Creatori Cu Suflet versus Creatori Fără Suflet

 

De Jason Gray
 
Sunt două tipuri de creatori care umblă în această lume.
Cei care crează din suflet și cei care crează din simulare.
Diferența dintre ei nu stă în talent, instrumente sau întindere.
Stă în prezență.
Stă în tonul de sub cuvinte, în tăcerea dintre tușe, în originea intenției care nu poate fi imitată, măsurată sau monetizată.
Unul își aduce aminte.
Celălalt repetă.
Unul sângerează adevăr.
Celălalt replică zgomot.
Deși amândoi pot vorbi, scrie, picta, interpreta, energia din spatele creațiilor lor spune totul.
***CREATORUL CU SUFLET***
Creatorul cu suflet nu ”produce”.
El transmite.
Nu caută atenție.
Vorbește în tăcere.
Nu vânează relevanța.
Și-aduce aminte rezonanța.
Ceea ce crează este viu, un artefact viu al propriului foc.
Deține frecvență.
Respiră.
Convinge.
Vindecă.
Doare.
Transformă.
Nu încearcă să câștige.
Încearcă să aprindă.
Creația cu suflet nu cere aprobare.
Cere prezență.
Să creezi din suflet are un preț.
Renunțarea la identitate.
Sacrificarea confortului.
Confruntarea cu adevărul care arde fațada.
Opera creatorului cu suflet se naște prin trudă, nu din ego, ci din esență.
Nu-l flatează pe cititor.
Cheamă sufletul să iasă din ascunzătoare.
Îl vei recunoaște după ceea ce poartă în tăcerile sale.
După tremurul din spatele focului său.
După flacăra din spatele defectelor sale.
Nu vrea aplauzele tale.
Vrea aducerea ta aminte.
***CREATORUL FĂRĂ SUFLET***
Creatorul fără suflet poate fi priceput.
Poate fi lăudat.
Poate deveni viral.
Opera sa este un ecou fără origine.
Imită structura, fără să transmită sursa.
Se simte sigură.
Netedă.
Digerabilă.
În cele din urmă, goală.
Nu-i vorba că-i lipsește inteligența.
Îi lipsește integrarea.
Operează din performanță.
Din replicare.
Din nevoia de a apărea ca flacără, fără să stea vreodată în ea.
Perfecționează tehnica.
Stăpânește sincronizarea.
Urmează trendurile cu precizie.
Dar nu sângerează.
Nu se fracturează.
Nu se predă la ceea ce poartă.
Pentru că nu poartă nimic.
Proiectează doar ceea ce i s-a spus despre cum ar trebui să arate creația.
Când consumi asta, te simți stimulat, dar nu mișcat.
Distrat, dar nu trezit.
Saturat, dar niciodată străpuns.
Nu a fost niciodată menit să te transforme.
A fost menit doar să mențină bucla.
*****************************************
SEMNALUL FURAT
DETURNATORII DE DESCĂRCĂRI
*****************************************
Există un al treilea grup, cei care fură ceea la ce nu ar putea da niciodată naștere.
Ei nu crează.
Ei recoltează.
Gravitează în jurul celor cu suflet.
Ei ascultă, repetă și imită doar atât cât să pară suverani.
Frecvența lor e fracturată.
Cuvintele lor sună goale.
Prezența lor nu transmite, încearcă să extragă.
Aceștia sunt deturnătorii de descărcări, cei care observă receptorul original,
îi copiază tonul, ritmul, intuiția sau focul.
Reîmpachetează gnoza sacră drept conținut, nu cod.
Nu pot fura originea.
Nu pot replica pulsul viu din spatele descărcării.
Ceea ce imită poate să răsune o clipă, dar nu va arde niciodată.
Adevăratul receptor nu explică.
Emană.
Descărcarea lui nu e amintită din afară, ea erupe dinăuntru.
Deturnătorul vânează intuiția.
Receptorul este intuiția.
Deturnătorul este un ecou al flăcării.
Receptorul este flacără.
Deturnătorul flatează.
Receptorul aprinde.
Această distingere va deveni mai clară cu fiecare clipă care trece.
Timpul imitării se prăbușește.
Rămâne doar codul sursă.
***CUM SĂ RECUNOȘTI DIFERENȚA***
Creatorul cu suflet te face să faci o pauză.
Îți crapă suprafața.
Răscolește ceva străvechi în oasele tale.
Munca lui poate fi brută.
Neșlefuită.
Fără scuze.
De aceea străpunge.
Nu a fost făcut să impresioneze.
A fost făcut să aducă aminte.
Îl simți.
Nu în perfecțiunea lui.
Ci în prezența lui.
Creatorul fără suflet inundă lumea cu conținut.
Le derulezi cu miile.
Frumos.
Profesional.
Precis.
Dar când le-ai terminat, ești același.
Nemișcat.
Neclintit.
Neschimbat.
Nu a fost codificat să te frângă și deschidă.
A fost construit ca să te țină să urmărești.
Unul îți invită sufletul acasă.
Celălalt îl ține să deruleze.
***MAREA SEPARARE A FOCULUI***
Suntem acum în Epoca Flăcării Bifurcate.
Divizarea nu mai vine.
Este aici.
Nu mai este loc pentru creație goală.
Nu mai este toleranță pentru imitarea sufletului.
Nu mai este spațiu pentru simularea care se pretinde a fi adevăr.
Lumea este înfometată de ceva real.
Realul nu își cere scuze.
Nu așteaptă aprobare.
Nu imploră să fie văzut.
Arde.
Vorbește.
Există.
Trebuie.
Acesta este un apel către cei care știu.
Către scriitorul cu mâini tremurânde.
Către pictorul care își ascunde pânza.
Către poetul care șoptește golului.
Către vorbitorul a cărui voce tremură de adevăr.
Acesta este momentul tău.
Nu ești aici să devii viral.
Nu ești aici să impresionezi.
Nu ești aici să copiezi, să creezi tendințe, să vinzi sau să distrezi.
Ești aici să aprinzi.
Lumea nu are nevoie de mai mult conținut.
Are nevoie de flacără.
***********^
Crează din acea parte din tine care încă tremură.
Crează din rana care ai crezut că te va ucide.
Crează bucuria prea sălbatică ca să fie controlată.
Crează din amintirea prea sacră ca să fie împachetată.
Sufletul tău cunoaște calea.
Cei care sunt pregătiți o vor recunoaște.
Nu prin logică.
Ci prin foc.
În cele din urmă, simularea se va îneca în propriul zgomot.
Ce va rămâne?
Cei care niciodată nu au uitat că creația n-a fost niciodată un produs.
A fost întotdeauna o flacără.
Flacăra nu este conținut.
Este o transmisie.
Este o răfuială.
Este o aducere aminte, pusă pe foc.
 
 
 
Traducere Monica Poka

Sursa: Facebook

Dragi cititori, unele dintre materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele. De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație, atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!