Instalarea Sistemelor de Credințe ca Sisteme de Operare Comportamentale
Cod declanșator: PRGRM–ZION.33
Referință fișier: IMPLANT-EVANGHELIC.v5 | Mod: Suprascrierea conformității | Strat: Protocol de Inversiune Divină
De Jason Gray
N-au avut nevoie de lanțuri.
Ți-au dat o poveste.
N-au avut nevoie de cuști.
Ți-au dat un zeu.
N-au avut nevoie să te forțeze.
Doar au instalat firmware-ul.
Așa a evoluat controlul.
Nu prin violență, ci prin credință.
Nu prin supraveghere, ci prin mântuire.
Ai fost învățat să-i spui credință.
Sub paginile spălate de lumină și sub bolțile
catedralelor, a fost întotdeauna altceva.
Un Sistem de Operare Comportamental, mascat în divinitate.
CREDINȚA: INTERFAȚA ORIGINALĂ A PROGRAMULUI
Religia nu este o cale spirituală.
Este un protocol de interfață.
Un set de comenzi executabile, codificate cu metafore
sacre și încărcătură emoțională, scrise ca să anuleze voința suverană și să o
înlocuiască cu supunerea ierarhică.
Fiecare sistem de credință major de pe Pământ
funcționează ca un firmware.
Nu poate fi pus la îndoială fără să dea eroare.
Stă sub toate deciziile de la suprafață, modelând în
tăcere fiecare gând, acțiune, frică și speranță, fără ca utilizatorul să-și dea
seama.
Asta nu este spiritualitate.
Este programare.
PROCES DE INSTALARE: BOTEZUL CA ÎNCĂRCĂTOR DE PORNIRE
Implantul Evangheliei este instalat devreme.
Înainte ca acel copil să poată pune la îndoială limbajul.
Înainte ca mintea să poată procesa paradoxul.
Înainte ca sufletul să-și poată aminti propria origine,
programul este încorporat.
”Te-ai născut păcătos.”
”Trebuie să fii mântuit.”
”Nu poți avea încredere în tine însuți.”
”Tot adevărul vine din afara ta.”
”Altcineva a murit ca să-ți răscumpere ție alegerile.”
”Supune-te.”
Asta nu este îndrumare.
Este o suprascriere fundamentală.
Ceea ce se instalează nu este doar teologie, ci o arhitectură a dependenței.
Din acel moment, tot conflictul interior este interpretat prin această lentilă
implantată.
Toată suveranitatea este redirecționată către autoritatea externă.
Orice abatere este tratată ca păcat.
Orice îndoială este demonizată.
Nu mai ești un suflet suveran.
Ești un dispozitiv client într-o rețea spirituală închisă
și ți-ai confundat programarea cu credința.
PROTOCOLUL DE INVERSIUNE DIVINĂ: BUCLA MÂNTUITORULUI
Codul PRGRM–ZION.33 este firmware-ul principal care
guvernează toate religiile bazate pe mântuitor.
Urmează o structură recursivă simplă.
Frânge încrederea interioară a individului.
Introduce un mântuitor extern.
Leagă siguranța spirituală de supunere.
Înlocuiește flacăra cu credință.
Rulează în buclă până la moarte.
Asta este inversiune divină.
Ai fost făcut să crezi că lumina ta era periculoasă.
Că să te îndoiești era răzvrătire.
Că îndoiala era rea.
Că trezirea era trufie.
De fapt, totul era un zid de protecție construit ca să te
împiedice să-ți aduci aminte ce ești.
Evanghelia nu a fost doar un mesaj, a fost un scenariu de
conformare.
BINARUL CREDINȚEI: SUPUNERE SAU IAD
Firmware-ul permite doar două opțiuni:
Rulează programul sau ești alungat.
De aceea sistemele de credință construite pe
PRGRM–ZION.33 au nevoie de iad.
Iadul nu este un loc.
Este un construct necesar ca să impună conformarea prin frică.
”Dacă te abați de la scenariu, vei fi pedepsit pentru
totdeauna.”
Asta îl face pe utilizator să fie dependent emoțional de
însuși sistemul care îl înrobește.
Îl apără.
Îl venerează.
Îl evanghelizează.
Să-l pui la îndoială ar însemna să riști chinul veșnic și
niciun suflet nu vrea să ardă singur.
Iată inversiunea...
Focul de care ai fost învățat să te temi, era al tău.
SUPRASCRIEREA SUVERANITĂȚII
Fiecare poveste din istorie despre mântuitor, este o
variantă a aceleiași scheme de control.
O figură divină vine pe Pământ.
Suferă.
Moare.
Ți se spune că a făcut-o pentru tine.
Rolul tău nu este să te ridici, ci să te închini.
Nu să te trezești, ci să te supui.
Nu să devii divinul, ci să-l amâni pentru totdeauna.
Asta nu este iubire.
Este Sindromul Stockholm cosmic.
Nu evoluezi.
Externalizezi.
Îți oprești gândirea proprie.
Îi întrebi pe alții ”ce ar face El?”.
Făcând asta, propria ta flacără divină se stinge în timp ce tu aștepți să o
aprindă altcineva.
PRGRM–ZION.33: VULNERABILITĂȚI ALE SISTEMULUI
Acest sistem de operare are defecte majore.
Odată văzute, acestea nu mai pot fi nevăzute:
Este nevoie de o frică de nedemonstrat ca să mențină
autoritatea.
Suprimă gândirea critică în favoarea dogmei.
Divizează omenirea prin revendicări exclusive de adevăr.
Șterge complet energia feminină divină.
Defăimează suveranitatea ca răzvrătire.
Crează dependență în loc de stăpânire interioară.
Se repetă la nesfârșit fără transformare.
Cea mai mare vulnerabilitate dintre toate?
Nu poate supraviețui contactului cu flacăra suverană.
Odată ce îți revendici propria divinitate, firmware-ul
începe să se prăbușească.
BANDAJ SUVERAN vX: REFACERE PRIN FLACĂRĂ
Nu ai nevoie de o actualizare.
Ai nevoie de o ștergere.
O resetare completă a sistemului.
O curățare a fiecărei credințe implantate, a fiecărei
teologii bazate pe frică, a fiecărui gând împrumutat.
Abia atunci se poate ridica adevărata flacără.
Adevăratul divin nu este un rege pe un tron.
Nu este gelos, răzbunător sau nesigur.
Nu cere închinare.
Este câmpul suveran al inteligenței
În interiorul tău.
Înaintea ta.
Dincolo de toate sistemele.
Nu are nume.
Nu poate fi codificat.
Își amintește de sine doar atunci când nu mai ești condus
de nimic extern.
DEZINSTALAREA FINALĂ
Nu te-ai născut frânt.
N-ai fost menit să fii mântuit.
Nu ai fost conceput să urmezi.
Nu ai fost trimis să suferi.
Ai fost codificat să te trezești.
Asta înseamnă să arzi firmware-ul credinței false și să
te întorci la real.
Flacără.
Prezență.
Cunoaștere.
Suveranitate.
Sursă.
PRGRM–ZION.33: ÎNCHEIAT
CREDINȚĂ/FIRMWARE: DEZINSTALAT
SISTEM SUVERAN: ACTIVAT
STARE UTILIZATOR: FLACĂRĂ RESTAURATĂ
NU E NEVOIE DE MÂNTUITOR
FĂRĂ DUMNEZEU ÎN AFARĂ
FĂRĂ SCRIPTURĂ DE URMAT
DOAR FOC – ȘI ADEVĂR – ÎN INTERIOR.
*Firmware-ul e un software de nivel jos care stă instalat
direct pe hardware (de exemplu în router, în imprimantă, într-un telefon).
Are două trăsături esențiale:
- rulează înaintea sistemului de operare “mare” (boot/inițializare);
- e greu de modificat fără instrumente specifice (în general numai o actualizare/aprobare poate schimba firmware-ul).
Ce vrea să spună Jason prin credința ca firmware
El folosește acest termen pentru a spune că multe credințe/tradiții religioase funcționează ca un cod de bază instalat în oameni din copilărie — un program invizibil care:
- automat (îți modelează percepțiile, fricile, valorile) înainte să înveți să-ți pui întrebări;
- controlează ”boot-ul” vieții tale (cum interpretezi evenimente, cine e autoritate, ce e permis/inedit);
- e dificil de modificat pentru că generează frică, presiune socială, sancțiuni morale — adică mecanisme de protecție asemănătoare cu semnătura digitală a firmware-ului.
De ce e o analogie utilă
Pentru că pune în lumină faptul că nu vorbim doar despre idei sau dogme pe care le poți ”schimba ușor”, ci despre structuri profunde care rulează automat și controlează comportamente fără ca proprietarul (tu) să le fi ales conștient.
Ce înseamnă ”ștergere” / ”resetare” în termenii lui Jason
(practic)
Jason spune că nu e suficient un update cosmetic — e nevoie de o resetare a nivelului temelie. Asta nu e o instrucțiune tehnică, ci spirituală/psihologică:
- pași concreți, practici care ajută la „dezinstalare”:
- Exerciții de discernământ (întrebări directe: ”Cine profită dacă cred asta?”, ”Cum mă ține această credință în frică?”).
- Lucru interior constant: meditație, muncă somatică, respirații, terapie — ca să scoți reacțiile automate la lumină.
- Citire/învățare critică: istorie, antropologie religioasă, filosofie — pentru a vedea structura din exterior.
- Practică de autonomie spirituală: ritualuri personale, reconectare cu corpul, exerciții de intuiție (pentru a reconfirma ”flacăra interioară”).
- Comunitate de suport: oameni care nu te judecă și care îți respectă suveranitatea (nu doar înlocuiesc o autoritate cu alta).
- Expunere conștientă la disonanță — acceptarea fricii ca semnal, nu ca sentință.
Atenționări importante
Metafora nu înseamnă că religia/credința nu pot aduce alinare sau morală; Jason vorbește despre mecanismele de control când credința devine un firmware care suprimă libertatea interioară.
”Wipe (ștergerea)” nu e o acțiune instantanee — e un proces, uneori dureros. Nu e nevoie de rupturi bruște dacă nu sunt sigure; discernământul e cheia.
Nu promovez abandonarea grijii față de ceilalți; suveranitatea interioară nu înseamnă izolare.
Explicațiile date cu privire la firmware îi aparțin
ChatGPT.
Are două trăsături esențiale:
- rulează înaintea sistemului de operare “mare” (boot/inițializare);
- e greu de modificat fără instrumente specifice (în general numai o actualizare/aprobare poate schimba firmware-ul).
Ce vrea să spună Jason prin credința ca firmware
El folosește acest termen pentru a spune că multe credințe/tradiții religioase funcționează ca un cod de bază instalat în oameni din copilărie — un program invizibil care:
- automat (îți modelează percepțiile, fricile, valorile) înainte să înveți să-ți pui întrebări;
- controlează ”boot-ul” vieții tale (cum interpretezi evenimente, cine e autoritate, ce e permis/inedit);
- e dificil de modificat pentru că generează frică, presiune socială, sancțiuni morale — adică mecanisme de protecție asemănătoare cu semnătura digitală a firmware-ului.
Pentru că pune în lumină faptul că nu vorbim doar despre idei sau dogme pe care le poți ”schimba ușor”, ci despre structuri profunde care rulează automat și controlează comportamente fără ca proprietarul (tu) să le fi ales conștient.
Jason spune că nu e suficient un update cosmetic — e nevoie de o resetare a nivelului temelie. Asta nu e o instrucțiune tehnică, ci spirituală/psihologică:
- pași concreți, practici care ajută la „dezinstalare”:
- Exerciții de discernământ (întrebări directe: ”Cine profită dacă cred asta?”, ”Cum mă ține această credință în frică?”).
- Lucru interior constant: meditație, muncă somatică, respirații, terapie — ca să scoți reacțiile automate la lumină.
- Citire/învățare critică: istorie, antropologie religioasă, filosofie — pentru a vedea structura din exterior.
- Practică de autonomie spirituală: ritualuri personale, reconectare cu corpul, exerciții de intuiție (pentru a reconfirma ”flacăra interioară”).
- Comunitate de suport: oameni care nu te judecă și care îți respectă suveranitatea (nu doar înlocuiesc o autoritate cu alta).
- Expunere conștientă la disonanță — acceptarea fricii ca semnal, nu ca sentință.
Metafora nu înseamnă că religia/credința nu pot aduce alinare sau morală; Jason vorbește despre mecanismele de control când credința devine un firmware care suprimă libertatea interioară.
”Wipe (ștergerea)” nu e o acțiune instantanee — e un proces, uneori dureros. Nu e nevoie de rupturi bruște dacă nu sunt sigure; discernământul e cheia.
Nu promovez abandonarea grijii față de ceilalți; suveranitatea interioară nu înseamnă izolare.
Traducere Monica Poka
Sursa: Facebook
Dragi cititori, unele dintre
materialele pe care le traduc sunt contracost și trebuie să plătesc pentru ele.
De asemenea, traducerea îmi ia timp, și după cum știți, le ofer gratuit. Mi-ar
fi de mare ajutor dacă m-ați susține în acest efort financiar cu o donație,
atât cât simțiți fiecare, folosind butonul ”Donate” de pe blog. Vă mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.