Din ciclul De ale mele
Astăzi am abordez o temă
interesantă de care m-am lovit în ultimul timp și care este legată de ”adusul
în lumină” a ceea ce oamenii consideră a fi întuneric/rău/imperfect etc. Acest
”adus în lumină” ține de o gândire strict trei dimensională bazată pe bine/rău,
întuneric/lumină, etc. adică dualitate și separare. Acum, acest adus în lumină
poate reprezenta pentru fiecare altceva, în funcție de propriul său sistem de
gândire.
Expresia de ”adus în lumină”
poate reprezenta adusul în conștientizare a unor aspecte mai puțin plăcute ale
noastre pentru a putea fi văzute, vindecate și integrate prin re-conectarea lor
la iubirea noastră, și implicit a Creatorului, de care aceste aspecte se simt a
fi deconectate, deși această deconectare nu este una reală, ci una percepută de
către acel aspect, pentru că, în fapt, Creatorul nu este deconectat de niciuna
dintre părțile sale.
”Adusul în lumină” poate îmbrăca însă
și o formă mai violentă de ”adus în lumină” și aici putem să ne gândim la
creștinizarea forțată, la Inchiziție și alte forme prin care se impune o
anumită religie, sistem de credință ca fiind mai bun, mai ”luminos” (în sensul
de lumina Dumne-Zeului pe care-l venerează, căruia i se închină cel/cea care se
erijează în aducător de lumină) decât un altul.
”Adusul în lumină” poate fi
folosit și în sensul de a aduce mai multe lucruri ascunse sau necunoscute încă
în lumina cunoașterii, a conștientizării noastre pentru o mai bună înțelegere a
Vieții și a mecanismelor ei de funcționare pentru a re-intra în armonie cu
Întregul, cu Curgerea, cu Divinitatea și cu Tot Ceea Ce Este.
Părerea mea personală este că
ideea asta cu ”adusul în lumină” ne-a fost indusă în tradiționalul mod de
gândire bine/rău, lumină/întuneric, etc. pentru că Creatorul nu gândește așa,
dacă ar gândi ca noi oamenii că totul ar trebui adus în lumină, s-ar lipsi pe
Sine însăși/însuși de părți din Sine și de experimentarea întregului spectru al
luminii/energiei.
Dacă ne-am privi mai atent pe noi
înșine am observa că suntem, fiecare, de multă vreme în călătoria integrării
tuturor aspectelor noastre, fie că le-am putea privi ca pozitive, fie ca
negative, iar asta nu este o aducere în lumină, este o aducere în unitate, o
întregire, este ca și cum am aduce cele două capete ale spectrului (fie că
vorbim de energie, fie de lumină) unul lângă celălalt pentru a încheia un cerc
al experienței.
Când reușim să unim cele două
capete pe un anumit nivel, trecem la un nivel mai profund sau mai înalt,
depinde care cum îl privește. Sunt cicluri ale evoluției, cicluri ale
experimentării pe nivele din ce în ce mai profunde/înalte, dar fără a desființa
ceva pentru că noi trecem prin experiență și experiența trece prin noi în
același timp. Nu există nici o separare reală între nimic și nimic.
Gândiți-vă puțin în felul ăsta: dacă
s-ar dori ”aducerea în lumină” a ceea ce este considerat în mod arbitrar, după
mine, întuneric, la nivel de Creator, acest lucru s-ar fi făcut cât ai clipi
din ochi și totuși, deși Creația există de milioane, miliarde de ani acel
perceput întuneric continuă să existe.
De ce acele ființe de lumină, cum
le numim noi, nu au rezolvat până acum treaba asta cu întunericul? De ce nu
l-au adus ele însele în lumină? Pentru că nu pot, pentru că acest întuneric
perceput de noi ca întuneric trebuie să existe în continuare sau pur și simplu pentru
că nu există? Am folosit în mod intenționat cuvântul perceput pentru că noi
judecăm totul potrivit percepțiilor noastre și sistemului nostru de credință.
Mulți Maeștri, Sfinți sau orice
alt nume le-ați da, au venit pe Pământ, și-au încheiat ciclul experimentărilor
pe Pământ, dar nu au eradicat întunericul de pe Pământ deși, dacă au ajuns la
nivelul în care să poată trece dincolo de spațiul și timpul dimensiunii a treia
și să fie omniprezenți, omnipotenți și omniscienți, ar fi putut-o face, nu-i
așa? Și totuși nu o fac. V-ați întrebat de ce?
Cea mai mare piedică a noastră
este mintea umană. Deși susținem că gândim mult mai elevat, mai spiritual, ne
lovim de fapt de aceleași limite ale minții umane, poate puțin mai lărgite, ca
toți ceilalți. Când separăm lucrurile în bine și rău, ori despre ce ar fi
vorba, suntem în separare. Când suntem în separare, suntem în dualitate. Merg
mână în mână.
Când vorbim de lumină, este
prezent ca o antiteză a lumii duale și întunericul. Când cerem/invocăm ceva,
plasăm acel ceva sau pe cel/cea căruia-i cerem în afara noastră și suntem din
nou în separare/dualitate. Modul nostru de gândire este setat în acest fel și
fiecare dintre noi gândește mult mai mult în sistemul dual/separatist decât în
unitate. Unii nici nu pot ieși din acest sistem de gândire, dar acest lucru nu
este nici bun nici rău, este pur și simplu un nivel de experimentare.
Și atunci ce putem face pentru a
depăși acest nivel, a închide cercul prin unirea capetelor spectrului dual și a
ieși din el? În primul rând să abandonăm pas cu pas gândirea în termeni duali
de bine/rău, întuneric/lumină, etc. să înțelegem că nu avem de reparat nimic,
pe nimeni, nu avem de adus pe nimeni și nimic în lumină, că singura persoană
asupra căreia avem de lucrat suntem noi înșine.
Creația în sine are cine să aibă
grijă de ea și dacă Creatorul ar fi dorit ca ea să arate altfel, ar fi arătat
altfel. Nu putem schimba noi o lume, nu putem aduce pe nimeni și nimic în nici
o lumină pentru că, de fapt, habar nu avem ce este ceea ce noi numim lumină și
ce este ceea ce noi numim întuneric. Sunt pur și simplu concepte care ne-au
fost induse cu un anumit scop. Pentru a putea elibera însă această judecată
este suficient să recunoaștem că ele sunt în egală măsură părți ale Creatorului
și Creatorul singur este cel care le poate și le gestionează.
Cu cât mai în armonie trăim noi
înșine și cu noi înșine, cu cât mai puțin judecăm totul prin prisma unui sistem
de credință bazat pe dualitate și separare, cu atât mai repede și mai ușor vor
dispărea acele credințe care mai fac să existe o separare între Lumina și
Întunericul Creatorului, și aici vorbesc la nivel individual, unim capetele
spectrului și am ieșit din nivelul în care ele sunt liniare. Ce urmează? Un alt
nivel pe care îl va descoperi fiecare atunci când este pregătit pentru el.
O zi minunată, plină de magie și
de o fericită anticipare vă doresc!
Munay!
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.