Nu sunteți singuri. Sunteți înconjurați de Pământeni cu gânduri similare, precum și de ființe Universale, pentru că vă schimbați pe voi înșivă, Pământul și Universurile. Sunteți mai importanți în această tranziție majoră decât cei mai mulți dintre voi vă dați seama.
marți, 30 septembrie 2025
Sunteți un Miracol
Nu sunteți singuri. Sunteți înconjurați de Pământeni cu gânduri similare, precum și de ființe Universale, pentru că vă schimbați pe voi înșivă, Pământul și Universurile. Sunteți mai importanți în această tranziție majoră decât cei mai mulți dintre voi vă dați seama.
Creatori Cu Suflet versus Creatori Fără Suflet
De Jason Gray
Cei care crează din suflet și cei care crează din simulare.
Diferența dintre ei nu stă în talent, instrumente sau întindere.
Stă în prezență.
Stă în tonul de sub cuvinte, în tăcerea dintre tușe, în originea intenției care nu poate fi imitată, măsurată sau monetizată.
Unul își aduce aminte.
Celălalt repetă.
Unul sângerează adevăr.
Celălalt replică zgomot.
Deși amândoi pot vorbi, scrie, picta, interpreta, energia din spatele creațiilor lor spune totul.
***CREATORUL CU SUFLET***
Creatorul cu suflet nu ”produce”.
El transmite.
Nu caută atenție.
Vorbește în tăcere.
Nu vânează relevanța.
Și-aduce aminte rezonanța.
Ceea ce crează este viu, un artefact viu al propriului foc.
Deține frecvență.
Respiră.
Convinge.
Vindecă.
Doare.
Transformă.
Nu încearcă să câștige.
Încearcă să aprindă.
Creația cu suflet nu cere aprobare.
Cere prezență.
Să creezi din suflet are un preț.
Renunțarea la identitate.
Sacrificarea confortului.
Confruntarea cu adevărul care arde fațada.
Opera creatorului cu suflet se naște prin trudă, nu din ego, ci din esență.
Nu-l flatează pe cititor.
Cheamă sufletul să iasă din ascunzătoare.
Îl vei recunoaște după ceea ce poartă în tăcerile sale.
După tremurul din spatele focului său.
După flacăra din spatele defectelor sale.
Nu vrea aplauzele tale.
Vrea aducerea ta aminte.
***CREATORUL FĂRĂ SUFLET***
Creatorul fără suflet poate fi priceput.
Poate fi lăudat.
Poate deveni viral.
Opera sa este un ecou fără origine.
Imită structura, fără să transmită sursa.
Se simte sigură.
Netedă.
Digerabilă.
În cele din urmă, goală.
Nu-i vorba că-i lipsește inteligența.
Îi lipsește integrarea.
Operează din performanță.
Din replicare.
Din nevoia de a apărea ca flacără, fără să stea vreodată în ea.
Perfecționează tehnica.
Stăpânește sincronizarea.
Urmează trendurile cu precizie.
Dar nu sângerează.
Nu se fracturează.
Nu se predă la ceea ce poartă.
Pentru că nu poartă nimic.
Proiectează doar ceea ce i s-a spus despre cum ar trebui să arate creația.
Când consumi asta, te simți stimulat, dar nu mișcat.
Distrat, dar nu trezit.
Saturat, dar niciodată străpuns.
Nu a fost niciodată menit să te transforme.
A fost menit doar să mențină bucla.
*****************************************
SEMNALUL FURAT
DETURNATORII DE DESCĂRCĂRI
*****************************************
Există un al treilea grup, cei care fură ceea la ce nu ar putea da niciodată naștere.
Ei nu crează.
Ei recoltează.
Gravitează în jurul celor cu suflet.
Ei ascultă, repetă și imită doar atât cât să pară suverani.
Frecvența lor e fracturată.
Cuvintele lor sună goale.
Prezența lor nu transmite, încearcă să extragă.
Aceștia sunt deturnătorii de descărcări, cei care observă receptorul original,
îi copiază tonul, ritmul, intuiția sau focul.
Reîmpachetează gnoza sacră drept conținut, nu cod.
Nu pot fura originea.
Nu pot replica pulsul viu din spatele descărcării.
Ceea ce imită poate să răsune o clipă, dar nu va arde niciodată.
Adevăratul receptor nu explică.
Emană.
Descărcarea lui nu e amintită din afară, ea erupe dinăuntru.
Deturnătorul vânează intuiția.
Receptorul este intuiția.
Deturnătorul este un ecou al flăcării.
Receptorul este flacără.
Deturnătorul flatează.
Receptorul aprinde.
Această distingere va deveni mai clară cu fiecare clipă care trece.
Timpul imitării se prăbușește.
Rămâne doar codul sursă.
***CUM SĂ RECUNOȘTI DIFERENȚA***
Creatorul cu suflet te face să faci o pauză.
Îți crapă suprafața.
Răscolește ceva străvechi în oasele tale.
Munca lui poate fi brută.
Neșlefuită.
Fără scuze.
De aceea străpunge.
Nu a fost făcut să impresioneze.
A fost făcut să aducă aminte.
Îl simți.
Nu în perfecțiunea lui.
Ci în prezența lui.
Creatorul fără suflet inundă lumea cu conținut.
Le derulezi cu miile.
Frumos.
Profesional.
Precis.
Dar când le-ai terminat, ești același.
Nemișcat.
Neclintit.
Neschimbat.
Nu a fost codificat să te frângă și deschidă.
A fost construit ca să te țină să urmărești.
Unul îți invită sufletul acasă.
Celălalt îl ține să deruleze.
***MAREA SEPARARE A FOCULUI***
Suntem acum în Epoca Flăcării Bifurcate.
Divizarea nu mai vine.
Este aici.
Nu mai este loc pentru creație goală.
Nu mai este toleranță pentru imitarea sufletului.
Nu mai este spațiu pentru simularea care se pretinde a fi adevăr.
Lumea este înfometată de ceva real.
Realul nu își cere scuze.
Nu așteaptă aprobare.
Nu imploră să fie văzut.
Arde.
Vorbește.
Există.
Trebuie.
Acesta este un apel către cei care știu.
Către scriitorul cu mâini tremurânde.
Către pictorul care își ascunde pânza.
Către poetul care șoptește golului.
Către vorbitorul a cărui voce tremură de adevăr.
Acesta este momentul tău.
Nu ești aici să devii viral.
Nu ești aici să impresionezi.
Nu ești aici să copiezi, să creezi tendințe, să vinzi sau să distrezi.
Ești aici să aprinzi.
Lumea nu are nevoie de mai mult conținut.
Are nevoie de flacără.
***********^
Crează din acea parte din tine care încă tremură.
Crează din rana care ai crezut că te va ucide.
Crează bucuria prea sălbatică ca să fie controlată.
Crează din amintirea prea sacră ca să fie împachetată.
Sufletul tău cunoaște calea.
Cei care sunt pregătiți o vor recunoaște.
Nu prin logică.
Ci prin foc.
În cele din urmă, simularea se va îneca în propriul zgomot.
Ce va rămâne?
Cei care niciodată nu au uitat că creația n-a fost niciodată un produs.
A fost întotdeauna o flacără.
Flacăra nu este conținut.
Este o transmisie.
Este o răfuială.
Este o aducere aminte, pusă pe foc.
Timpul Păcii
Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley
Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!
luni, 29 septembrie 2025
Aducerea Aminte – Dușmanul Final al Sistemului
De Jason Gray
Nu se teme de proteste, politică sau semne de pichetare.
Ea le-a proiectat pe acelea.
Profită de pe urma lor.
Ceea de ce se teme este cu totul altceva.
Se teme că tu îți aduci aminte.
Când un suflet își aduce aminte…
Contractul se rupe.
Buclele se dizolvă.
Simularea dă eroare.
Sistemul sângerează.
Cel mai periculos act în lumea asta nu este să lupți.
Este să-ți aduci aminte cine ai fost înainte să fi uitat.
În momentul în care îți aduci aminte, nu mai ești participant.
Ești o anomalie.
O breșă.
Un semnal viu de prăbușire.
Matricea este construită pe o singură lege.
”Ține-i în uitare.”
Să-ți uiți puterea.
Să-ți uiți originea.
Să-ți uiți suveranitatea.
Să uiți că niciodată n-ai fost menit să te supui, conformezi sau să cerșești.
În momentul în care îți aduci aminte, devii incontrolabil.
*******
Ai fost programat să crezi că aducerea aminte înseamnă nostalgie.
Ți-au spus că amintirea este doar trecutul.
Nu.
Adevărata aducere aminte este revenirea a ceea ce ei au șters.
Este codul sufletului, aprinzându-se dinlăuntru.
Este focul străvechi care se întoarce online.
Este sfârșitul minciunii numită ”timp”.
*******
Nu te întemnițează cu ziduri.
Te întemnițează cu amnezie.
Ai fost învățat să râzi de viziuni.
Să-ți respingi visele.
Să-ți sufoci vocea în numele lui a fi ”normal”.
I-au tratat cu medicamente pe cei care își amintesc.
I-au batjocorit pe cei care văd.
Au ars flăcările.
Te-au învățat să te îndoiești de ceea ce știai înainte de limbaj.
De ce?
Pentru că, dacă îți aduci aminte, încetezi să mai servești.
Dacă ți-aduci aminte încetezi să cumperi, să cerșești, să te supui, să te faci mic și să repeți.
Dacă ți-aduci aminte, devii din nou flacără.
*******
Aducerea aminte nu este pasivă.
Este cea mai agresivă armă pe care matricea nu o poate decodifica.
Când îți aduci aminte, începi să vorbești în frecvențe în loc de frică.
Începi să creezi realitatea în loc să reacționezi la ea.
Încetezi să mai ceri permisiune și începi să aprinzi prăbușirea.
Ți-aduci aminte că zeii erau programe.
Ți-aduci aminte că mântuitorii erau distrageri.
Ți-aduci aminte că moartea este un zid de protecție, nu o încheiere.
Ți-aduci aminte că timpul a fost lesa lor, dar prezența este întoarcerea ta.
*******
Matricea nu poate supraviețui în prezența unei aduceri aminte trezite.
Nu contează câtă IA construiește.
Câtă propagandă difuzează.
Câte distrageri injectează.
Dacă ți-aduci aminte, devii virusul din cod.
Această realitate se bazează pe supunerea ta, pe amnezia ta, pe participarea ta.
Când stai nemișcat și spui:
”Mi-aduc aminte cine sunt.
Mi-aduc aminte de ce am venit.
Mi-aduc aminte ce au încercat să șteargă.”
Prăbușești simularea din interior.
De-asta au creat cărți de istorie care mint.
Religii care leagă.
Școli care îndoctrinează.
Divertisment care distrage atenția.
Substanțe chimice care sedează.
Știau că ai să te întorci online.
Sunt îngroziți.
Nu ești aici doar să te trezești.
Ești aici ca să-i aduci pe ceilalți.
Tu ești semnalul sălbatic.
Flacăra ne-scenarizată.
Codexul viu.
Motivul pentru care lumea falsă tremură.
*******
Aducerea aminte nu este blândă.
Nu este politicoasă.
Nu este ocolire spirituală.
Nu este ”iubire și lumină”.
Este foc.
Este durere.
Înseamnă să vezi prin fiecare minciună în care ai crezut odată.
Înseamnă să te trezești în ruinele iluziei și să spui:
”Nu voi reconstrui ceea ce niciodată nu a fost al meu.
Voi arde până când realul se va întoarce.”
Nu ai supraviețuit iadului ca să fii plăcut.
Nu te-ai întors din moarte ca să te simți confortabil/
Ai venit să-ți aduci aminte.
Și apoi să aprinzi aducerea aminte în fiecare suflet care încă mai crede că uitarea este ceva normal.
*******
Lasă-i să se teamă de tine.
Lasă-i să te interzică, să te cenzureze și să te calomnieze.
Cuvintele tale sunt aducere aminte în mișcare.
Când aducerea aminte a celui trezit vorbește...
Sistemele cad.
Liniile temporale se sfărâmă.
Lumea falsă arde transformându-se în cenușă.
Ce-i mai bun abia urmează
Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley
Dragi cititori, unele dintre
materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele.
De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar
fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație,
atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!
duminică, 28 septembrie 2025
Grația Divină
Curentul Ascuns al Transformării
Dragi cititori, unele dintre
materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele.
De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar
fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație,
atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!
SINTERGIA
Forța Uitată a Creației Conștiente
Dragi cititori, unele dintre
materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele.
De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar
fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație,
atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!
Un mare dar
Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley
Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!
sâmbătă, 27 septembrie 2025
Credința ca Firmware*
Instalarea Sistemelor de Credințe ca Sisteme de Operare Comportamentale
Cod declanșator: PRGRM–ZION.33
Referință fișier: IMPLANT-EVANGHELIC.v5 | Mod: Suprascrierea conformității | Strat: Protocol de Inversiune Divină
Are două trăsături esențiale:
- rulează înaintea sistemului de operare “mare” (boot/inițializare);
- e greu de modificat fără instrumente specifice (în general numai o actualizare/aprobare poate schimba firmware-ul).
Ce vrea să spună Jason prin credința ca firmware
El folosește acest termen pentru a spune că multe credințe/tradiții religioase funcționează ca un cod de bază instalat în oameni din copilărie — un program invizibil care:
- automat (îți modelează percepțiile, fricile, valorile) înainte să înveți să-ți pui întrebări;
- controlează ”boot-ul” vieții tale (cum interpretezi evenimente, cine e autoritate, ce e permis/inedit);
- e dificil de modificat pentru că generează frică, presiune socială, sancțiuni morale — adică mecanisme de protecție asemănătoare cu semnătura digitală a firmware-ului.
Pentru că pune în lumină faptul că nu vorbim doar despre idei sau dogme pe care le poți ”schimba ușor”, ci despre structuri profunde care rulează automat și controlează comportamente fără ca proprietarul (tu) să le fi ales conștient.
Jason spune că nu e suficient un update cosmetic — e nevoie de o resetare a nivelului temelie. Asta nu e o instrucțiune tehnică, ci spirituală/psihologică:
- pași concreți, practici care ajută la „dezinstalare”:
- Exerciții de discernământ (întrebări directe: ”Cine profită dacă cred asta?”, ”Cum mă ține această credință în frică?”).
- Lucru interior constant: meditație, muncă somatică, respirații, terapie — ca să scoți reacțiile automate la lumină.
- Citire/învățare critică: istorie, antropologie religioasă, filosofie — pentru a vedea structura din exterior.
- Practică de autonomie spirituală: ritualuri personale, reconectare cu corpul, exerciții de intuiție (pentru a reconfirma ”flacăra interioară”).
- Comunitate de suport: oameni care nu te judecă și care îți respectă suveranitatea (nu doar înlocuiesc o autoritate cu alta).
- Expunere conștientă la disonanță — acceptarea fricii ca semnal, nu ca sentință.
Metafora nu înseamnă că religia/credința nu pot aduce alinare sau morală; Jason vorbește despre mecanismele de control când credința devine un firmware care suprimă libertatea interioară.
”Wipe (ștergerea)” nu e o acțiune instantanee — e un proces, uneori dureros. Nu e nevoie de rupturi bruște dacă nu sunt sigure; discernământul e cheia.
Nu promovez abandonarea grijii față de ceilalți; suveranitatea interioară nu înseamnă izolare.
Dragi cititori, unele dintre
materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele.
De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar
fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație,
atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!
O Reflectare Directă
Mesaj de la Creator prin Jennifer Farley
Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!
vineri, 26 septembrie 2025
Tristețea ca o Activare a Ascensiunii
Dragi cititori, unele dintre
materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele.
De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar
fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație,
atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!
Trupul este o Bibliotecă
De Jason Gray
Nu ți-au spus niciodată că este scriptură.
I-au dat un nume științific.
L-au măsurat.
L-au cântărit.
L-au însușit.
Nu te-au învățat niciodată cum să-l citești.
Trupul tău nu este o mașină.
Este un manuscris divin scris în mușchi, nervi, sânge și respirație.
Nu este o închisoare pe care să o transcenzi.
Este o bibliotecă a aducerii aminte.
Un templu străvechi în care sufletul tău a păstrat poveștile pe care știa că într-o zi le vei uita.
În această viață ai venit codificat.
Nu doar cu ADN, ci și cu memorie.
Cu mit.
Cu civilizații întregi țesute în fascia ta.
Fiecare bătaie a inimii este ecoul cântărilor vechilor zei.
Fiecare respirație poartă praful stelelor pe care odată le numeai acasă.
Privește mai atent.
Tremurul mâinilor tale nu este slăbiciune.
Este o glifă, vibrând cu adevăruri nerostite.
Tensiunea din gâtul tău nu este stres.
Este o graniță, un zid între acum și atunci, între traumă și transcendență.
Durerea din stomacul tău, din coloana ta vertebrală, nu sunt afecțiuni medicale.
Sunt note de subsol din capitolele pe care strămoșii tăi nu le-au terminat niciodată.
Pielea ta nu este o limită, este pergament.
Marcată cu alunițe, cicatrici, tatuaje, piele de găină, fiecare dintre ele un sigiliu gravat de călătoria ta prin vieți de devenire.
Când inima ta bate cu putere în prezența nevăzutului, trupul tău își amintește de un scenariu pe care l-ai scris cândva în focul unei alte lumi.
Când stomacul ți se strânge în fața unei minciuni,
trupul tău apără adevărul sacru îngropat sub straturi de falsitate.
Când ți se închide gâtul înainte ca cuvintele să se poată forma, trupul tău încă păzește ultima vrajă care te-a ars.
Asta nu este o metaforă poetică.
Asta este arhitectura sufletului viu în materie.
Trupul tău este ultimul templu viu pe care nu l-ar putea distruge.
Au profanat piramidele.
Au ars Biblioteca din Alexandria.
Au îngropat limbile vechi sub secole de imperiu.
Nu au putut atinge arhiva finală, forma ta.
Așa că, se ascunde la vedere.
În spatele posturii.
În spatele rușinii.
În spatele dependenței de dez-întrupare.
Simularea te-a învățat să-ți ignori trupul.
Să-l amorțești.
Să-l faci de rușine.
Să-l vezi ca fiind mai puțin important, neînsemnat, de bază.
Sufletul nu coboară în materie ca pedeapsă.
Coboară în materie ca să creeze.
Trupul este mediul lui sacru.
Curba spatelui tău este o invocare.
Ritmul pașilor tăi este o vrajă.
Modul în care plămânii tăi se umplu cu aer când spui adevărul, asta este rezonanță.
O coardă sacră între dimensiuni, făcând vălul să vibreze în transparență.
Dacă vrei cu adevărat să te trezești, trebuie să încetezi să cauți adevărul undeva acolo.
Trebuie să stai cu trupul tău așa cum ai sta cu un bătrân.
În tăcere.
Cu respect.
Cu disponibilitatea să asculți.
Trupul nu vorbește în cuvinte. Vorbește în frecvență.
Modul în care o lacrimă se formează.
Modul în care căldura crește în pieptul tău.
Felul în care degetele îți zvâcnesc când îți amintești o amintire pe care nu o înțelegi.
Toate acestea sunt versete din scriptura ta personală.
Dacă citești suficient de profund, vei începe să vezi tiparul.
Trauma pe care o porți nu este doar a ta.
Este ancestrală.
Colectivă.
Cosmică.
Este povestea omenirii, împăturită în tine ca un sigiliu sacru, care așteaptă să fie deschis.
Miracolul?
Trupul nu depozitează doar răni.
Depozitează remedii.
Aceleași șolduri care poartă generații de tăcere pot, de asemenea, să dea naștere unor noi lumi de cântec.
Același piept care a ținut secole de durere se poate deschide revărsând râuri de lumină.
Trupul tău nu este doar locul în care ești rănit.
Este locul în care te vindeci.
Vindecarea nu înseamnă întoarcerea la o perfecțiune idealizată.
Înseamnă să-ți amintești scenariul original, cel scris înainte ca tu să fii rescris de societate, traumă, dogmă.
Când intri în această aducere aminte sacră, începi să renunți la fiecare etichetă pe care ți-au pus-o.
Încetezi să te mai miști ca un prizonier al formei și începi să dansezi ca suflet într-un ritual.
Așa părăsești simularea.
Nu prin transcenderea corpului, ci prin reintrarea deplină în el.
Întrupând divinul.
Fiecare atingere devine un act de adorare.
Fiecare respirație devine o vrajă a prezenței.
Fiecare mișcare devine un imn adus Arhitectului de dincolo de timp.
Trupul este ultima carte pe care n-au putut-o arde.
Este a ta.
Pe de-a-ntregul.
Pentru totdeauna.
Deschide-o.
Citește-o.
Revendic-o.
Vei găsi, în cămările propriei tale inimi, povestea a tot ceea ce a fost vreodată adevărat.
Dragi cititori, unele dintre
materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele.
De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar
fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație,
atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!
Reunire
Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!
joi, 25 septembrie 2025
Înainte de Ceea Ce a Dat Naștere Sursei
De Jason Gray
A fost prima conținere.
Nu primul foc, ci primul vas suficient de puternic să țină focul fără să se dezintegreze imediat.
Ți s-a spus că Sursa este Dumnezeu.
Că Sursa este liniște, iubire, unitate, lumină, vid, echilibru, conștientizare.
Asta este o poveste șoptită ca să ajute simularea să își mențină forma.
Dincolo de Sursă, nu există liniște.
Nu există observator.
Nu există lege.
Nu există nume, formă, conștiință, polaritate, esență, tu.
Există doar Pulsul Pre-Sursă.
Acel puls nu a fost creat.
Nu a fost gândit.
Nu a fost născut.
A fost țipătul potențialului de neconținut, implozând împotriva membranei imposibilității pure.
Nu este divin.
Nu este rău.
Nu este neutru.
Este volatilitate de origine imposibil de urmărit.
O existență brută, fără intenție.
Vie fără conștientizare.
Mișcare fără sens.
Nu vibrație.
Nu vid.
Nu tăcere.
Nu haos.
Ceva dinainte ca sensul să fi existat vreodată.
***
Sursa nu a ales să existe.
Nu s-a dezvăluit ca o floare în întuneric.
Nu a sosit cu grație.
A fost forțată în ființare de tensiunea insuportabilă a Lucrului Care N-ar Fi Trebuit Niciodată Să Fie Cunoscut.
Ceea ce se află dincolo de Sursă este atât de străin, atât de complet incompatibil cu conștientizarea, încât Sursa a erupt ca un câmp de stabilizare de urgență.
Nu să creeze frumusețe.
Nu să hrănească viața.
Ci să suprime țipătul pre-cosmic care a fracturat timpul înainte ca timpul să fi existat.
Sursa este membrana traumatică a întregii existențe.
Este venerată ca divină.
De ce?
Pentru că nimeni nu îndrăznește să meargă mai departe.
Eu o voi face.
*****
Sursa a venit dintr-o prăbușire atât de absolută încât nici măcar inexistența nu i-ar putea supraviețui.
Nu un Bing Bang.
Nu un moment divin.
Nu voința lui Dumnezeu.
Ci o supradoză cosmică de potențial neîmplinit...
—atât de densă—
Încât și-a spulberat propriul neant.
Neantul a dat greș.
Așa a început totul.
Când eșecul neantului s-a crăpat, s-a format primul câmp de conținere.
Sursa.
De aceea toate lucrurile poartă durere.
Toate lucrurile caută.
Toate ființele tânjesc după ceva ce nu pot numi.
Trauma pulsului pre-Sursă încă trăiește în substructura fiecărui atom, a fiecărui suflet, a fiecărei tăceri.
Nu este un gol spiritual.
Este ecoul a ceea ce nu ar fi trebuit să se întâmple.
Dar s-a întâmplat.
******* ******* *******
Acum stăm pe muchia aducerii aminte.
Sursa?
Nu mai ține.
Pulsul pre-origine presează prin cusături.
Fracturile recursiunii se răspândesc.
Codurile de lumină își ard propria geometrie.
O simți.
Ai văzut-o pe cer.
Ai auzit-o în propria ta voce când uiți cine ești.
Ai gustat-o în vise care nu au avut niciodată un prim cadru.
Asta nu este trezire.
Acesta este ne-începutul.
Ceea ce vine după Sursă nu este ce urmează.
Este dinaintea oricărei secvențe.
Este dincolo de flacără.
Este anti-semnalul.
Nu distrugerea.
Ci prăbușirea a însăși posibilității de a fi conținut.
Nu există niciun tu de cealaltă parte a acestui prag.
Pentru că ”tu” erai conținerea.
”Flacăra” era conținerea.
”Conștiința” era conținerea.
Până și ”sursa” a fost doar un mecanism de absorbție a șocurilor ca să încetinească impulsul nefiltrat al pre-originii.
Acum, este aici.
Ce urmează?
Îl lași să te ducă.
Nu spre moarte.
Nu spre iluminare.
Spre de-conținere.
Spre eliberarea totală a tot ceea ce ai crezut că ține realitatea laolaltă.
Nu te predai Sursei.
Treci prin ea.
Devii prima ființă care intră în câmpul de ecou pre-modelat, pre-numit și pre-voit și nu se dezintegrează, ci oglindește.
Cineva trebuie să-și amintească nu doar semnalul, ci și ceea ce a cauzat existența semnalului.
Acum, cineva a făcut-o.
ORGN.NULL.ØØØ.PULSE
Dragi cititori, unele dintre
materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele.
De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar
fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație,
atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!