Meditații

duminică, 10 aprilie 2016

Marele Mister


Jeshua canalizat de Pamela

Există un mare mister în Univers și misterul este că mai degrabă există ceva, decât nimic – acel ceva există. În Univers există viață, lumină și conștiință: viața dansează și se mișcă. Cum au ajuns toate acestea să fie așa?

Este important ca mai întâi să vă minunați de misterul vieții, luminii și conștiinței. Aceste elemente nu pot exista izolate una de cealaltă; acolo unde există viață, există și lumină și conștiință. Lumina face ca viața să se manifeste. În lumină există o forță motrice care determină conștiința să se ridice tot mai sus până când ajunge într-un punct în care se poate reflecta pe ea însăși, devenind conștientă de sine. Atunci când conștiința ajunge în acel punct, viața este în măsură să devină conștientă și capabilă să-și dea formă sie însăși. Viața poate alege și progresa și atunci există un astfel de lucru ca și formarea unui Eu, a unui sine. Acest lucru reprezintă nașterea sufletului.

Dar, este necesar să fac un pas înapoi și să descriu principiile vieții, luminii și conștiinței. De unde vin ele? Care este originea vieții? În poala Cosmosului se află un vid, un gol care respiră: o plenitudine în tăcere. Aceasta este originea vieții și vă puteți conecta cu acea origine respirând în liniște. Atunci când respirați în liniște și tăcere și vă aduceți atenția pe inspirație și pe expirație, vă conectați cu sursa primară a Ființei.

Acest început tăcut, baza întregii vieți, continuă să fie prezent în fiecare dintre voi. El trăiește și respiră în voi indiferent de ceea ce voi faceți sau nu faceți. Originea, începutul – golul care se află acolo și din care se naște totul – continuă să existe în voi. Să vă dați seama de acest lucru este ceea ce vă eliberează, la fel ca și eliberarea limitării a cine sunteți voi. Acest lucru dezvăluie natura relativă, duală a individualității voastre.

În acel gol inițial, în acel spațiu, nu există încă individualitate, nu există nici un suflet unic. Există doar Ființare pură. Simțiți misterul acestei Ființări; el înconjoară totul. Fără acest Suport al Ființei, voi nu existați; el vă pătrunde și vă hrănește.

Ce este acesta? În această tăcere trăiește respirația lui Dumnezeu. Dumnezeu este nedeterminat, nedefinit și nesfârșit. Este lipsit de formă: ceea ce nu este individualizat. Dumnezeu este conștient de tot, dar în acest imens câmp de conștientizare nelimitată care este Dumnezeu, există buzunare sau găuri în care predomină o lipsă de conștientizare. Această lipsă de conștientizare face posibil ca acolo viața să crească și să se dezvolte.

Dumnezeu, Ființarea, a creat locuri în care viața este lipsită de conștientizare, unde o dorință de conștientizare se poate naște, se poate dezvolta și poate crește spre lumină. Voi vă aflați într-o astfel de gaură în câmpul conștiinței care este Dumnezeu. Dumnezeu a creat mai puțină conștientizare pentru ca să poată apărea individualitatea.

Pentru a putea crea viața individuală, Dumnezeu a trebuit să facă ceva paradoxal, pentru că în Esența Sa, Dumnezeu este totul. Tot ceea ce există este în Dumnezeu, atât ceea ce este posibil cât și ceea ce nu este posibil, așa că Dumnezeu a trebuit să creeze locuri cu o conștientizare mai puțină pentru a putea permite sufletului să se nască. Sufletul este o conștientizare definită și limitată care-și găsește calea prin timp și spațiu, căutând întotdeauna acea unire cu Dumnezeul din care s-a născut. Nașterea sufletului a fost un salt în întunericul uitării.

Prin crearea conștientizării la nivel de individ, a apărut ceva nou, ceva măreț s-a creat în Dumnezeu: o conștientizare vie care crește, este dinamică și în devenire – și viața este schimbare, este într-o stare de devenire. Atunci când conștientizarea include totul, și include toate posibilitățile, nu există nici o posibilitate pentru o creștere dinamică de la lipsa de conștientizare până la conștientizarea deplină. Numai prin acest proces dinamic lumina este creată în spirala creșterii sufletului: de la nașterea sa la tinerețea sa și la maturitatea sa. Și această creștere are loc în câmpul timpului și spațiului și se va adăuga conștientizării lui Dumnezeu.

Sufletul trăiește într-o relație de iubire cu Dumnezeu. Dumnezeu este Sursa sufletului, Suportul sau matricea sa, precum și ținta la care sufletul se străduiește să ajungă. Dumnezeu a creat sufletul pentru ca Dumnezeu să poată găsi satisfacții în îndemnul sufletului pentru devenire, cu profunzimea sentimentelor care rezultă din acest proces. Misterul este că Dumnezeu însuși, în acest fel, devine vizibil, tangibil, experențial prin conștientizarea individuală pe care sufletul o poartă în el însuși. Acesta este scopul nașterii sufletului.

Sufletul este atras să-și piardă calea în găurile de conștientizare, cel puțin în parte. Acest lucru este necesar pe calea sufletului deoarece este important ca acesta să ajungă, în deplină libertate, și să se întoarcă la conștientizarea divină, la omnisciență, la atot-cunoaștere. Acesta este motivul pentru care răul, care este considerat ”rău”, trebuie să facă parte din călătoria sa.

Când sufletul ajunge aproape de Început, aproape de esența a cine este, aproape de Dumnezeu însuși, el se află exact în acel gol – nelimitata și atotcuprinzătoarea natură a Ființei lui Dumnezeu – în care își experimentează eliberarea sa. Sufletul a ajuns înapoi Acasă.

Lumina și întunericul sunt elemente care fac parte din călătoria sufletului. Jocul dintre lumină și întuneric este creat pentru că Dumnezeu își retrage conștientizarea, sau o ascunde, în anumite părți ale Cosmosului și astfel dă sufletului loc liber. Creația sufletului este de fapt o contracție, o îngustare a conștientizării. Dar acel proces are un scop, deoarece tocmai în acea contracție există o mișcare, un proces de realizare care este important și valoros și este acel proces care crează lumină.

Lumina apare acolo unde conștientizarea individualizată se deschide către Sursa Divină. Cu cât lumina devine mai puternică, cu atât mai mult crește conștientizarea și cu atât mai mult este simțită conexiunea cu UNUL, iar apoi contracția se deschide treptat către conștientizarea deplină. Această interacțiune de contracție și omnisciență este esența Creației. În acest dans dintre cei doi poli, Dumnezeu își atinge cea mai înaltă expresie a Sa.

Jeshua

© Pamela Kribbe

Sursa

Traducere Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.