei nu este statică, ci într-o continuă schimbare și expansiune.

Singurul ”depozit” de cunoaștere vie și într-o continuă actualizare este cel din interiorul nostru. Totul, absolut totul, se întâmplă în noi, ceea ce se reflectă în afara noastră nu este decât o parte și/sau o reflexie a ceea ce se desfășoară în interior. Important este să înțelegem acest lucru și atunci modul de interacțiune cu noi înșine se schimbă, lucru care duce la schimbarea modului în care interacționăm cu tot ceea ce ne înconjoară fie că este vorba de ființe umane, natură, ființe non-umane (mai ales animale).

Acum, este foarte posibil ca în noi să existe o cunoaștere a unei situații, o atitudine individuală față de acea situație și/sau cei implicați în ea, dar să nu o putem manifesta în afară pentru că fie nu ar fi înțeleasă fie ar fi prost înțeleasă sau răstălmăcită. Oricum, situațiile în care constatăm că am pus/punem ”mărgăritare în fața porcilor” nu dispar așa ușor, dar este posibil ca și aceste mărgăritare să dea cândva rod. Nimic nu este întâmplător.

Mulți au ajuns în punctul în care este absolut necesar să se uite la ei și să studieze cu o mare sinceritate care sunt comportamentele și atitudinile lor nu numai față de alții, ci și față de ei înșiși. Ce și pe cine respectați, la ce dați valoare? Faceți și voi parte din această categorie sau pe voi vă excludeți? Dacă o faceți, de ce o faceți, care este motivul?

În fiecare situație sau interacțiune pe care o observați, sau studiați ulterior în acest mod, urmăriți-vă pe voi înșivă și răspunsurile pe care ați fost tentați să le dați și pe care le-ați dat. Porniți chiar din interiorul vostru, din mintea și emoțiile voastre și vedeți în ce măsură acele impulsuri inițiale s-au manifestat sau nu. Dacă ele au fost iubitoare și pline de compasiune, dar v-ați reținut să le manifestați, de ce ați făcut-o? Dacă au pornit dintr-o stare de iritare, nemulțumire, furie, ce v-a cauzat acea stare și ce ați manifestat în exterior?

Sunt situații în care manifestăm în exterior atitudini și comportamente exact contrare la ceea ce simțim sau gândim. Uneori o facem în mod conștient pentru că fie știm că cele pe care le-am fi manifestat nu ar fi fost înțelese și/sau apreciate la justa lor valoare, fie pentru că nu suntem obligați să fim ștergătorul de picioare al nimănui.

În aceste situații este extrem de important calmul interior. Dacă în interior suntem calmi, manifestarea exterioară, deși poate părea negativă (furioasă, iritată, etc.) în funcție de percepția celor din jur, nu produce efecte nici asupra noastră, nici asupra mediului pentru că nu conține energie de vibrație joasă. Dintr-o stare de calm interior nu putem emite în exterior altceva. Dar poate fi creată această impresie celor care nu pot simți câmpul de energie pe care-l emitem, doar aud/citesc cuvintele pe care le spunem/scriem și reacționează la ceea ce ei/ele percep ca rezonanță în interiorul lor și reacționează la propria lor percepție.

Știți cum se spune, nu sunt răspunzător/răspunzătoare decât pentru ceea ce eu spun, nu pentru ceea ce alții înțeleg. Fiecare înțelege și percepe potrivit propriului nivel de conștiință atins.

Atunci când ne forțăm să nu dăm un răspuns celor care ne agresează, verbal de obicei, nu înseamnă că suntem spirituali, înseamnă exact contrariul: reprimăm o emoție pe care va trebui apoi să o rezolvăm. Apoi mai este motivul pentru care nu o facem, ce vrem să demonstrăm cu asta sau ne temem că va dăuna imaginii pe care considerăm că ne-am fabricat-o? Atunci noi suntem prizonierii imaginii și a ceea ce cred alții despre noi, a ceea ce ”se face” și/sau ”nu se face”.

Dacă ne putem ridica deasupra situației create și să o abordăm dintr-o perspectivă mai înaltă, vom putea da răspunsul cel mai potrivit în fiecare situație. Dar acest lucru este nevoie să fie făcut în mod natural, nu forțat și impus de vreo doctrină sau școală, este momentul să ne întoarcem la un mod cât mai natural de a fi noi înșine.

Acest comportament nu este ”predat” nici în familie și nici în școală, dimpotrivă, suntem învățați să ne ascundem adevăratele sentimente și să purtăm nenumărate măști determinate de fiecare situație și interacțiune a noastră până și cu noi înșine. Nu vă puteți imagina câtă energie vă consumă toată această prefăcătorie până în momentul în care decideți că aveți curajul să renunțați la ea și o și faceți.

La început va fi dificil, dar apoi vă veți bucura tot mai mult să vă întâlniți cu voi înșivă și să-l manifestați pe acest Sine despuiat de din ce în ce mai multe măști. Ca de obicei, cel mai greu va fi în relația cu cei apropiați, familia, care toți au impresia că vă/ne cunosc. Ceea ce este însă extrem de prețios este că în momentul în care vă veți da voie să fiți voi înșivă, acest lucru va fi o stimulare și pentru cei din jurul vostru să o facă.

Și încă ceva, Isus, Buddha, Mahomed și toți ceilalți Maeștri au venit pe Pământ ca să ajute omenirea să experimenteze și alte comportamente și conștientizări, dar nu s-a intenționat ca Pământul să fie populat doar cu Isuși, Buddhași, Mahomezi și așa mai departe. Pământul este o școală, și nu una ușoară. Cine v-a spus că într-o singură viață trebuie să deveniți asemeni lor, v-a mințit cu intenție și nerușinare. Dar este treaba fiecăruia ce alege să creadă și să manifeste.

O zi minunată vă doresc, plină de magie și de o fericită anticipare!

Munay,


Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.