De ce eu nu știu ce și de ce fac unele lucruri?

Din ciclul De ale mele 

Am fost întrebată, și m-am întrebat și eu de multe ori înainte, ba chiar am fost frustrată din cauza asta, cum mă pot ”împăca” cu faptul că am făcut ceva și nu știu ce sau de ce a trebuit să fac acel ceva? De unde știu că nu este doar imaginația sau închipuirea mea? 

Da, mi-am întrebat Sinele (cel) mai înalt de ce nu pot ști ce am făcut, sau fac în general, așa cum, de exemplu, știu alții? 

Răspunsul pe care l-am primit la această întrebare m-a făcut să iau poziția ghiocel: ”CINE VREA SĂ ȘTIE?” 

Mi-am dat seama că orice argument aș aduce la răspunsul primit ar fi pueril pentru că în adâncul meu ȘTIAM și CE și DE CE, iar singurul care nu era ”informat” și nu putea ”vedea” asta, era și este omul din mine. Mintea, ego-ul uman pe care le-am primit la întrupare.  

Sunt lucruri pe care nu le putem înțelege nici cu mintea, nici din perspectiva umană pe care o avem. Asta, pe de o parte, iar pe de altă parte, are implicații mult mai profunde și mai importante în conștientizarea a CINE și CE suntem cu adevărat. 

Înseamnă în primul și în primul rând să dai drumul funcționării DOAR din perspectiva și conceptele umane, înseamnă să fi stabilit acea încredere și încredințare că acel Sine mai înalt care te ghidează știe ce face, de ce o face și că nu ești altceva decât o proiecție într-un trup uman al Sinelor tale de dincolo de văl. 

Când te predai necondiționat Divinului din tine, nu mai ai întrebări, nu mai cauți cu mintea umană răspunsuri, doar te bucuri că ai fost/ești parte din ceva mai presus de înțelegerea minții tale. Pentru că toate ”semnele” că ți-ai făcut/îți faci treaba sunt prezente, dar nu la nivel de înțelegere mintală. 

Ai acea satisfacție a lucrului bine făcut, dus la îndeplinire, chiar dacă nu știi CE ai dus la îndeplinire. Acea bucurie care te umple și te face să te simți Zeița/Zeul care ești. Un semn important al nivelului la care ai ajuns, în această direcție, este că nu mai ai nevoie de nici o recunoaștere. Ai bifat și treci mai departe chiar dacă pentru tine înseamnă extrem de mult. Asta nu înseamnă că nu poți sau nu împărtășești și cu ceilalți, dar energia din care o faci nu are nimic de-a face cu ego-ul uman. 

În momentul în care te-ai predat total și necondiționat sinelui tău mai înalt, nu te mai poți identifica cu eu-l uman pentru că ȘTII și SIMȚI că doar locuiești într-un trup omenesc și ești în serviciul a ceva ce poți simți, dar cu mintea nu poți defini. 

Viețuiești în mai multe planuri deodată fără să simți nevoia să te identifici cu careva dintre ele. Nici cu omul din tine, nici cu vreunul din sinele tale mai înalte, nici cu nimic. Nici măcar cu Sursa pentru că ȘTII și SIMȚI că EȘTI SURSA. 

La început sunt momente în care simți asta și depinde cum răspunzi acestui sentiment, dar cu cât mai multă crezare îi dai și explorezi acest necunoscut minții tale, cu atât mai mult accesezi un alt nivel al minții, unul care nu este afectat de ego-ul uman. 

Nu simți nevoia să refuzi sau să respingi nimic din ceea ce vine către tine, pur și simplu alegi dacă dai sau nu un răspuns și care este răspunsul pe care-l dai, fie că este vorba de cuvinte, acțiuni sau orice altceva. 

Asta nu înseamnă că planul pământesc nu te mai influențează și că devii insensibil la provocări, nici vorbă. Provocările devin mai subtile, mai fine, mai dificil de detectat dacă nu ești tot timpul ”pe fază”. Și nu suntem și nici nu vom fi tot timpul ”pe fază” pentru că asta ar însemna stoparea evoluției, creșterii noastre. 

Creatorul însăși/însuși se provoacă pe sine prin noi și prin tot ceea ce Universul nostru cuprinde. 

O zi plină de înțelepciune nouă tuturor! 

Munay - Calea Iubirii

 

Monica Poka

 

Această poză ne-a făcut-o acel om/înger drăguț de la pază de care v-am povestit într-o postare anterioară. S-a oferit el să ne-o facă, deși în acel loc este interzis fotografiatul