Mitul “și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”

Din ciclul De ale mele

Unul dintre miturile care ne-au marcat, și ne marchează în continuare, viețile este mitul ”trăitului fericiți până la adânci bătrâneți”. De ce? Pentru că din concepția noastră umană despre fericire sunt izgonite orice posibile stări de ne-fericire, de cădere și creștere emoțională, de zbucium, progres și evoluție.

Este o imagine statică în care cei doi protagoniști rămân blocați și orice interacțiune dintre ei pur simplu încetează după ce ei și-au unit viețile prin actul căsătoriei. Toate peripețiile lor pentru a ajunge împreună s-au încheiat, orice altă acțiune dispare de parcă viața lor s-ar fi sfârșit în acel punct.

Da, sunt povești, dar întipărite în mintea fragedă a unui copil, ele setează modele. Apoi, când încep să crească și să vadă că lucrurile nu stau chiar așa, dezamăgirea ia locul visării, iar celor care taie legăturile copilăriei le va fi mai ușor să o facă. “Alea sunt doar povești asta-i viața reală!” vor spune ei uitând că tocmai ei sunt cei care le-au spus acele povești, iar prin asta rup și mai mult copilul de lumea cu adevărat reală, legându-l de cea iluzorie.

Această manipulare a fost preluată și de unele religii care întăresc acest mit prin ceea ce preotul spune în timpul ritualului de căsătorie: ”până ce moartea vă va despărți” sădind alte semințe ale unui sistem de credință fals. De ce? Sunt extrem de puține suflete care au ales să aibă un singur partener în viața lor pe Pământ. Cele mai multe suflete au ales experiențe pentru creșterea sufletului în care au nevoie de mai multe provocări decât le poate oferi un singur partener.

În aceste cazuri încheierea relației se va face cu multă suferință, auto-învinovățire, convingeri de tipul ”nu sunt suficient de bun/ă”, ”am dat greș”, etc. lucru care este extrem de fals. Mulți pot alege să nu încheie relația dar acest lucru fie va aduce o și mai mare suferință ambilor parteneri, fie va aduce o mare schimbare în modul de abordare a relației lor. Pentru mulți poate echivala cu o trezire la adevăruri mai înalte și o imagine mai clară a ceea ce înseamnă o relație de parteneriat într-o căsătorie. Acestea depind însă de starea de conștiință atinsă de ambii parteneri.

O altă minciună care ne este inoculată prin religie, și mă refer în special la religiile creștine, este ”căutarea jumătății” tale. Din start suntem înjumătățiți, când noi suntem, de fapt, fiecare un întreg. Această iluzie începe să fie destrămată de generațiile tinere în care ”tu faci asta că ești femeie și tu faci asta că ești bărbat” își pierde puterea.

Totuși, fiecare copil va căuta întreaga lui viață de adult acea lume de poveste în care cei doi iubiți trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Este speranța cu care fiecare tânăr și tânără intră într-o căsătorie. Fiecare își spune “pentru mine povestea se va adeveri”. În mod interesant însă, putem trăi fericiți până la adânci bătrâneți, dar numai cu condiția să redefinim înțelesul lui “a trăi fericiți până la adânci bătrâneți”.

Dacă acceptăm că viața este un proces de căutare și descoperire de sine în care ne aflăm fiecare dintre noi și că scopul nostru nu este nici să ne facă alt-cineva fericiți și nici ca noi să-i fericim pe alții, ci să ne descoperim noi pe noi înșine în și prin fiecare experiență prin care trecem, atunci vom găsi fericirea acolo unde n-am căutat-o niciodată pentru că nu am fost învățați să o facem: în noi înșine.

Vom descoperi că ajutându-l pe celălalt să se descopere pe sine, te ajuți pe tine însuți/însăți să te descoperi pe tine. Până la un punct este importantă definirea eu-lui, după care importantă devine definirea noi-ului format din cei doi eu. Din acest punct poate apărea adevărata fericire în care cei doi să se bucure de o nouă descoperire de sine prin intermediul acelui noi pe care l-au format.

Asta nu înseamnă nici pe departe doar lapte si miere, înseamnă de multe ori și fiere pentru că anumite aspecte ale sinelui nu pot fi descoperite decât în acest fel. Dacă cei doi parteneri au definit suficient de bine și de conștient “fericirea” lor, atunci acea situație de fiere le va oferi o creștere cu mult mai mare decât una de miere prin încercările si experiența pe care aceasta le-o aduce.

Într-o astfel de relație ego-ul este dat la o parte și la fel și orice alte orgolii personale. Bineînțeles că nu există situații perfecte și că vor exista multe căderi și ridicări, dar dacă cei doi reușesc să conștientizeze lecția, sunt tot mai aproape de adevărata fericire, cea de a avea o experiență puternică împreună pe care să o poată împărtăși și din care fiecare să crească.

Prințul și fata din poveste nu-și vor înceta căutările, dar de această dată nu se vor căuta unul pe altul, ci fiecare pe sine și unul în celălalt. Pentru a ajunge însă în acest punct este nevoie ca între cei doi parteneri să nu mai existe nici un fel de secrete, de măști sau alte lucruri nespuse. Tabloul static poate fi înlocuit cu unul dinamic, mult mai real și mai apropiat de starea de fapt: căutarea sufletului să se descopere pe sine.

Și astfel putem începe să scriem altfel de povești cu care să nu mai otrăvim mințile copiilor noștri și să creștem un alt tip de ființe umane, unele conștiente de ele însele și de scopul experiențelor lor pe această minunată planetă. Să începem să ne trăim adevărul nostru, nu minciunile sau iluziile altora, voite sau inconștiente. Să ne dăm voie să experimentăm, conștienți de faptul că experimentăm.

Cei care sunt suficient de destupați la minte ca să înțeleagă aceste lucruri, sunt cei care vor putea schimba cu adevărat relațiile umane de parteneriat prin căsătorie. Nu-și vor mai încărca partenerul cu obligația de a-i ferici, ci se vor putea bucura de faptul de a avea alături un tovarăș de călătorie care să le ofere șansa descoperirii lui cine ”Eu Sunt”.

Acest nou înțeles pe care îl putem da relației de căsătorie, poate revoluționa, schimba și transforma tot ceea ce a însemnat până acum noțiunea și conceptul de familie pentru noi, oamenii pământeni. Suntem pregătiți pentru acest pas? Extrem de pregătiți J Putem să o facem? Dacă vrem, cu siguranță. Am și făcut-o, de fapt, deja. Mai rămâne să o conștientizăm și să o manifestăm.

Namaste!

Monica Poka