Reacția bogatului la focul de la Notre Dame ne învață multe lucruri despre lumea în care trăim

Articol de Carl Kinsella

Ieri, ochii lumii s-au întors înspre Paris în timp ce catedrala Notre Dame a ars.

În câteva minute a fost clar că complicațiile datorate vârstei clădirii și densității lemnăriei grele ar împiedica serios încercările de a stinge incendiul. Totuși, a fost șocant să vedem cum acea clopotniță emblematică se prăbușește cedând focului la fel de ușor ca o casă din bețe de chibrit.

Într-adevăr, să privești acest templu străvechi acaparat de fum și flăcări a fost un memento înspăimântător că există atât de multe forțe care ne fac neputincioși în a salva ceva ce ne este drag.

Oameni din întreaga lume au legături semnificative cu Parisul. Este cel mai vizitat oraș din lume. Prin urmare, oamenii au amintiri legate de Notre Dame, amintiri care au fost acoperite cu cenușă și dărâmături în scena oribilă de ieri.

Așa cum se întâmplă adeseori, acei comentatori frustrați nocturni au fost peste tot, batjocorindu-i pe cei care jeleau împreună – amintindu-le tuturor că biserica a fost doar cărămizi și mortar. Probabil că acești înveterați deconstructiviști susțin și că arta este doar ”vopsea pe pânză” și că copiii lor sunt ”doar niște oameni mai mici care arată ca mine și trăiesc în casa mea”.

Totuși, nimic din acel cinism nu ar putea stopa valul plin de jale.

În câteva ore de la prăbușirea clopotniței, două dintre cele mai bogate familii ale Franței – conduse de François-Henri Pinault și Bernard Arnault – au promis nu mai puțin de 300 de milioane de euro pentru finanțarea efortului de restaurare. Și orașul Paris a fost capabil să mobilizeze 10 milioane de euro.

Arnault este CEO al LVMH, cea mai mare companie de produse de lux din lume. El este cel mai bogat om din Europa și al patrulea cel mai bogat om din lume, potrivit revistei Forbes, cu o avere netă de 93,1 miliarde de dolari începând din această lună. Probabil cel mai cunoscut brand care este supravegheat de către Arnault este Louis Vuitton. Genți de mână, valize, ați auzit de ele.

Prin comparație, Pinault are o avere măruntă de 30 de miliarde de euro. El este mai degrabă un om al lui Gucci și mai deține și FC Stade Rennais.

Între ei, au mult mai mulți bani decât câteva state europene – cum ar fi Croația, Serbia, Slovacia sau Slovenia. Dacă ați avea acum în contul vostru la bancă 3000 de euro și ați dona 10 lire pentru efortul de restaurare, ați oferi, proporțional, aceiași sumă ca cei doi.

Ceva la care să vă gândiți.

Poate că o parte a discuției trecută cu vederea este rolul financiar pe care Biserica Catolică ar putea să-l joace în restaurare. Nimeni din afara Vaticanului nu știe cu adevărat câți bani are biserica, dar în 2012 The Economist a calculat că bugetul operațional al Vaticanului a ajuns numai în SUA la 170 de miliarde de dolari. Este, deci, rațional atunci că cifra globală va fi din nou cu mult mai mare.

Papa Francisc a confirmat că se roagă pentru toți cei afectați de focul de la Notre Dame. Adică, își pune mâinile împreună în loc să și le bage în buzunar.

Acest lucru nu va fi o surpriză pentru cineva care a fost nevoit să adune câteva sute sau câteva mii de euro pentru a renova o biserică în Irlanda suburbană sau rurală fără ajutorul Vaticanului.

Ar fi incredibil de banal să sugerați că este oarecum greșit să dați bani pentru restaurare. Este o valoare care depășește economia simplă în restaurarea testamentelor civilizației. Mai bine că Notre Dame rămâne un simbol al istoriei europene decât ca suma de 300 de milioane să rămână în contul bancar al unui miliardar.

Dar rapiditatea și magnitudinea răspunsului lor ne spune ceva foarte important despre societatea în care trăim.

Dacă doi oameni dintr-o lume în care trăiesc mai mult de 7 miliarde de oameni pot oferi 300 de milioane de euro pentru a restaura Notre Dame, în șase ore, atunci există suficienți bani în lume pentru a hrăni fiecare gură, adăposti fiecare familie și educa fiecare copil. Nereușita în a face acest lucru este o chestiune de voință și o chestiune de sistem.

Nereușita în a face acest lucru vine din nereușita noastră de a recunoaște urgențele lumești care revendică vieți peste tot în jurul nostru în fiecare zi. Operele de artă și istoria arhitecturală și frumusețea se bazează pe ingeniozitatea oamenilor și oamenii sunt cei care trebuie protejați mai presus de orice.

Cărămida, mortarul și vitraliile ar putea să ardă, dar ele nu sângerează, nu mor de foame și nu suferă. Oamenii suferă. Peste tot în lume, de la Paris la Persepolis, oamenii suferă. Și suferința lor este zilnică. Ea nu apare pe prima pagină și nu inspiră donații imediate de la cei mai bogați oameni din lume.

Franța numără în prezent 140.000 de oameni fără adăpost din care 30.000 sunt copii. Raportul din 2018 al Ajutorului Catolic a arătat că în Franța trăiau în 2017 în jur de 8,8 milioane de oameni sub limita sărăciei. Acest lucru înseamnă că ei trăiesc cu un venit mai mic de 1026 de euro pe lună și mulți dintre ei trăiesc cu considerabil mai puțin. Unul din opt francezi trăiește în sărăcie. În ciuda tuturor acestor lucruri, Franța rămâne a șasea cea mai bogată țară din lume, potrivit Fondului Monetar Internațional.

Data viitoare când cineva încearcă să pretindă că trebuie să alegi între lipsa de adăpost sau imigrare, plata salariului sau o reducere a impozitului, un spital pentru copii sau o autostradă, amintiți-vă acest moment. Banii sunt acolo, la un click făcut de un deget. Doar că nu sunt în mâinile noastre.

Traducere Monica Poka

Sursa