Date, Predicții, Distrageri și Interpretări

Imagine Tree of Life by Sandra Bauser

Din ciclul De ale mele

Una dintre cele mai des utilizate întrebări din ultimii ani este ”CÂND?” Este o întrebare ușor de pus dar la care este greu de răspuns. Mintea umană este atât de legată de date și momente precise, de timp în principal, încât răspunsul ”Atunci când ești pregătit/ă” îi face pe mulți să renunțe la a-și urma mai departe calea personală.

Răspunsul pe care mintea îl emite într-o astfel de situație este ”Ceea ce nu are un termen de realizare precis, nu poate fi cuantificat, nu există.” Pentru minte este singurul răspuns valabil deoarece ea operează cu date și noțiuni precise și clar definite. Ce nu respectă tiparele ei este filtrat automat afară din posibilitățile de realizare ale ființei umane obișnuite.

Așa am fost învățați și așa funcționăm. Ceea ce nu are început, cuprins și sfârșit clar determinat, fie ca moment temporal fie ca rezultat definit și obținut, sau măcar posibil de obținut într-un interval de timp dat, nu există pentru mintea noastră umană. Pentru a funcționa în 3D acest cadru este acceptabil până la un punct pe care mulți îl numim ”trezire”.

Dar cum obiceiul este obicei și mintea umană minte umană, oamenilor le este greu să accepte că unele lucruri ca să se poată manifesta au nevoie de unele sincronicități care NU sunt legate de și nici predictibile în timp. Nici faptul că o anumită manifestare NU va fi experimentată de toată lumea la fel nu este ușor de acceptat de mulți.

Nevoia minții umane de date și cadru strict determinat NU este nevoia noastră atunci când ne eliberăm de identificarea cu mintea, și cu corpul în general. Ce este posibil să apară, și apare, este în schimb nerăbdarea. ”Păi au spus că atunci se întâmplă asta și asta. Și nu s-a întâmplat. Acum spun că se întâmplă atunci și atunci. M-am săturat de atâtea amânări. Nu mai cred în nimic.”

Și astfel mulți se întorc înapoi în mintea umană și la vechile obiceiuri. Pentru o vreme, pentru că ceea ce nu mai este susținut nu are de ce se agăța și starea ne neîncredere și nesiguranță se amplifică, nu se diminuează. Este o re-luare a drumului ”abandonat” dar sub o altă formă și alte provocări.

Ce este în neregulă cu aceste date și predicții? De ce reușesc ele să distragă atenția și să dea naștere la interpretări și de multe ori, dezamăgiri? Este foarte simplu motivul. Cei care sunt ”dependenți” sau influențați de aceste date vor urmări schimbările din exteriorul lor, vor dori să VADĂ materializarea a ceea ce li s-a promis și garantat, după părerea lor.

Oamenii uită că NU se poate manifesta NIMIC în afara lor din ceea ce NU există în ei înșiși. Caută în afara lor în loc să caute în ei înșiși. Dacă nu văd/simt/conștientizează schimbările din ei înșiși nu le vor putea vedea/simți/conștientiza nici pe cele din afara lor pentru că aceste schimbări NU sunt perceptibile cu vechile și tradiționalele noastre percepții.

Gândiți-vă la faptul că virușii și bacteriile, deși au existat dintotdeauna, nu au putut fi puse în evidență și studiate decât după inventarea microscopului. Ele existau și înainte, dar pentru că simțul văzului nostru era limitat habar nu aveam de existența lor. Sau ADN-ul care a fost privit atât de multă vreme, 97% din el ca și ADN deșeu până când cu noi instrumente și prin cercetări complexe s-a dovedit a fi cea mai prețioasă zestre a noastră.

Luați toate aceste date și predicții ca și pe cele meteo, este posibil sau nu să se producă, și apoi intrați în voi și acolo cercetați ce se schimbă. De multe ori, aproape întotdeauna, este nevoie să aibă loc o serie de schimbări mici, pas cu pas (ca o reglare precisă a unui mecanism) pentru ca o schimbare semnificativă să poată fi recunoscută.

Observați ciclicitatea valurilor de energie care aduc energii noi și mai înalte și fiecare dintre ele are un rol specific. FIECARE organism este afectat de ele, nimic nu rămâne neschimbat, dar dacă există așteptări de genul ”Au zis că așa va fi, că asta sau aia se va întâmpla” nu veți putea vedea/simți/conștientiza ce se întâmplă cu și în propriul vostru sine.

Nici comportamentele sau reacțiile diferite ale corpului vostru nu le veți putea sesiza ca pe un răspuns diferit la stimulii exteriori sau interiori, ci veți avea tendința de a le considera dereglări, probleme de sănătate sau boli. În loc să vă studiați pe voi înșivă ca întreg și să trageți niște concluzii alergați la medicul care știe cu mult mai puține despre sistemul care voi sunteți decât voi.

Un medic nu vă cunoaște așa cum vă cunoașteți voi, dar totuși aveți mai multă încredere în el decât în voi înșivă. Și atunci cum să observați schimbările din voi ca pe ceva nou, bun și transformator? Vreți schimbare, dar când se produce vreți să o înlăturați. Și acesta este un obicei, unul nu prea bun și susținător.

Nu spun să nu mergeți la medic atunci când ați epuizat toate variantele personale și cunoscute de ”vindecare”, dar dacă fugiți la medic pentru orice simptom pe care mintea voastră îl cataloghează drept boală, nu vă întrebați unde-i schimbarea promisă. Tocmai ați ”ucis-o” cu vreun tratament medical.

Dacă însă ați intra în interiorul vostru și ați sesiza munca imensă depusă de fiecare celulă și organ pentru a restabili echilibrul, precum și rezultatul obținut de acestea, ați fi plini de recunoștință și bucurie pentru fiecare situație de disconfort prin care treceți ca urmare a schimbărilor care au loc.

Dar pentru că nu faceți acest lucru, nu puteți sesiza miracolul interior pe care tocmai îl experimentați și nu veți putea vedea/simți/conștientiza nici miracolele din jurul vostru. Ce veți vedea va fi o mare masă de oameni ”bolnavi” care aleargă la un medic, mai neștiutor decât ei de cele mai multe ori, care să lea un ”hap” să le treacă schimbarea.

Să nu uitați însă că la ceea ce  dați atenție este ceea ce vă crează  realitatea. Ceea ce credeți, este ceea ce experimentați. Vă credeți bolnavi, sunteți bolnavi; credeți că tocmai treceți printr-un minunat moment al procesului de ascensiune, treceți printr-un minunat moment al procesului de ascensiune. Universul vă livrează exact ceea ce ați ales să vă fie livrat.

Și mai presus de orice, nu uitați că NU suntem doi la fel și că fiecare dintre noi își are propriile sale experiențe, propriile sale concluzii și propriile sale obiective. Dacă Creatorul ne-ar fi vrut pe toți la fel, ne-ar fi creat pe toți la fel. Dar n-a făcut-o. Credeți că din greșeală sau că nu ar fi putut să o facă? Dar ce rost ar avea să trăiești aceiași experiență de peste 7 miliarde de ori? Plictisitor, când poți avea peste 7 miliarde de experiențe diferite, nu-i așa? Voi, ca și Creatorul care sunteți, ce ați alege să creați?

Namaste!

Monica Poka