Traducând mesajul ”Conectați-vă cu sinele vostru non-fizic și mergeți acasă” de la Creatorii 12D venit prin Daniel Scranton, am beneficiat, în timp ce traduceam, de un fel de retrospectivă care se derula în fața ochilor mei a tot ceea ce am experimentat de când mi-am luat inima în dinți și am început să traduc. Dar acest ”film” se derula pas cu pas de parcă însoțea sau era fundalul (ca o muzică dacă vreți, care merge în surdină, o auziți, dar nu vă împiedică să faceți ceea ce faceți) la ... munca mea.
Cea mai mare frică a mea a fost să nu cumva să traduc ceva aiurea și să induc oamenii în eroare. Mai mult ca sigur că am făcut-o cândva, voit sau fără să fiu conștientă de asta, iar consecințele m-au marcat pentru tot ceea ce a urmat după. M-am verificat și răs-verificat până când am îndrăznit ”să-mi dau drumul”. Așa că, de acolo vine exigența mea care uneori poate fi foarte severă în ceea ce privește informațiile prezentate oamenilor.
Pe Pământ, totul are două tăișuri, cel puțin. Sau două fațete. Frica te și păzește, dar te și împiedică sau întârzie. De ce? Ca să-ți găsești curajul să o depășești... Să-ți dai seama că este o iluzie, că dincolo de ea stă o mare eliberare și libertate de a fi. Monstrul de sub pat.
Dar să revin la ceea ce voiam să scriu.
Fiecare dintre noi, dar FIECARE, am experimentat că pentru noi unele chestii nu funcționează așa cum funcționează pentru alții. Ne-am supărat și pe ei și pe noi că pentru noi nu funcționează. Nu ne-am pus simpla întrebare
”Oare de ce ei pot, pentru ei este atât de ușor și eu nu pot, mie nu-mi iese nicicum?”
Ei bine, nu ne-am întrebat nici cât au lucrat/muncit cei cărora ”le iese” ca să le poată ”ieși” așa.
De ”ieșit” ne ”iese” tuturor, dar nu la toți deodată și nici la toți prin aceleași metode. Doar suntem unici, nu-i așa?
Și mai este ceva, lucrurile ne ”ies” doar atunci când atingem acel nivel de conștiință care este necesar la ceea ce vrem să manifestăm. Să le putem gestiona. Așa cum unui copil de 2 ani nu-i dai să care geamantanul familiei, că-l cari tu pe el, pe copil zic, tot așa este și în energetic: fiecăruia atât cât poate duce.
Cea mai provocatoare sau arzătoare ”problemă” cu care majoritatea omenirii se confruntă în acest moment este să simtă/manifeste Iubirea Necondiționată. Da, este proba finală cum s-ar spune. Testul cel mai greu.
Dacă nu puteți simți Iubire Necondiționată pentru că nu puteți iubi pe toată lumea, tot ceea ce se petrece, mă rog, ați prins ideea, iubiți ceea ce PUTEȚI iubi necondiționat. Lăsați la o parte ceea ce nu puteți iubi necondiționat și concentrați-vă pe ceea ce puteți iubi necondiționat.
Important este să stați cât mai mult în Iubirea Necondiționată, să vă ”contaminați” cu ea în așa fel încât să devină ”ne-tratabilă”. Apoi, puteți lua lucrurile pe rând, unul câte unul, puțin câte puțin, atât cât vă este confortabil și să extindeți și asupra lor Iubirea Necondiționată.
NU vă judecați pentru aparentele eșecuri. Și numai faptul că încercați să o faceți este un pas imens în direcția atingerii ei. Pe Pământ experiența se dobândește, nu ne ”cade din cer”, iar repetarea/repetiția este calea reușitei.
NU uitați că Iubirea Necondiționată nu vine din cap/minte, vine din Inimă. Mintea ne-o putem dresa, formata, dirija cum vrem noi. Inima, nu sau nu atât de ușor. Inima SIMTE nu gândește, iar pe emoțional nu stăm chiar atât de grozav.
Nu uitați că ”Orice călătorie începe cu primul pas” așa cum spunea Lao Tzu.
O zi minunată și plină de iubire, necondiționată acolo unde se poate deja, nouă tuturor!
Munay - Calea Iubirii
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.