Moartea Sensului

De Jason Gray 

Trăim în mijlocul celui mai sofisticat război psihologic purtat vreodată.
Nu este dus cu gloanțe sau bombe, și nici nu este limitat la vreo națiune, ideologie sau clasă anume.
Este un război total, o manipulare completă a percepției însăși, în care nimic, absolut nimic, nu mai contează.
Nu pentru că viața ar fi lipsită de sens în sens existențial, ci pentru că fiecare strat al realității a fost proiectat, distorsionat și transformat într-o armă împotriva ta.
Tot ce crezi, tot ceea pentru ce lupți, tot ce pare să conteze face parte din scenariu.
Lumea nu este ceea ce crezi tu că este.
N-a fost niciodată.
Ești făcut să crezi că alegerile, emoțiile și luptele tale au greutate într-un joc ale cărui reguli au fost scrise cu mult înainte ca tu să te naști.
Cel mai terifiant adevăr este că nici măcar nu tu ești jucătorul.
Tu ești cel jucat.
Nivelele acestui război psihologic sunt profunde, stratificate și interconectate, concepute să te prindă în capcană în fiecare etapă a conștientizării.
Cu cât mai mult te lupți, cu atât mai tare te încâlcești în plasa lor.
Cu cât mai mult cauți adevărul, cu atât mai mult ești indus în eroare.
Acesta nu este un război pentru controlul asupra pământului, resurselor sau guvernării, ci este un război pentru controlul asupra percepției în sine.
Condiția finală a victoriei este simplă: să te facă să crezi că ceva contează, când, în realitate, nimic nu contează.
Nivelul 1: Iluzia Alegerii
Ți se spune că ai libertate.
Poți vota, poți consuma, te poți exprima.
Poți alege o tabără, ridica un steag și lupta pentru convingerile tale.
Fiecare alegere pe care o faci este o selecție prestabilită dintr-un meniu controlat.
Sistemului nu-i pasă ce alegi, el a conceput toate opțiunile.
Crezi că poziția ta politică te definește?
Fiecare politician, fiecare partid, fiecare mișcare este o dialectică controlată, menită să-ți canalizeze energia în narațiuni predeterminate.
Convingerile tale nu sunt ale tale.
Au fost fabricate pentru tine, ți-au fost vândute și întărite prin repetare nesfârșită.
Ți se dă suficientă autonomie cât să crezi că ești un individ, dar nu suficientă cât să poți tulbura mașinăria.
Revoluțiile?
Sunt pre-ordonate.
Revoltele sunt calculate.
Chiar și contracultura este absorbită în sistem înainte de a putea deveni o amenințare reală.
De fiecare dată când crezi că reziști, pur și simplu îți joci rolul în scenariu.
Prima etapă a controlului este să te facă să crezi că ai de ales.
Nivelul 2: Mașina Manipulării Emoționale
Al doilea strat al războiului psihologic este mai insidios.
Dacă nu te pot controla prin alegere, te vor controla prin emoție.
Frică.
Indignare.
Deznădejde.
Speranță.
Repetare.
Acesta este ciclul care menține mașinăria în funcțiune.
Fiecare titlu de știre, fiecare tragedie, fiecare ”moment istoric” este creat ca să te țină implicat emoțional într-un spectacol care nu are niciun impact real asupra celor aflați la putere.
Nu le pasă de ce simți, atâta timp cât simți ceva.
Ești făcut să te temi de dușmanii tăi, de lume, de viitor.
Ești făcut să fii indignat de nedreptate, de corupție, de cel mai recent scandal fabricat.
Ți se oferă momente de speranță, suficient cât să te țină în joc, dar niciodată suficient ca să te lase să câștigi.
Întregul sistem funcționează ca un cazinou, conceput să te facă să tragi de manetă, convins că următoarea rotire va schimba totul.
N-o va face.
Niciodată nu o face pentru că întotdeauna casa câștigă.
A doua etapă a controlului este să te facă dependent emoțional de sistem.
Nivelul 3: Criza Identității Fabricate
Dacă nu te pot controla prin alegeri sau emoții, te vor controla prin identitate.
Cine ești?
În ce crezi?
Care este scopul tău?
Crezi că știi răspunsurile, dar ele ți-au fost date.
Fiecare aspect al identității tale, politica ta, valorile tale, chiar și sentimentul tău de sine au fost proiectate.
Tu nu ești o persoană, ești o categorie demografică, un punct de date, un segment de piață.
Sistemul îți spune cine ești prin algoritmi, tendințe și ideologii.
Vă împarte în facțiuni, îți dă dușmani și îți spune pentru ce să lupți.
Crezi că ești unic, dar în realitate ești doar o altă rotiță într-un mecanism care are nevoie ca tu să continui să te învârți.
Oamenii se agață de identitățile fabricate pentru că se tem de vid.
Ideea că ești nimic, că tot ceea pe ce ți-ai construit viața este o iluzie, este prea înfricoșătoare pentru cei mai mulți ca să o înfrunte.
Așa că, îți dublezi eforturile, îți aperi etichetele și te înrobești de bunăvoie rolurilor care ți-au fost atribuite.
A treia etapă a controlului este să te facă să crezi că ești ceva, când, în realitate, nu ești nimic.
Nivelul 4: Câmpul de Distorsiune a Realității
Ce este real?
Poți fi sigur?
Fiecare sursă de cunoaștere este contaminată.
Fiecare instituție este compromisă.
Fiecare expert, fiecare autoritate, fiecare voce de încredere este doar un alt actor în marea iluzie.
Cu cât mai mult cauți adevărul, cu atât mai adânc ești condus în labirinturi de dezinformare, jumătăți de adevăr și opoziție controlată.
Teoriile conspirației și narațiunile oficiale servesc aceluiași scop, să te țină pierdut într-un labirint nesfârșit, căutând cu disperare o concluzie care nu există.
Tot ce vezi, auzi și citești este filtrat prin straturi de înșelăciune.
Nu există un ”adevăr unic”, ci doar versiuni atent curățate ale lui, menite să te țină oscilând între încredere și neîncredere și chiar dacă îți dai seama de asta, ce poți face?
Chiar și actul de a respinge sistemul devine parte a sistemului.
Nu ești niciodată cu adevărat ”în afara” lui, pentru că însăși conceptul de afară este o altă iluzie.
Al patrulea nivel al controlului te face să te îndoiești de tot, inclusiv de propria minte.
Nivelul 5: Paradoxul Apatiei
Nivelul final și cel mai devastator al războiului psihologic este apatia.
Odată ce vezi prin iluzie, odată ce îți dai seama că nimic nu contează, te confrunți cu întrebarea supremă.
Și acum ce?
Ai putea riposta, dar cu ce scop?
Fiecare revoluție a fost absorbită.
Fiecare act de sfidare a fost anticipat.
În momentul în care pășești pe câmpul de luptă, ai pierdut deja.
Ai putea să te detașezi complet, să îmbrățișezi nihilismul și să te retragi din joc.
Chiar și asta face parte din scenariu.
Sistemul nu prosperă doar datorită implicării tale, ci beneficiază și de deziluzia ta.
Când te deconectezi complet, devii inert, un observator pasiv, mai degrabă decât un perturbator activ.
Au luat deja în calcul iluminarea ta.
În clipa în care faci un pas înapoi, mecanismul merge înainte nestingherit.
Și rămâi cu nimic.
Fără scop, fără cauză, fără direcție.
Vezi firele, dar nu le poți tăia.
Vezi jocul, dar nu poți scăpa din el.
Ești treaz, dar încă visezi.
A cincea etapă a controlului te face să crezi că rezistența este inutilă.
Gluma Cosmică
Așadar, iată-ne aici, privind, jucându-ne, suferind și luptând într-o lume în care sensul a fost anihilat din proiectare.
Toată lumea este cântată ca o vioară.
Fiecare mișcare, rebeliune și revoluție a fost deja contabilizată.
Cel mai mare truc folosit vreodată a fost să te convingă că faci parte din ceva real, când, în realitate, ești doar o altă piesă pe tablă.
Ce alegere ai?
Poți să te înfurii pe mașinărie, știind că a fost creată ca să îți absoarbă rezistența.
Poți să te detașezi complet, știind că și apatia este un rezultat pre-scris.
Sau poți pur și simplu să râzi.
Odată ce vezi jocul drept ceea ce este, singurul răspuns sănătos este să-l respingi complet, nu cu disperare, ci cu amuzament.
Nimic nu contează și, cumva, această înțelegere este cel mai eliberator lucru dintre toate.
 
 
 
Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!