”După câte am făcut eu pentru tine ...”

Din ciclul De ale mele

Ori de câte ori aud această expresie, precum și pe rudele ei ”Pentru tine fac/am făcut asta sau aia”, ”Câte fac eu pentru tine ...”, etc. mă apucă greața. O imensă greață, indiferent de cine și pentru ce o folosește. Când faci ceva, orice, o faci pentru că TU așa alegi să faci. Poți să o faci sau să nu o faci. Nu aici este problema. Problema stă în motivul pentru care alegi să faci/nu faci ceva.

Dacă motivul pentru care faci ceva pentru alții este bucuria de a ajuta, de a produce o bucurie altcuiva, de a-ți oferi ție însuți bucuria că ai folosit ceea ce ai/știi/ești în folosul altora, atunci expresia din titlu și suratele ei nu te vor ”căuta” niciodată și nici nu-și vor face sălaș în tine. De ce? Pentru că ai oferit din inimă, din iubirea necondiționată față de tine însuți, pentru că hai să fim serioși: cea mai mare bucurie ți-o produci ție însuți pentru că ai putut fi de ajutor într-o anumită situație.  

Bucuria pe care o simți când vezi zâmbetul de fața celor pe care i-ai ajutat, este cea mai mare recompensă pe care Sufletul tău o poate primi, după care jinduiește inima ta. În acel moment ziua este mai frumoasă, Soarele mai strălucitor și totul este într-o curgere magică. Toate aceste mici ”ajutoare” sunt instrumentele cu care ne construim o zi magică și plină de bucurie și fericire. Iar Sufletul și Inima ta cântă un cântec al căror note te fac să simți că plutești. Ești împlinit și fericit că ai putut Servi Creației. Ai făcut din lume un loc mai bun, mai cald, mai plin de iubire și de bucurie.

Dar, când faci unele lucruri pentru alții doar din așteptarea ca și ei să facă ceva pentru tine, ceea ce creezi este frustrare, presiune, dezamăgire, neînțelegere și lista poate continua pentru că nu cred că am avut careva șansa de a ”scăpa” unei asemenea situații. ”Fac pentru tine ca și tu să faci pentru mine”, ”Te-am crescut ca tu să ai grijă de mine la bătrânețe”, ”Eu fac asta pentru tine, tu de ce nu faci asta sau aia pentru mine”, și mă opresc aici pentru că aș vrea să evit o vizită la baie cu capul în bideul de la WC.

Dincolo de sentimentele pe care fiecare le încearcă într-o astfel de situație, și care numai de o vibrație înaltă nu sunt, se mai crează ceva ce, din nefericire, ochiul nostru fizic nu poate percepe. Se crează o legătură energetică, un string cum îi spun unii, prin care cel care are așteptări la o contrapartidă se leagă de ”victima” așteptărilor sale, obligând-o energetic la un răspuns. Această legătură este conștientizată într-o oarecare măsură de ”victima” care se zbate, sau nu, să scape din această situație.

Dacă ”victima” alege să răspundă favorabil așteptărilor la care este supusă, va deveni prizoniera celui/celei care va continua această practică. De ce? Pentru că este o sursă de hrană pentru ego-ul celui ce folosește o astfel de tehnică care nu este altceva decât o manifestare a puterii-asupra-altora. Dezechilibrul este creat și povestea intră într-o repetare ucigătoare.

Dacă ”victima” are puterea de a alege să refuze acest joc dement, ea poate rupe această legătură nesănătoasă și să rămână cu câmpul energetic intact sau numai puțin tulburat. Pentru a putea face acest lucru este necesară însă o oarecare maturitate spirituală pentru că, din păcate, singurul ajutor pe care îl mai putem primi este din noi înșine. Există și surse exterioare, dar, din nefericire, cele mai multe au fost corupte.

Așa că, dragii mei, primul pas pe calea eliberării voastre de astfel de situații este să învățați să spuneți NU. ”NU vreau să fac asta sau aia pentru că tu așa îmi ceri/te aștepți să fac, o fac/NU o fac pentru că așa simt eu că este bine pentru mine.” Învățați să vă puneți pe voi și ceea ce simți voi a fi bine sau nu pentru voi pe primul loc. Este singura cale de a vă sustrage unui prizonierat de care este cam greu să te eliberezi, pentru că cel ce a învățat să primească va continua să ceară. Este sursa de hrană a ego-ului lui/ei și a fricilor și dezechilibrelor sale.

Iubiți-vă atât de mult pe voi înșivă încât să vă dați seama că viața voastră începe cu VOI, nu cu mama, tatăl, soțul, soția, copilul, ... vostru. Este viața VOASTRĂ și VOI sunteți responsabili de ceea ce faceți cu ea. Nimeni altcineva. Într-o lume în care haosul este în creștere pentru că vechile tipare, credințe, structuri se prăbușesc, singurul punct de echilibru și de sprijin este cel care se află în VOI, în Inima voastră. Căutați-l, găsiți-l și nu-l mai părăsiți. Numai așa putem merge mai departe.

Namaste!

Monica Poka