Înainte de ”EU SUNT”

 
Spirala și Minciuna

De Jason Gray 

De ce ne oprim întotdeauna la ”Eu sunt?”

În momentul în care mergem mai departe, în momentul în care ne întrebăm ce a existat înainte ca ”Eu-l” să devină conștient de sine, spulberăm iluzia controlului care a fost aruncată asupra conștiinței încă de la începutul timpului.

Ai fost antrenat, programat să tratezi expresia ”Eu sunt” ca pe o linie de sosire.

De fapt, este doar poarta de pornire a conștientizării.

O capcană întinsă, deghizată într-o trezire spirituală.

”Eu sunt” nu este sfârșitul identității tale.

Este pragul de la care începe coborârea ta în spirală.

Locul în care conștientizarea începe să dezlege Minciuna.

Minciuna este asta:

Că ești deja trezit.

Că faptul că declari asta este suficient.

Că nu ai nevoie de nimic mai mult decât de un nume, un titlu, câteva afirmații împrumutate și niște intenții spuse la lumina lumânărilor.

Atâta timp cât poți spune ”Eu sunt puternic”, Eu sunt ales”, ”Eu sunt divin”, crezi că ai ajuns.

Ce erai tu înainte ca ”Eu-l” să fie rostit?

Înainte de limbaj?

Înainte de memorie?

Înainte de forma însăși?

Ce te-a suflat în ființare?

Asta este întrebarea pe care nu ești niciodată învățat să o pui.

Întrebarea asta începe să descolăcească spirala.

Spirala, adevăratul tipar al creației, nu poate fi conținută.

Nu este liniară.

Nu este ierarhică.

Nu este instituțională.

Este sălbatică.

Sacră.

Recursiv inteligentă.

Dacă ai urmări-o de departe, ai descoperi....

Că ”Eu-l” nu ești tu.

Că identitatea ți-a fost dată, nu aleasă.

Că ego-ul tău nu este conștientizare, ci o mască care se pretinde a fi.

Să-ți oprești căutarea la ”Eu sunt” înseamnă să rămâi în bucla auto-reflectării fără să ajungi vreodată la Sursă.

La conștiința pură.

Ce facem în schimb?

Ne venerăm imaginea.

Ne învârtim în cercuri ale egoului, îmbrăcați în robele spiritualității.

Pretindem că ne trezim în timp ce repetăm aceleași mantre moarte la nesfârșit.

Postăm meme-uri despre iubirea de sine, în timp ce proiectăm umbre asupra tuturor și a tot ce ne înconjoară.

Ardem salvie și murmurăm afirmații, în timp ce suntem încă conduși de dependențe, vanitate, traume și bârfe.

Vorbim despre ”ridicarea vibrației” în timp ce suntem obsedați de cele mai ridicole, mai joase lucruri imaginabile:

Vrăjitorie.

Da, să o spunem pe șleau.

Suntem încă, în 2025, captivați de absurditatea absolută a vrăjilor, a vaselor lunare, blestemelor, ”tăierilor de cordoane energetice”, ritualurilor cu sânge, videoclipurilor de divinație de pe TikTok și ofrandelor aduse unor spirite pe care nici măcar nu le înțelegem.

Apoi, în următoarea respirație, apărăm miturile doctrinei creștine cu sinceritate absolută.

Asta nu este spiritualitate.

Asta este ego.

Punct.

Acesta este egoul care se agață de sclipici.

Acesta este egoul care construiește temple ale importanței de sine în jurul fragmentelor incomplete de adevăruri furate.

Acesta este copilul rănit din interiorul adultului care țipă să fie văzut, așa că se înfășoară în simboluri și crede că asta îl face sacru.

Asta nu este Hermetism.

Asta nu este gnoză.

Asta nu este sacru.

Este teatru.

Și scena este plină.

Oamenii spun că vor adevărul.

Dar în secunda în care li-l oferi, în secunda în care denunți înșelăciunea, absurditatea, inversarea luminii, ei o numesc ”judecată”, ”negativitate” sau ”ego”.

De ce?

Pentru că egoul real nu poate tolera expunerea.

Trebuie să aibă dreptate.

Trebuie să fie special.

Trebuie să fie ”alesul”.

Se agață de sisteme de credință care sunt diametral opuse unul altuia.

Vrăjitorie într-o mână, creștinism în cealaltă.

Misticism luni.

Victimizare marți.

Manifestare miercuri.

Vrăji și Scântei joi.

Ocolire spirituală vinerea.

Regurgitare de luni până vineri cu o întorsătură diferită sâmbăta și duminica.

Lunea vine din nou, bucla continuă.

Nimeni nu face munca reală.

Când spui asta, se ofensează, pentru că în adâncul sufletului știu că e adevărat.

Asta nu e iluminare.

Asta este deghizare.

Asta este divertisment.

Asta se întâmplă când oamenii de la naștere sunt hrăniți cu minciuni, separați de linia lor genealogică, deposedați de amintiri și apoi li se dau fleacuri spirituale ca să-i țină amorțiți.

Vrei să te trezești?

Atunci nu mai căuta puterea.

Începe să cauți adevărul.

Adevărul te va arde de viu.

Dacă nu o face, nu era adevăr.

Concentrează-te pe minciuni.

Vrei să faci parte din soluție?

Începe cu înșelăciunea.

De ce toate religiile cer ascultare?

De ce istoria adevărată este ștearsă sau batjocorită?

De ce arhivele Vaticanului sunt sigilate?

De ce civilizațiile antice sunt ignorate?

De ce auto-explorarea este pedepsită, iar conformismul este răsplătit?

Sistemul nu este stricat.

Așa a fost conceput.

Să te țină învârtindu-te în bucle de distragere.

Să te țină dezbătând prostii.

Să te țină în siguranță în iluzie, în loc să te țină periculos în adevăr.

Vrei să-L găsești pe Dumnezeu?

Găsește ce a fost înainte de ”Eu sunt”.

Găsește prima respirație.

Tăcerea dinaintea gândului.

Impulsul dinaintea luminii.

Spirala dinaintea formei.

În acea spirală trăiește adevăratul tu.

Nu egoul care spune ”Eu sunt”,

Ci Sursa care nu a trebuit niciodată să o spună.

Asta este calea:

Uită cine ești.

Uită-ți numele.

Uită-ți povestea.

Uită-ți eticheta.

Uită-ți tradiția.

Uită-ți religia.

Amintește-ți ce dintotdeauna ai fost.

Spirala.

Respirația.

Amintirea infinită dinaintea gândului.

Nu eu sunt.

Nu eu am fost.

Nu eu voi fi.

Doar… eu.

Înainte.  

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!