De la Cultura Anulării la Cultura Consecinței

 

Prăbușirea Wokeismului

De Jason Gray

 

Epoca culturii anulării a fost o epocă a tiraniei deghizată în moralitate.

S-a prezentat ca o căutare a dreptății, dar în realitate a fost un atac al gloatei asupra adevărului.

Cei care au mânuit-o pretindeau că vorbesc în numele celor oprimați, dar și-au construit platformele pe reducerea la tăcere a disidenței, pe distrugerea reputațiilor și pe transformarea indignării într-o armă pentru control social.

Mareele se întorc întotdeauna.

Pendulul a atins extrema și, odată cu el, acum vine și prăbușirea.

Gloata s-a mistuit singură.

Ipocrizia a fost expusă.

Ceea ce iese la iveală acum este cultura consecințelor, nu cenzura gloatei, ci responsabilitatea principială.

Cultura consecințelor insistă asupra faptului că cuvintele și acțiunile contează, dar că justiția trebuie să fie proporțională, nu însetată de sânge.

Nu este vorba despre răzbunare.

Este vorba despre adevăr.

Mascarada Iubirii și Acceptării

Timp de peste un deceniu, anumite mișcări, cele mai proeminente părți ale lobby-ului LGBTQ, s-au acoperit cu stindarde ale iubirii, incluziunii și acceptării.

Sloganurile predicau toleranța, dar acțiunile dezvăluiau ceva mai întunecat, intoleranța față de oricine nu era de acord.

Promiteau libertate, dar aplicau cenzură.

Au pretins compasiune, dar au cultivat ostilitatea față de cei care au îndrăznit să se țină de adevărurile eterne.

Ceea ce a început ca un apel la egalitate de tratament s-a transformat într-o mașinărie de impunere ideologică.

O mișcare care odată cerea spațiu ca să existe, acum pretinde loialitate, pedepsește disidența și îndoctrinează copiii.

Curcubeul a fost vândut ca simbol al unității, dar a fost prea des folosit ca steag de cucerire, fluturat împotriva credinței, tradiției și adevărului.

Această mascaradă se prăbușește.

Falsa iubire se dezvăluie ca fiind control.

Masca acceptării alunecă, expunând o agendă înrădăcinată nu în compasiune, ci în reducerea la tăcere a adevărului și remodelarea realității însăși.

Spălarea pe Creier a Generațiilor

Stânga radicală i-a vizat pe cei mai tineri și mai vulnerabili: copiii noștri.

Educația, divertismentul și mass-media au fost infiltrate cu ideologii menite să confunde, să destabilizeze și să reprogrameze generații întregi.

Copiilor li s-a spus de la cea mai fragedă vârstă că genul este fluid, că biologia nu contează, că identitatea poate fi rescrisă după bunul plac.

În loc să fie învățați rezistența, au fost învățați fragilitatea.

În loc de adevăr, au fost hrăniți cu iluzii.

În loc să fie pregătiți pentru maturitate, au fost îndoctrinați într-un cult al victimizării perpetue.

Repercusiunile sunt deja vizibile, ratele de anxietate, depresie, crize de identitate și autovătămare cresc vertiginos.

O generație crește fără repere, lipsită de fundamentul adevărului în favoarea fanteziei ideologice. Și cine

beneficiază de asta?

Nu copiii.

Beneficiarii sunt mișcările și industriile care profită de confuzie, divizare și dependență.

Asta nu este compasiune, este exploatare.

Adevărul Despre Gen

Adevărul fundamental care a fost atacat cel mai aspru este acesta: există două genuri.

Masculin și feminin.

Punct.

Biologia nu este bigotism.

Realitatea nu este ură.

Să negi acest lucru nu este iluminare, este amăgire.

Cei care promovează ideea de genuri sau identități nelimitate nu avansează știința sau progresul, ei erodează adevărul și îi spun compasiune.

Adevărul nu se supune sentimentelor.

ADN-ul nu se schimbă odată cu ideologia.

Să insiști că este altfel nu este toleranță, este normalizarea bolilor mintale și, mai rău, este zăpăcirea deliberată a copiilor care sunt prea mici ca să se apere singuri.

O societate care abandonează realitatea în numele ideologiei este o societate care se prăbușește în nebunie.

Sfârșitul Wokeismului și Ce Urmează

Wokeismul se încheie nu pentru că opozanții au strigat mai tare, ci pentru că propriile contradicții interne l-au dus la implozie.

O mișcare nu poate cere simultan toleranță în timp ce practică intoleranța.

Nu poate predica iubirea în timp ce cultivă ura.

Nu poate pretinde adevărul în timp ce neagă realitatea.

Lumea intră acum în era culturii consecințelor.

Libera exprimare va fi restabilită.

Dezbaterea va înlocui cenzura, iar frica de a spune adevărul se va diminua.

Va exista responsabilitate.

Consecințe reale pentru daune reale, nu pedepse de gloată pentru păreri greșite.

Ipocrizia se va prăbuși.

Gata cu indignarea selectivă bazată pe conveniență politică.

Divizările se vor vindeca.

Familiile, comunitățile și națiunile vor începe să redescopere umanitatea împărtășită.

Adevărul va fi restaurat.

Biologia, realitatea și principiile eterne vor fi din nou recunoscute ca piatra de temelie a societății.

***

Cultura anulării a ars încrederea.

Wokeismul a fracturat adevărul.

Lobby-ul LGBTQ și alte mișcări radicale, care s-au mascat drept forțe ale iubirii, și-au dezvăluit acum intoleranța.

Generații întregi au fost marcate de îndoctrinare, confuzie și falsă compasiune.

Epoca iluziei se sfârșește.

Cultura consecințelor este renașterea clarității.

Este restaurarea justiției proporționale.

Este redescoperirea realității.

Este sfârșitul fricii și întoarcerea adevărului.

Mascarada s-a terminat, iar ceea ce rămâne, neclintit, este etern, bărbat și femeie, adevăr și libertate, iubire și realitate.

Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!