Bătălia pentru Pământ și Omenire NU s-a încheiat

Din ciclul De ale mele

Bătălia pentru Pământ nu s-a încheiat și nici nu se va încheia până când mai există și un singur om în care energia luptei mai există, chiar dacă aceasta este doar cât un bob de mazăre 😊Nimeni nu ne poate elibera de noi înșine. Nimeni nu poate decide în locul nostru că bătălia pentru Omenire s-a încheiat, iar atâta timp cât în Omenire mai există energia luptei, ea va exista și pe și în Pământ.

M-am întrebat de multe ori, pentru că astfel de bătălii se duc tot timpul într-un plan sau altul, de ce ele nu sunt dezvăluite omenirii la nivel de masă. În primul rând să nu creeze panică în rândul maselor care nu știu care este adevărata situație a Pământului și să-i lase omenirii spațiul necesar să se dezvolte, să crească și să înțeleagă care este rolul ei de fapt, în acest Univers al Creatorului.

Apoi, pentru că acest lucru i-ar ”fura” omenirii dreptul de a-și asuma răspunderea pentru ea însăși, de a crește și de a se dezvolta în direcția în care ea alege să meargă. Motive mai sunt multe, dar, după părerea mea, cel mai important este faptul că omenirea s-ar pune pe tânjală pentru că, după cum bine se vede, oamenii sunt foarte comozi, se complac în situații care deși nu-i avantajează și nu le sunt benefice, continuă să rămână în ele.

Ceea ce oamenii nu înțeleg este că NIMENI nu-i va salva de ei înșiși/ele însele, că această muncă de ”salvare” trebuie să o facă fiecare singur pentru sine. Credințele nu ți le poate schimba nimeni în afară de tine, obiceiurile nu pot fi dezvățate decât atunci când ești obligat să o faci, altfel recreezi aceleași condiții în care credințele și obiceiurile tale să se poată manifesta și de (prea) multe ori ele sunt asimilate cu ceea ce numim identitate națională.

Uitați-vă la chinezii care au migrat în diferite părți ale lumii, cei de credință mahomedană și alții și alții, au renunțat cumva la obiceiurile și la credințele lor sau le-au luat cu ei pe acolo pe unde s-au dus și le-au mai și impus să fie acceptate? Nu este o dovadă destul de clară că, indiferent de loc, omul îl sfințește sau îl spurcă?

Putem, noi ca oameni, să salvăm un alt om de el însuși/ea însăși? Ne putem salva pe noi înșine de noi înșine? Și da și nu! Uitați-vă câți oameni mor de boli care ar putea să și le vindece singuri DACĂ ar schimba ceva în gândirea, în credințele, în comportamentul, în alimentația lor și totuși refuză să o facă? Aleargă la medici care să le dea pastile să se vindece și apoi să-și reia același mod de existență ca înainte.  

Până când Omenirea nu se schimbă ea însăși suficient de mult ca să fie posibil saltul într-o conștiință mai înalt vibrațională, vom rămâne cu toții în același iaz tulbure și nu vom găsi calea către lacul, marea, oceanul care ne sunt disponibile, dar care se află pe un nivel mai înalt vibrațional care ne este degeaba disponibil dacă nu-l putem atinge.    

Nu, nu ne va salva niciodată nimeni de noi înșine. Asta este treaba noastră și numai a noastră, a nimănui altcuiva. Pământul în schimb, a învățat cum să se ”salveze” singur și încearcă să ne învețe și pe noi acest lucru, dar noi nu ascultăm de nimeni și de nimic pentru că noi suntem buricul Universului. Când Mama Pământ va decide că a făcut tot ceea ce i-a stat în putință pentru a-și învăța copiii ce să facă, dar aceștia nu vor să asculte sau să învețe, se va scutura din nou și omenirea va deveni istorie sau nici măcar atât pentru că nu va avea cine să o mai scrie.

Nici o energie ”negativă” nu va părăsi acest plan al Pământului atâta timp cât este hrănită și alimentată de oameni și nici o energie ”pozitivă” nu va intra pentru că nimeni nu-i nebun să se întoarcă de unde a plecat cândva și să rămână din nou prins acolo. Voi v-ați întoarce la epoca de piatră? Dacă sunteți tentați să spuneți da, mai informați-vă de unde ar trebui să începeți.

Da, mi-aș dori și eu să vină un val care să spele ”cele rele”, dar ăsta cred că este deocamdată doar un vis care se destramă când ies pe stradă, merg la cumpărături, citesc articole și comentariile la ele pe rețele de socializare sau diferite bloguri, când aud ce promovează diferite televiziuni și ce se prezintă marilor mase de oameni, dar mai ales care sunt reacțiile lor. Este destul de greu pentru omul obișnuit și prins în ele să se distanțeze și să admită și alte puncte de vedere.

Da, se fac și pași înspre schimbare, dar în ritmul ăsta vor mai trece câteva mii de ani până când oamenii să-și dea seama că problema este în ei înșiși, nu în afara lor. Cu condiția, desigur, ca Mama Pământ să nu decidă că această civilizație a avut suficient de multe șanse să se auto-corecteze, dar le-a irosit pe toate.

Am scris acest articol ca o atenționare și o reamintire că, indiferent de ajutorul pe care l-am putea primi și îl primim, noi, omenirea, suntem cei care dăm tonul, facem muzica, o cântăm și o trăim/dansăm, nimeni altcineva. Și că această muzică trebuie să fie în armonie cu muzica Pământului și a Universului Creatorului. Sau, ”a fost odată ca niciodată o civilizație ....”

O zi minunată și plină de conștientizări vă doresc tuturor,

Monica Poka

Munay!