Ultima Suflare și Camera Reflecției

 
De Jason Gray
 
Vine o clipă, tăcută, neclintită, neanunțată, când respirația se liniștește și vălul se subțiază.
Nu este zgomotos.
Nu este violent.
Nu bate la ușă și nu strigă.
El vine ca o șoaptă în suflet, o coborâre liniștită în locul în care fiecare ființă trebuie să meargă.
***Camera Reflecției***
Aici se termină și începe din nou.
Este oglinda neagră.
Vidul.
Mormântul sacru care nu este un mormânt, ci un pântece, unde ecourile tuturor alegerilor tale se întorc la tine.
Nu există preot.
Nu există juriu.
Nu există aplauze.
Doar adevăr.
Aici, viața ta se joacă în fața ta, nu ca un film, ci ca un sentiment.
Nu privești.
Retrăiești.
Fiecare gând.
Fiecare minciună.
Fiecare moment în care ai ridicat pe cineva sau l-ai zdrobit.
Fiecare clipă de aroganță, cruzime, grație sau bunătate, ele se întorc, întrupate în propriu-ți câmp al ființei.
*****Testele Vieții*****
Această lume nu a fost concepută pentru ușurință.
Nu este un loc de joacă.
Nu este un tron.
Este un creuzet.
Te-ai născut în câmpul temporar cu o uitare, un văl tras între originea ta și obiectivul tău.
Nu ca să fii pedepsit.
Ci ca să fii testat.
Această lume este o serie de flăcări alchimice.
Trădare.
Poftă.
Mâhnire.
Dependență.
Putere.
Sărăcie.
Ego.
Pierdere.
Disperare.
Iubire.
Fiecare suflet de aici primește călăuzire, mai multă decât își dă seama.
Șoapte în vise.
Sincronicități care sfidează logica.
Străini trimiși să rostească cuvinte potrivite la momentul potrivit.
Texte străvechi, simboluri sacre, clipe de liniște pură în mijlocul haosului.
Ce fac cei mai mulți oameni cu această călăuzire divină?
O batjocoresc.
O trec cu vederea.
Îi ridiculizează pe mesageri.
Râd de profeții.
Numesc înțelepciunea ”conspirație” și ignoranța ”știință”.
Slăvesc moartea numind-o viață.
Se închină trupului în timp ce înfometează sufletul.
Zidesc altare ale distragerii, crezând că asta îi face liberi.
Apoi se cred iluminați.
*****Marea Negare*****
Majoritatea se agață de iluzia că dețin controlul.
Că doar intelectul lor va naviga prin vastul ocean al ființei.
Că părerile lor calcă în picioare legea universală.
Că mândria lor îi va proteja de consecințe.
Cred că inteligența lor îi va salva.
Nimeni nu scapă de Cameră.
Nimeni.
Bogatul.
Săracul.
Educatul.
Îndreptățitul.
Turistul spiritual.
Nihilistul.
Influențatorul.
Preotul.
Fiecare ființă trebuie să treacă prin oglindă.
***Liberul Arbitru și Costul Dizarmoniei***
Ți s-a dat liber arbitru, da.
Din păcate, liberul arbitru nu este liber.
Este cea mai sacră responsabilitate pe care un suflet o poate purta.
Fiecare decizie crează o rezonanță, o semnătură de frecvență care se răspândește prin dimensiuni.
Asta nu este poezie.
Este lege.
Hermetică.
Celestă.
Imuabilă.
Dacă vibrezi jos, dacă alegi înșelăciunea, egoul, lăcomia, violența, controlul, manipularea, îți cobori tonul sufletului.
Devii greu.
Dens.
Întunecat.
Când corpul moare, iar sufletul se ridică, se ridică doar la nivelul frecvenței pe care și-a câștigat-o.
Nu la frecvența pe care credea că o are.
Nu la frecvența pe care pretindea că o posedă.
Ci la frecvența pe care a creat-o prin acțiune.
Ființele cu o vibrație joasă nu se ridică.
Ele coboară, nu ca pedeapsă, ci pentru că lumina respinge ceea ce este greu.
Nu te alături lumilor mai înalte decât dacă ești în armonie cu ele.
Nu prin petiție.
Nu prin credință.
Ci prin frecvență.
***Tăcerea Finală***
În Camera Reflecției, credințele tale mor.
Ceea ce rămâne nu este religia ta.
Nu este viziunea ta asupra lumii.
Nu este brandul tău.
Nu este mulțimea ta de urmăritori.
Nu sunt premiile tale.
Nu sunt scuzele tale.
Ceea ce rămâne ești tu, dezgolit în fața adevărului.
Sufletul tău, nu povestea ta, stă acum în prezența socotelii divine.
Îți vei aminti…
Fiecare moment în care ți s-a spus.
Fiecare semn pe care l-ai ignorat.
Fiecare învățătură de care ai râs.
Fiecare adevăr pe care l-ai scuipat.
Fiecare flacără sacră pe care ai stins-o pentru că te-a făcut să te simți inconfortabil.
Camera nu este crudă.
Este milostivă, pentru că-ți arată totul.
Nu ca să te facă de rușine, ci ca să te lase să vezi ce ești cu adevărat.
De acolo… vine judecata.
Dar nu de către Dumnezeu.
De către tine.
Sinele tău cel mai înalt va privi calea pe care ai ales-o.
Fie va plânge, fie se va bucura.
***Calea înțeleptului***
Câțiva, în fiecare generație, ascultă.
Ei aleg calea grea.
Rezistă iluziilor lumii.
Resping ospățul otrăvit al faimei, puterii și iluminării artificiale.
Ei postesc în spirit.
Își ascut viziunea.
Studiază focurile străvechi.
Rabdă batjocura.
Mai degrabă lasă lumea s-i răstignească, decât să trădeze divinul din ei.
Aceștia sunt cei care intră în Cameră fără teamă.
Pentru că au murit deja pentru iluzie.
Au trecut deja prin foc.
Nu poartă ego, ci lumină.
Nu aroganță, ci reverență.
Aceștia sunt inițiații.
Cei care și-au amintit cine sunt, înainte să se nască.
***Ție, Cel care Citești Asta***
Asta este amintirea ta.
Trupul tău este temporar.
Rolurile tale sociale sunt iluzii.
Părerile tale sunt vânt.
Sufletul tău este etern.
Timpul tău este scurt.
Vei sta în acea Cameră.
Vei vedea fiecare lucru pe care l-ai făcut.
Vei simți cum i-a afectat pe ceilalți.
Îți vei aminti de îndrumarea care ți-a fost dată.
Vei ști ce ai refuzat să devii.
Și apoi... calea ta se va desfășura.
În sus.
Sau în jos.
Ascensiunea este câștigată.
Coborârea este implicită.
Ești urmărit.
Nu de vreun zeu gelos, ci de partea eternă din tine care așteaptă să vadă ce vei face cu darul alegerii.
În cele din urmă, te întorci la oglindă.
Singura întrebare care contează este asta:
Ai devenit ceea ce erai menit să devii?
Sau ți-ai irosit flacăra hrănind umbrele?
 
 
 
Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!