Auto – Izolarea și efectele ei

Din ciclul De ale mele

Ca orice în acest Univers al Creatorului, atunci când nu este vorba de ceva dus la extreme și ”agățat” sau blocat acolo, auto-izolarea este o experimentare benefică pentru experimentator. De ce spun asta? Dacă nevoia de singurătate, de izolare vine din dorința de auto-cunoaștere, de auto-limpezire și de câștigare a unei perspective noi sau diferite asupra vieții, atunci auto-izolarea este benefică.

Dar mai trebuie să și conștientizezi când scopul izolării auto-impuse a fost atins și să ieși din acea stare temporară. De ce temporară? Pentru că nimic nu ține o veșnicie și atunci când auto-izolarea și-a atins scopul este nevoie să ieși din ea și să mergi mai departe, în caz contrar izolarea auto-impusă se poate transforma într-o capcană din care este cam greu să te eliberezi și poate fi chiar mai rea decât situația în care te-ai aflat înainte.

Fiecare dintre noi simțim nevoia ca din când în când să rămânem singuri cu gândurile noastre, să analizăm și să întoarcem lucrurile pe toate fețele pe care le putem conștientiza pentru a câștiga o mai mare înțelegere a lor, fie pentru a găsi răspunsuri, fie pentru a seta noi direcții în care să ne îndreptăm pașii și calea noastră înainte.

Nu există o anumită durată a acestei stări sau perioade, vom simți când am epuizat subiectul care face obiectul auto-izolării noastre și este momentul să mergem mai departe. Acum, ca să intrăm în această auto-izolare am avut nevoie de o putere de decizie semnificativă pentru că nu este ușor să alegi, și să o și faci, să te rupi de viața ta de până în acel moment, chiar dacă acest lucru se întâmplă doar la nivel mental sau emoțional.

Însă, s-ar putea să descoperi că stând în acea izolare auto-impusă, ți-ai construit o bulă în care te simți în siguranță, apărat, protejat de vicisitudinile vieții exterioare și să-ți vină să nu mai ieși din ea. Nimeni nu știe ce gândești, pentru că ți-ai întrerupt în cea mai mare parte legăturile și comunicarea cu exteriorul, deci, nu te mai poate răni nimeni și poți chiar fi tentat să-i pedepsești pe cei din cauza cărora ai ales să te izolezi cu tăcerea și auto-excluderea ta din acel colectiv.

Doar că de pedepsit nu pedepsești pe nimeni în afară de tine. Nu tăierea legăturilor cu exteriorul este ceea ce te protejează și îți dă siguranță. Dacă din toată izolarea auto-impusă n-ai învățat că puterea este în tine și în echilibrul tău interior, doar ai pierdut vremea degeaba. Poate ai câștigat o altă perspectivă asupra lucrurilor, dar nu ai atins esența.

Rolul auto-izolării este câștigarea de semnificații și înțelesuri mai profunde, mult mai profunde, a experiențelor prin care ai trecut și setarea drumului tău mai departe. Ai mărit puțin, sau mai mult, fereastra prin care privești lumea, dar dacă rămâi agățat doar de acea fereastră, te-ai blocat singur și nu peste multă vreme situația va deveni mult mai rea decât înainte.

De ce? Oamenii sunt ființe sociale și au nevoie de alți oameni cu care să împărtășească, de la care să învețe și pe care să-i învețe la rândul lor. Asta reprezintă progresul societății în ansamblul ei. Fiecare ființă umană își aduce în felul ei contribuția la dezvoltarea societății din care face parte. Să nu mai vorbim de faptul că separarea este o iluzie indusă și că atâta timp cât faci parte din colectivul uman, ești posesorul unui corp uman, ești conectat la acest colectiv fără putința de a te ”rupe” de el.

Este cunoscută practica ”retragerii în pustie” sau în vârful munților, departe de sălașurile omenești, pentru meditație, aprofundarea legăturii cu divinul, cu propria noastră esență, dar este doar o practică care este nevoie să fie încheiată la un moment dat sau nu va avea efectul pe care este nevoie să-l aibă asupra societății umane.

Să nu uităm că fiecare dintre noi este ca piesa unui imens puzzle al creației și acest lucru înseamnă că deținem doar o infimă părticică din tot acest puzzle. Da, fără fiecare dintre noi puzzle-ul ar fi incomplet, dar este nevoie să înțelegem că la fel de importantă este și piesa pe care o deține/reprezintă oricare altă ființă din Universul Creatorului.

Este evoluția individuală importantă? Este foarte importantă. Este evoluția colectivă importantă? Doar evoluția colectivă, la nivel de masă, poate produce și susține saltul în conștiință pentru o întreagă civilizație. Omenirea formează un câmp de conștiință colectiv care poate ”sări” de pe un nivel de conștiință pe altul, doar ca întreg. Acesta este un lucru pe care toți marii învățați și maeștrii care au trăit pe Pământ l-au înțeles. De aceea și-au și împărtășit cunoașterea dobândită în izolarea auto-impusă cu marile mase de oameni.

Să nu uităm că piesa mea, împreună cu piesa ta, împreună cu piesa lui, împreună cu piesa ei, împreună cu piesa lor, fac fereastra prin care privim mai mare și lucrurile pe care le putem vedea și înțelege, mai multe și mai importante, iar deciziile pe care le putem lua pot schimba Calea pe care Omenirea o poate apuca în sensul creșterii și dezvoltării ei ca civilizație.

O zi minunată, plină de o fericită anticipare tuturor!

Munay,

Monica Poka