Meditații

duminică, 2 iulie 2017

Singurătatea


De Gerrit Gielen

Singurătatea este una dintre problemele majore ale timpurilor noastre. Mulți oameni se simt singuri, neînțeleși și nerecunoscuți de alții. Și nu este vorba numai de oamenii în vârstă; chiar și oamenii care au familie și o carieră ocupată se simt adeseori singuri. În ciuda întregii activități din jurul nostru, poate fi ceva în interiorul nostru care nu se simte văzut. O parte importantă din noi nu este conectată cu lumea, cu oamenii din jurul nostru.

Cauzele Interioare ale Singurătății

Ca ființă umană voi aveți două aspecte principale: un aspect masculin și un aspect feminin. Aspectul masculin (bărbatul interior) are grijă de sentimentul de a fi ”eu”, o forță care vă separă, vă vede a fi diferiți de restul. În aspectul feminin (femeia interioară) se află capacitatea conectării. Fie că v-ați născut bărbat sau femeie, ca ființă umană sunteți completă. Cu toate acestea, nu asta am fost învățați; din copilărie suntem învățați că suntem băiat sau fată. Acesta este modul în care suntem educați și rezultă că trebuie să ne comportăm ca atare. Astfel, devenim înstrăinați de o parte a noastră înșine prin identificarea fie cu aspectul masculin, fie cu aspectul feminin.

Dacă vă identificați cu aspectul masculin, atunci sunteți singuri pentru că partea din voi care este capabilă să se conecteze, aspectul feminin, nu este recunoscută. Dacă vă identificați cu aspectul feminin, atunci vă conectați prea puternic cu alții și vă puteți pierde în relații. Apoi apare un sentiment de singurătate pentru că nu mai sunteți conștiente de propriul vostru ”eu”. Vă pierdeți sentimentul de cine sunteți ca individ.

Singurătatea este în primul rând o problemă interioară: nu reușim să simțim o parte din noi înșine. S-ar putea să nu ne simțim suficient propriul ”eu”, o problemă pe care femeile o au adeseori, sau s-ar putea să nu ne simțim partea care este capabilă să se conecteze cu alții, o problemă pe care mulți bărbați o au. Acesta este motivul pentru care vedeți adeseori bărbați care se simt singuri atunci când nu sunt într-o relație. Ei nu au un contact suficient de puternic cu femeia lor interioară – aspectul care are grijă să avem relații bune cu ceilalți oameni – așa că sunt incapabili să aibă o relație reală. Femeile se simt adeseori singure într-o relație pentru că ele nu se simt înțelese și recunoscute de către partenerul lor. Ceva lipsește, pentru că atunci când o femeie nu-și simte propriul bărbat interior, ea nu se vede pe deplin pe ea însăși. În capacitatea sa de a fuziona cu cealaltă persoană, ea pierde ceva: pe ea însăși. Apoi vedem imaginea unei femei care pare perfect acordată soțului ei, dar care totuși se simte nefericită. Și pentru că nu se poate conecta cu propria ei energie masculină, ea nu poate găsi o soluție pentru dilema ei. Așa că ea se va plânge și va aștepta ca soțul ei să-i rezolve nefericirea. Cu toate acestea, soțul ei nu-i poate rezolva problema și începe să se închidă tot mai mult față de soția sa nefericită și plină de reproșuri. Acest lucru crează o spirală descendentă în relația lor.

Singurătatea ca Viziune Asupra Lumii

Singurătatea ne dă sentimentul de a trăi într-o lume fără prieteni adevărați, fără oameni care să ne înțeleagă; o lume în care suntem singuri. Pericolul este că noi vedem acest lucru ca pe un dat, ca pe un mod în care este lumea. În literatură și filozofie găsim tot felul de afirmații aparent profunde care confirmă acest lucru. Câteva dintre cele mai cunoscute sunt ”Trăim așa cum visăm: singuri” și ”Iadul este celălalt”.

Dacă vom accepta aceste afirmații și vom găsi confirmări în filozofiile fundamentale, începem să vedem sentimentul nostru de singurătate mai mult ca pe un adevăr inevitabil. Singurătatea devine o viziune asupra lumii, o credință. Nu mai credem într-un Dumnezeu iubitor sau într-o conexiune interioară cu ceilalți oameni. Suntem singuri în univers.

Oamenii care nu percep femeia în ei înșiși îmbrățișează o viziune asupra lumii în care femeia – energia iubitoare a conectării – nu există. Oricine îndrăznește să respingă această imagine cinică este văzut ca naiv. Convingerea este că va veni o zi în care cei care sunt atât de ”smintiți” vor ști mai bine. Marea atractivitate a acestui tip de pesimism este că el pare profund. Ajungem să credem că bărbatul și femeia sunt foarte diferiți și că niciodată nu se vor înțelege cu adevărat unul pe celălalt, că fiecare relație este, de fapt, un proiect lipsit de speranță: bărbații sunt de pe Marte și femeile de pe Venus. Cu toate acestea, în realitate ambii vin din Soare.

Cum ne afectează o astfel de viziune asupra lumii? Ca orice viziune rigidă asupra lumii, ea neagă realitatea vie; oprește curgerea vieții. Conștiința întotdeauna se străduiește să crească; curgerea naturală a vieții caută întotdeauna soluții. Așa cum face corpul și spiritul încearcă să se vindece. Acest proces natural de vindecare este blocat atunci când luăm ca adevăr absolut acele credințe negative care văd singurătatea umană ca inevitabilă. Ne blocăm singuri într-o închisoare făcută de noi la care gratiile sunt făcute din credințele noastre. Aceste credințe sunt văzute ca adevăruri absolute și fac orice fel de fericire și creștere imposibile. Și, desigur, vom continua să ne simțim mai mizerabil ca oricând, iar această stare ne confirmă din nou ”profunda” viziune asupra lumii, și anume, că universul este un loc infinit de gol, întunecat și rece, lipsit de orice speranță.

Rezultatul final este depresia. Desigur, depresia are și alte cauze, dar o cauză comună este combinația de a nu vedea o parte a noastră înșine și construirea unui zid de gânduri negative în jurul acelei părți. Acest lucru se datorează credinței că partea pe care o căutăm nu există.

Vindecarea Interioară

Dacă vrem să vedem sfârșitul unei astfel de dileme, trebuie ca mai întâi să mergem în interior și să ne întrebăm: ”Ce parte a mea o suprim și refuz să o recunosc?” Puteți aborda această întrebare, de exemplu, în următorul  fel. Imaginați-vă că sunteți bărbat și că vă lipsește o femeie, o parteneră de viață. Să aveți fantezii despre o astfel de femeie probabil că nu este atât de dificil, poate că ați făcut deja acest lucru de multe ori. Da, să faceți acest lucru este doar o fantezie, dar este fantezia voastră și acest lucru înseamnă că și femeia este în voi, femeia la care visați este în voi. Dacă acea putere feminină nu s-ar afla în voi, nu ați fi niciodată în stare să visați la ea. Nu ați fi niciodată capabili să visați la acea femeie frumoasă, senzitivă, empatică care întotdeauna spune lucruri atât de sensibile și înțelepte, care vă înțelege pe deplin și care este întotdeauna atât de iubitoare. Ce vă spune? Ascultați-o o clipă.

Imaginați-vă acea femeie în mod regulat chiar dacă sunteți la serviciu sau vorbiți cu alții sau când sunteți cu prietenii. Cum vă vede această femeie? Îi dați voie să fie prezentă? Ce o face fericită? Încercați să simțiți ceea ce ea simte. Treptat, veți începe să observați că sentimentele acelei femei sunt sentimentele voastre, așa că lăsați-le să fie. Veți începe să vă simțiți mult mai compleți și mult mai bogați. Sentimentul de a fi singur va începe să slăbească.

Veți începe să radiați această creștere în completitudine. Veți fi mai atractiv pentru alții; femeile se vor simți mai apreciate și mai înțelese de către voi. Ca bărbat nu veți mai vedea femeile ca pe niște creaturi ciudate de pe o altă planetă, ci pe ca niște oameni asemeni vouă având aceleași frici și același incertitudini ca și voi. Bărbații nu au o conexiune bună cu femeie lor interioară, de multe ori nici măcar habar nu au cât de fragile și de sensibile – cât de umane – sunt de fapt femeile. Un semn sigur al unei conexiuni slabe cu femeia voastră interioară este că aveți dificultăți să vedeți femeile ca fiind oameni – oameni cu frici, îngrijorări, dorințe și vise. Imensa inegalitate dintre bărbați și femei, care încă mai există în multe locuri în lume, este pur și simplu rezultatul faptului că bărbații sunt incapabili să considere femeia ca pe o ființă umană. Conștientizarea femeii interioare va conduce treptat la o percepție diferită a lumii din jurul vostru: unitatea interioară a totului este recunoscută și simțită.

Desigur, puteți face același lucru dacă sunteți femeie, imaginați-vă bărbatul vostru interior. Faceți-l un cavaler curajos, puternic, cu o inimă sensibilă și poetic, un bărbat care, spre deosebire de mulți bărbați din preajma voastră, este puternic conectat cu femeia lui interioară, cu sentimentele sale. Imediat vă veți da seama că puteți visa la bărbatul ideal pentru că acesta se află în voi, face parte din energia sufletului vostru. Este partea la care nu i-ați permis să fie pentru că ați ajuns să credeți că sunteți fată și că nu este bine ca o fată să acționeze într-un mod masculin. Poate că pe parcursul vieții voastre ați ajuns să credeți că bărbații sunt răi, violenți și agresivi și că tot ceea ce este masculin în voi trebuie să fie suprimat. Să spuneți nu, să vă stabiliți limite în jurul vostru, să vă ridicați pentru voi, toate acestea sunt rele și, prin urmare, este bine să lăsați întotdeauna de la voi, să fiți supuse, să spuneți întotdeauna ”da” altora. Dacă vă ridicați pentru voi înșivă și vă arătați partea masculină, vă simțiți întotdeauna vinovată după aceea, ca și cum ați fi greșit cu ceva.

Secretul energiei feminine este să fie capabilă să spună”da” celeilalte persoane cu adevărat din iubire. Secretul energiei masculine este ca, din aceiași iubire, să fie capabil să-și spună sieși da.

Simțiți o clipă cavalerul vostru interior. Este puternic, poate pune limite, se poate ridica pentru el însuși și să spună ”nu” atunci când este nevoie. Cum poate face acest lucru, care este secretul lui? Femeile se gândesc de multe ori că pentru o atitudine atât de puternică este nevoie de putere, dar nu despre asta este vorba. Aceste calități sunt o consecință naturală a capacității de a vă spune vouă înșivă ”da” într-un mod iubitor. Momentul în care vă spuneți ”da” vouă înșivă, creați limitele într-un mod natural și evident. Apoi nu este nevoie de nici o putere să spuneți ”nu”.

Folosiți-vă capacitatea feminină pentru a vă conecta cu cavalerul și a-l experimenta complet din însăși interiorul lui. Veți descoperi apoi aproape imediat o iubire de sine și un respect de sine foarte natural. Și din acea iubire de sine răsare o dorință de a vă manifesta pe voi înșivă, să vă arătați pe voi înșivă: dorința de a face lucruri. Din acel sentiment de a fi în stare să spuneți ”nu” lucrurilor care nu vă plac, deveniți ușori și naturali.

De ce ca femeie sunteți atât de ușor de rănit de ceva ce spune altcineva? De obicei este vorba despre un comentariu stupid care nu are intenția de a răni. Răspunsul este lipsa iubirii de sine. Această lipsă a iubirii de sine provoacă o continuă îndoială interioară prin care suntem scoși din echilibru de către cea mai neînsemnată remarcă. Conectați-vă cu bărbatul vostru interior – iubirea de sine – și veți descoperi că sunteți mult mai greu de scos din echilibru. Comentariile prostești ale altora nu înseamnă nimic împotriva curgerii interioare continue a iubirii pe care o bună conexiune cu energia masculină vi-o aduce. Stabilirea limitelor, atunci când spuneți ”nu” din respect și iubire pentru voi înșivă, este apoi luată în considerare.

Îndoiala!

Dacă ne simțim singuri, ne dorim să fim împreună cu ceilalți oameni. Cu toate acestea, dacă vrem să găsim acea conexiune, va trebui să învățăm mai întâi să ne vedem pe noi înșine ca ființe umane. Așa cum o persoană are o parte stângă și o parte dreaptă, în interior are o parte masculină și o parte feminină. Doar când putem accepta și permite cele două părți în mod complet, punem capăt singurătății.

Cum facem asta? Începem prin a avea îndoieli. Atâta timp cât ne ținem de credințe care fac plenitudinea și fericirea imposibile, vom continua să fim nefericiți. Numai atunci când suntem dispuși să punem la îndoială credințele care ne fac nefericiți va exista o deschidere către schimbare.

Puteți face o simplă vizualizare. Imaginați-vă că o stea frumoasă strălucește deasupra capului vostru: o sursă de iubire necondiționată nesfârșită. Acea stea este sufletul vostru: partea voastră nesfârșită, eternă. Lumina acelei stele coboară în voi și când acest lucru se întâmplă, lumina se desparte. O parte a luminii devine femeie și spune ”Iubesc viața din jurul meu: toți oamenii, animalele, plantele și Pământul însăși.” Cealaltă parte a luminii devine bărbat și spune ”Mă iubesc pe mine însumi și iubirea pe care o simt pentru mine însumi îmi dă putere și respect de sine; îmi dă dorința de aventură și de bucurie a vieții.” Spuneți-vă cu voce tare vouă înșivă aceste afirmații.

Imaginați-vă că bărbatul și femeia călătoresc împreună. Bărbatul caută noi aventuri, noi zone și domenii de explorat. Peste tot pe unde merg ei se întâlnesc cu oameni noi și cu tot felul de alte ființe, uneori forme de viață miraculoase, astfel încât iubirea femeii poate curge la nesfârșit. Ei trec împreună prin viață. Un pas este făcut de partea masculină, din iubirea de sine, în care vă permiteți orice: experiențe, aventuri și întâlniri noi. Apoi un alt pas este făcut de partea feminină în care iubirea voastră începe să curgă către noul mediu și tot ce se află acolo: alți oameni, ținuturi necunoscute, o nouă lume.

Când faceți acest exercițiu veți simți tot felul de rezistențe. Acestea sunt vechile voastre credințe, așa că uitați-vă bine din nou la aceste credințe. De ce sunteți atât de siguri de ele? Cât de obiective sunt ele, de fapt? Cum vă pot fi de folos aceste credințe din moment ce ele vă fac atât de nefericiți? Dacă examinați cu atenție aceste credințe, veți descoperi că în spatele lor există un punct de plecare: negarea iubirii. Am acceptat ideile din cultura noastră cum că iubirea este o iluzie, o auto-amăgire bazată pe instincte biologice egoiste; de exemplu, că vă iubiți copiii și partenerul doar pentru că genele voastre vor să se reproducă.

 Nu știm cum se formează un atom, nu știm cum funcționează universul, nu știm cum sunt compuse ființele umane. Dacă, așa cum unii oameni de știință cred, totul se reduce la un set de formule matematice – teoria întregului – atunci, în univers nu există loc pentru iubire și nici pentru subiectivitate, pentru experimentare interioară. Nu există loc pentru om ca ființă vie conștientă. Într-o astfel de viziune, ființele umane nu sunt altceva decât roboți desensibilizați.

Oamenii care sunt sănătoși mental au îndoieli. Să te îndoiești este ceva uman, dar se pare că oamenii se confruntă adeseori cu îndoiala în moduri care nu sunt logice. Imaginați-vă următoarele: cineva este foarte sărac și trăiește într-o baracă dărăpănată. Are foarte multe griji și nu are bani nici măcar să-și cumpere de mâncare. Dar în baracă se află un cufăr vechi care a aparținut unui strămoș îndepărtat. Zvonurile spun că această rudă îndepărtată a găsit cândva aur și l-a pus în acest cufăr. Această poveste poate că este adevărată, poate că nu. Ce este logic? 1) Povestea poate fi adevărată, așa că are sens să se uite în cufăr și este posibil ca toate grijile sale să se sfârșească sau 2) povestea poate să nu fie adevărată, așa că are sens să nu se uite în cufăr datorită convingerii sale fixe că problemele lui vor continua.


Desigur, prima abordare este logică. Atunci când ai îndoieli, este rațional să dai o șansă pozitivului. Cu toate acestea, în practică nu mulți oameni fac acest lucru. Ei acționează ilogic datorită îndoielii lor și nu dau o șansă pozitivului: ei nu se uită în cufăr. Vindecarea începe cu îndoiala, dar, în același timp, îndoiala este cea care ne poate împiedica adevărata vindecare. Așa că, ca o consecință logică, dați-i acelei îndoieli o șansă: uitați-vă în cufăr. Este în regulă să vă îndoiți, dar dați-i pozitivului o șansă, dați-i iubirii o șansă, dați-vă vouă înșivă o șansă.


Traducere Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.