Meditații

miercuri, 25 noiembrie 2015

Cuvintele și vibrația lor – Permiterea și Acceptarea


Din ciclul De ale mele

În general toate cuvintele folosite au diferite nivele de energie, în funcție de gândul sau emoția care o descriu/cuprind/reflectă. De ce? Pentru că sunt produsul dualității. Sunt și cuvinte a căror vibrație nu depășește nivelul dimensiunii a treia: crimă, ură, război, gelozie, invidie, etc. Dar, până și cuvintele înalt vibraționale, cum ar fi iubirea, pot avea și vibrații mai joase. De multe ori vibrația lor este reflectată de efectele pe care le generează.

O iubire de vibrație mai joasă, poate genera gelozia, și astfel iubirea este considerată de vibrație joasă pentru că a produs un asemenea efect. Dar și o iubire necondiționată neînțeleasă sau prost înțeleasă poate avea același efect atunci când receptorul nu a atins vibrația la care să poată recunoaște vibrația iubirii necondiționate.  Totul este înlănțuit și se generează și auto-generează în moduri perfect explicabile și naturale.

Ceea ce s-a încetățenit cumva, din nefericire, este limbajul de lemn spiritual cum îl numesc eu. Se folosesc cuvinte și noțiuni insuficient explicate, dar cărora le sunt atribuite caracter de dogmă. ”Nu este spiritual să ...” și curg noțiuni care sunt foarte natural a fi folosite în dualitate, dar dacă vreun ”specialist” spiritual a decis că nu este spiritual să faci acel lucru, toți se străduiesc să se potrivească tiparului. Și astfel se sare dintr-un tipar în altul în speranța că devii ceva sau altceva.

Fals. Am mai spus-o și am să mai repet ori de câte ori va fi nevoie: nu poți obține/menține ceva pentru care nu ești pregătit să deții oricât de mult te-ai strădui. Dar această înțelegere poate veni sau nu, doar în momentul în care nu te mai străduiești să intri/corespunzi unui tipar.

Și acum să iau cele două cuvinte, care deși sunt strâns legate între ele sunt folosite adeseori separat. De fapt, în frumoasa noastră limbă românească există un singur cuvânt pentru ele ”a îngădui”. Prin traducerea multor materiale din limba engleză s-a încetățenit cumva și la noi folosirea celor două și împreună și separat, deși nu poți permite ceva ce n-ai acceptat și în momentul în care accepți, ai permis deja.

Ce înseamnă să permiți privit în sens mai înalt vibrațional? Înseamnă să lași ca totul să FIE, pur și simplu, fără a simți nevoia de a corecta ceva. Adică să îngădui curgerea fără să te pui baraj/baricadă în fața ei. Așa cum Dumnezeu ne îngăduie să experimentăm absolut tot ceea ce dorim să experimentăm în scopul evoluției sufletului nostru. Corecțiile care apar sunt generate exclusiv de comportamentul nostru și de alegerile noastre, deși pare greu de crezut.

În sensul mai jos vibrațional, și în care este folosit termenul, este că trebuie să permiți totul, și dacă-ți place și dacă nu, pentru că altfel nu ești suficient de spiritual. Serios? Adică trebuie să permiți să ți se urce toți în cap ca să fii considerat spiritual. Mă lași, frate? Și atunci unde este stima de sine, unde este împuternicirea ta ca ființă umană întrupată? Unde mai este liberul tău arbitru și libera ta alegere? Acest tip de permitere/acceptare este chiar unul foarte întunecat și a stat la baza exercitării puterii-asupra-altora timp de eoni.

Vine cineva și te calcă în mod repetat pe bătături și tu ridici ochii la cer și spui ”Vezi Doamne cât sunt eu de spiritual?” dar durerea în tine urlă ”Fira-i tu să fii, ai noroc că sunt spiritual și permit și accept.” Dar la un moment dat vei răbufni și s-ar putea ca răbufnirea să nu fie prea drăguță și totalmente ”nespirituală” după părerea avizaților. Iar apoi apare penitența, judecarea de sine, rușinea, ideea că ai regresat și ți-ai ratat evoluția și tot ce ai dobândit până atunci. Dar al naibii de bine îți pică să eliberezi presiunea creată în tine datorită unei permiteri/acceptări prost înțelese și aplicate.

Mulți ajunși în această situație renunță la a-și mai urma calea pentru că spun ”Asta nu-i de mine. Nu pot permite/accepta așa ceva.” Și pentru unii acest lucru este chiar salvarea lor. Șansa de a-și urma cu adevărat Calea. Pentru că nimic din ceea ce pune/crează presiune nu este nici cu adevărat spiritual și chiar departe de curgerea și de ordinea divină.

Un alt înțeles prost, după părerea mea, este să permiți/accepți ca unele lucruri să se petreacă și tu să stai ca o statuie pentru că trebuie să permiți și să accepți totul, indiferent de cât de aiurea este acel tot. Dragi privitori, pura observare a ceva modifică acel ceva. Sunt cercetări, nici nu chiar atât de recente dacă ne gândim că primul care a pus această întrebare este Euclid ”Este lumina undă sau particulă?”, care au dovedit că până și observarea unei particule, determină comportamentul acelei particule ca undă sau corpuscul. Deci, ideea că nu influențezi nimic este o iluzie.

Da, poți să privești la ce se petrece în jurul tău, dar să fii într-o stare de Compasiune, de Iubire Necondiționată și atunci ești în aliniere cu Divinul, pentru că exact același lucru îl face și el. Simți să iei o atitudine? IA-O! Aceea este Calea pe care sufletul tău vrea să mergi. Este experiența de care el are nevoie. ÎNGĂDUIE-ȚI experiența pe care simți că vrei să o trăiești. Nu judeca cât de spiritual sau nespiritual ești după conceptele umane.

EȘTI spiritual, orice ai face. Este ceva ce nimeni nu-ți ia și nici nu-ți dă. Așa ai fost creat de către Creatorul tău. Nu uitați că ”Ce naște din pisică, șoareci mănâncă.” Ai venit să experimentezi, ești viu, nu o momâie. Trăiește, experimentează, bucură-te de realitatea pe care o poți experimenta numai când ești în formă fizică. Nu v-ați întrebat de ce, pe patul morții, cei care părăsesc această lume au doar regretul pentru ceea ce n-au făcut, ce nu și-au permis/îngăduit să trăiască?

Lăsați la o parte limbajul de lemn spiritual, este la fel de mort ca și o baltă în care nu există viață și care la suprafață pare limpede, dar este plină de mâl la fund. Fiți izvorul de munte care curge vijelios când simțiți că așa este potrivit pentru voi, fiți fluviul molcom care curge liniștit către visul său de unire cu marea atunci când așa simțiți, fiți marea și oceanul plin de viață, calm sau în furtună când așa simțiți. Și planeta își corectează echilibrul energetic prin cutremure, furtuni și uragane. De ce? Pentru că așa sunt vremurile și vor mai fi o vreme. Cât? Asta și de noi depinde. De felul în care suntem în stare să îngăduim și să ne aliniem curgerii, curgând o dată cu ea, nu să ne punem de-a latul ei cu concepte care nu mai sunt în aliniere cu noile timpuri, cu noua energie.

Dacă simțiți că este necesar să vă potriviți în tipare, faceți-o. Este lecția/experiența de care Sufletul vostru are nevoie. Încercați doar să nu vă blocați în ele. Dar și dacă vă blocați în ele, este bine pentru că este experiența pe care Sufletul vostru dorește să o integreze mai complet. Faceți orice simțiți că este potrivit pentru voi, dar urmați-vă doar ghidarea interioară, acest GPS nu dă greș dacă este ascultat.

În istoria planetei au rămas cei care au fost considerați rebelii, cei care s-au ridicat în picioare pentru ei înșiși și au deschis gura și și-au afirmat crezul, îngăduindu-și să fie ei înșiși, chiar dacă nu se potriveau în tiparul vremii. Datorită lor omenirea ca întreg a progresat. N-au fost consemnate oile, nici turma. Fiți ceea ce ați venit să fiți: Ființe spirituale trăind o experiență umană. Nu tablouri, nu statui. Ci viața în curgerea ei Creatoare.

Singurul lucru pe care avem obligația a ni-l îngădui, este să fim NOI în-SINE!

Namaste!

Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.