Actualizare 25 Iulie 2017

Poate că unii ați observat că în ultima vreme am tradus mai puțin decât altădată și că am scris, aproape în exclusivitate, doar aceste Actualizări zilnice care în majoritatea lor nu au fost altceva decât niște memento-uri ale unor lucruri pe care unii le știm, dar a căror reamintire era cerută oarecum de perioada prin care trecem.

Metaforic vorbind, ca atunci când îți fac bagajul să pleci în călătorie și faci o revizuire a lucrurilor pe care ți le-ai pus ca să nu uiți ceva important acasă sau să mai scoți din ele pentru că observi că ai exagerat puțin cu unele dintre ele și bagajul este cam mare și greu.

Da, a fost o perioadă mai ales de scos din ele dacă ne uităm la curățările, echilibrările, ajustările și alinierile prin care am trecut majoritatea. De ce majoritatea și nu toți, deși toți am trecut prin aceleași energii și evenimente care au loc la nivel planetar? Destul de simplu, alegerile noastre la nivel de suflet sunt diferite, așa că și experiențele prin care trecem sunt diferite.

Mulți am descoperit că noțiunea de ”normal” nu mai are semnificație pentru noi pentru că acest cuvânt care ne-a guvernat viețile, viață după viață, nu face altceva decât să instituie reguli, norme, așteptări, frustrări și neîmpliniri. Așa că, am ales să abandonăm acest cuvânt și ceea ce el reprezintă. Ce eliberare!

Dacă altădată când ni se spunea ”Ești normal/ă?” sau ”Nu poți fi și tu normal/ă ca toată lumea?” ne retrăgeam în noi înșine și ne admonestam că am ieșit din normalitate, acum spunem cu zâmbetul pe buze ”Nu, nu sunt normal/ă, așa sunt eu!” și ce eliberare ne aduce. Dacă însă simțim să ne întoarcem la ”normalitatea” altora, înseamnă că încă nu ne-am re-câștigat pe de-a-ntregul puterea personală.

Ei bine, ca să mă întorc de unde am pornit, mărturisesc că în ceea ce privește tradusul am fost sabotată oarecum, deoarece mi-a devenit aproape imposibil să traduc ceea ce alții au scris pentru că mâinile mele au prins viață și voință proprie și scriau alandala încât devenise un chin munca de traducere, pentru că este o muncă și asta. Mai mult corectam decât scriam și de multe ori din această cauză pierdeam șirul.

M-am întrebat ce se întâmplă, este vreo actualizare a sistemului fizic, o recalibrare a celor două părți energetice ale corpului, deoarece mâna stângă părea să aibă o voință proprie și ștergea ce scrisesem când îmi era lumea mai dragă sau mă ajuta să scriu cuvintele de-a-ndoaselea. La început am spus ”Ok, asta nu este necesar să o fac, am înțeles mesajul”, dar apoi a început să devină oarecum enervantă situația.

Obiceiurile mor greu, chiar dacă noi le privim drept bune, când și-au încheiat menirea, rolul, ele trebuie lăsate în urmă. ”A sosit momentul să scrii TU”, am auzit într-o dimineață, deși auzit este ceva impropriu spus pentru că atunci când Sufletul/Sinele îți vorbește nu auzi în sensul acceptat al auzitului, este ceva în genul ”eu vorbesc cu mine” dar îmi spun unele lucruri pe care totuși eu nu mi le-aș fi spus mie pentru că sunt atât de noi și diferite de ”normal” încât precis este alt-cineva care mi le spune.

Da, este alt-cineva, dar acel/acea altcineva sunt tot eu la un nivel mai înalt al meu. În momentul în care putem accepta acest lucru, ne putem relaxa în conversația cu ceea ce numim ”Sinele Mai Înalt” și să ne deschidem informațiilor pe care acesta/aceasta (sau acestea) ni le aduce. Este un pas extrem de important în re-întregirea noastră ca Ființă Divină întrupată pe Pământ.

Din momentul în care acceptăm că Sinele nostru Divin/Sufletul nostru este permanent alături de noi, ideea că am fi singuri și părăsiți pe o planetă uitată de Dumnezeu scade tot mai mult până când dispare cu totul. În momentul în care ȘTII că nu ești singur, mai știi și că acel TU aflat la un nivel mai înalt este tot timpul alături de tine și poți să-i ceri oricând ajutorul și ghidarea pe care ți le oferă întotdeauna, dar nu ți le impune niciodată.

M-am amuzat uneori punându-mă în locul Sinelui meu care îmi oferă un sfat de genul ”ia-o la stânga” și eu o iau la dreapta 😊 Ca un GPS care îți spune ”la 300 de metri se află un sens giratoriu, intră în el și ieși la a doua ieșire”, tu ieși dar peste câteva sute de metri îți dai seama că a doua ieșire nu este aceiași și pentru tine ca și pentru GPS-ul care încearcă apoi să te aducă în direcția dorită.

Multora ne sunt schimbate acum Misiunile, sau mai corect ar fi să spun că mulți dintre noi am ales să ne actualizăm Misiunile pentru că pe cele pe care ni le-am asumat le-am îndeplinit deja și nu avem de gând să șomăm pentru că jocul a devenit tot mai distractiv și i-am prins gustul.

Unii ne aflăm într-o perioadă de așteptare în sensul că așteptăm să se adune mai mulți ca să putem ”deschide” următorul nivel în așa fel încât el să fie perceptibil pentru cât mai mulți oameni posibil, ca ei să-l acceseze și să-l împământeze/ancoreze ca pe o nouă realitate a Pământului.

După cum îmi spune Sinele meu, planeta Pământ este acum foarte interesant de observat și studiat pentru că suntem niște Creatori extrem de inventivi, imprevizibili și curioși. Mai îmi spune că ”am rupt gura târgului” 😊 cu ascensiunea noastră accelerată la care aproape nimeni nu-i dădea vreo șansă de reușită.

Ah, da, și să nu uităm că ascensiunea nu înseamnă că ne mutăm, sau am fi mutați, dintr-un loc în altul, ea este un rezultat la care ajungem în mod natural prin urmarea unui proces individual și prin efortul nostru personal, individual al fiecăruia. Ascensiunea planetară va avea loc atunci când vor fi destul de mulți oameni care să fi ajuns în punctul în care să fie pregătiți pentru ascensiunea lor individuală, pragul critic cum îi spunem noi.

Dragi prieteni și cititori, în perioada următoare voi fi plecată în concediu, așa că voi relua Actualizările doar atunci când voi reveni, probabil 7 August. Vă doresc tuturor zile minunate, pline de bucurie și de o fericită anticipare a tot ceea ce ne așteaptă. Să nu uităm că NOI suntem Creatorii fiecărei clipe din viața noastră.

Munay!

Monica Poka