Actualizare 12 Octombrie 2018

Cred că foarte mulți dintre noi, dacă nu toți, avem nopți din ce în ce mai ciudate, mai obositoare și epuizante. Explicațiile pe care mulți le dau/găsesc sunt fie energiile datelor considerate de mare efect, 10/10 de exemplu, fie Luna Nouă, Luna Plină, fie chiar acele ”instrumente” folosite în mod intenționat pentru inducerea cu ajutorul ultrasunetelor a unor sentimente/stări de vibrație joasă.

Nopți nedormite sau dormite pe bucăți în care facem ceva, suntem undeva, avem certitudinea că am primit unele informații, mesaje, dar de care nu ne mai amintim nimic la trezire. Apoi, brusc avem niște intuiții, revelații care deși sunt waw, în curând ni se par naturale, banale, de parcă așa ar fi fost de când lumea.

Memoria noastră începe să-și schimbe registrul vibrațional la ceea ce mai păstrează înmagazinat în ea și ne dăm seama că sunt lucruri de care nu ne mai amintim și oricât ne străduim să o facem, ele par fi pierdute pentru totdeauna. Dacă va fi cazul, ne vor fi utile, ne vom aminti cândva și acele lucruri, dar acum atenția ființei noastre este plasată pe altceva și încă nu știm cu siguranță ce este acel ceva.

Unii spun una, alții spun alta, dar nu rezonăm total cu niciuna dintre aceste păreri. Simțim, știm că este mult mai mult de atât, dar încă nu știm ce este acel ”mult mai mult” lucru care ne provoacă o stare de neliniște interioară care apare când ți-e lumea mai dragă. Pare că aerul s-ar fi evaporat brusc din jurul tău și nu mai ai ce respira, că tocmai ai primit un pumn în stomac, deși nu este nimeni în preajma ta, că inima ta a luat-o la galop, deși nu era nimic care să o facă să-și accelereze în asemenea hal ritmul.

Sunt multe senzații ciudate cu care ne confruntăm fiecare dintre noi și căutăm explicații, pentru că mintea noastră ne spune că avem nevoie de explicații, că avem nevoie să înțelegem ce se întâmplă pentru că atunci toate aceste senzații vor dispărea. Mintea noastră nu poate găsi explicații la ceva ce nu acceptă. Ea caută doar în registrul faptelor, evenimentelor, stărilor, cauzelor care îi sunt cunoscute, dar răspunsul nu se află acolo.

Un lucru este cert, această căutare nu face altceva decât să ne crească și mai mult neliniștea atunci când răspunsul găsit nu poate explica în totalitate stările prin care trecem. În plus, când are loc această căutare febrilă de răspunsuri a minții, intrăm în ceea ce eu numesc ”ceața minții” în care suntem total absenți din realitatea noastră și din cauza căreia trecem de multe ori pe lângă acele îndemnuri pe care fiecare dintre noi le primim: ”lasă să curgă, nu contează ce este, lasă să curgă”.

Ce înseamnă acest ”lasă să curgă”? Înseamnă că sunt lucruri, stări, situații care chiar nu au nevoie de atenția noastră pentru a-și găsi rezolvarea. Foarte multe dintre ele și-au găsit rezolvarea tocmai prin faptul că noi ne-am schimbat modul de gândire și acum pleacă masiv pentru a face loc altor lucruri, stări, situații, energii care sunt pe cale să sosească.

Mintea umană este ca un hard care are nevoie uneori de curățare, ca unele programe să fie șterse, altele actualizate, pentru că capacitatea de stocare a hardului este puțin probabil (chiar deloc) să crească, iar în timpul vieții este cam riscant și chiar imposibil să fie înlocuit. Este nevoie să ne descurcăm cu ce avem în dotare și să îl/o actualizăm în ritmul cel mai potrivit pentru fiecare.

O soluție pe care eu am găsit-o pentru mine la nopțile dormite pe sponci și trezirile cu fața la cearceaf, este ca în momentul în care, după ce m-am trezit de-a binelea și am constatat că starea mea de spirit nu este dintre cele mai bune, să-mi acord încă câteva minute de stat în pat în care să schimb imaginea din mintea mea.

Fiecare dintre noi avem un loc, imaginar sau real, în care ne simțim relaxați, plini de pace, bucurie, liniște, fericire, iubire și în care ne refugiem uneori, în timpul meditației mai ales (cei care practică meditația). Ei bine, intru în cel spațiu imaginar, trecând printr-o poartă de culoare violet-albastră care, asemeni unui duș, spală toate energiile grele cu care m-am încărcat (sau am fost încărcată) în timpul somnului.

Apoi, merg în centrul acelui spațiu/loc și mă așez acolo. Uneori este un jilț pe care mă așez, alteori mă așez direct pe pământ, cum simt eu. Acel loc este pentru mine locul în care mă conectez cu miezul Mamei Pământ și cu centrul Marelui Soare Central și mă aliniez cu energiile lor. Pur și simplu stau și observ curgerea energiei prin ființa mea.

După câteva minute, starea mea generală este una echilibrată, calmă și, în plus, pot conștientiza mesajele pe care s-ar fi putut să le primesc în timpul nopții. Sunt sigură că fiecare dintre noi ne avem metoda noastră de curățare, relaxare, etc. care funcționează, sau poate chiar mai multe metode care pot fi folosite alternativ, dar este foarte important să stabilim o legătură lipsită de distorsiunile care pot fi induse în timpul somnului cu ziua care începe.

Dacă nu ne ”scuturăm”, nu ieșim din această ceață a minții, ea va deveni din ce în ce mai deasă amplificând totul în jurul nostru, mai ales acele reacții pe care oboseala le generează: nervozitate, lipsă de răbdare, dorința de a evada și cunoscuta reacție de ”mă lași?” în care ne blocăm comunicarea la toate nivelele. Găsiți-vă fiecare o metodă care să funcționeze pentru voi prin care să vă eliberați de oboseala pe care de multe ori noaptea v-o aduce.

În această perioadă nu cauza stării este importantă, ci cum să ieșim din ea și să alegem un alt registru de energii, mai înalte, din care să funcționăm la cei mai buni parametri la care putem funcționa. De multe ori este puțin probabil să putem descoperi cauza, dar oricare ar fi ea, este mai important să ieșim din starea de vibrație joasă în care ne aflăm, decât să știm neapărat ce a cauzat-o.

Să nu uităm că poate mintea noastră nici nu poate descifra tainele nopții, iar noi pierdem un timp prețios căutând cauze, motive, răspunsuri pe care încă nu le putem percepe/pricepe. Este, dacă vreți, ca la restaurant. Mănânci mâncarea pe care ai comandat-o fără să-ți pese de unde a cumpărat bucătarul legumele, carnea, cât le-a fiert/prăjit, dacă vasele în care a gătit sunt mari, mici, din sticlă sau altceva, dacă sarea este iodată sau nu și multe alte detalii.

Lecția, așa cum o văd eu, este să învățăm să lăsăm să curgă fără nevoia de a înțelege, găsi explicații, rezolvări mentale la ceea ce experimentăm în aceste momente. Sunt sigură că pe multe dintre ele nici nu le putem înțelege, oricât ne-am strădui.

O zi minunată, plină de o fericită anticipare vă doresc tuturor!

Monica Poka