marți, 27 septembrie 2016

Săptămâna 2 – Revizuirea Interdimensională a Vieții – Adolescența


Arcturienii prin Suzanne Lie

Amintirea Experiențelor voastre Interdimensionale din Adolescență

Faceți o respirație lungă și profundă și permiteți-i corpului vostru să se relaxeze pe măsură ce vă întoarceți înapoi, înapoi, înapoi în vârsta voastră până în momentul în care ați devenit pentru prima dată adolescenți. Amintiți-vă acel moment în care a fost definit pentru voi faptul că ”Sunt un adolescent acum. Eu sunt acum un adolescent.”

Acum, în timp ce vă gândiți din nou la acel moment puneți-vă în situația de a vă privi picioarele și de a vedea ce purtați în picioare și pe ce stau picioarele voastre.
Stați pe un covor?
Stați pe o podea de lemn tare?
Pe o podea acoperită cu linoleum?
Iarbă, murdărie, o plajă, apă?
În acest timp vedeți cum sunteți împământați în această expresie specifică, acest moment specific al devenirii voastre ca adolescent, al intrării în adolescență.

Acum ridicați-vă privirea în sus pe picioare și urmăriți-vă cu privirea picioarele pentru a vedea ce aveți pe picioare.
Purtați pantaloni sau o fustă care vă ajunge până la glezne?
Sau purtați o fustă scurtă sau pantaloni scurți?
Sau orice alte haine vedeți pe picioarele voastre.

Acum urcați cu privirea până la talie pentru a vedea ce aveți de la talie în jos.
Aveți butoni?
Aveți un fermoar?
Aveți o jachetă?
Aveți un tricou?
Aveți o rochie?

Ce purtați?
Ce culoare purtați în partea de sus a corpului vostru?
Ce culoare au lucrurile pe care le purtați pe picioare?
Ce culoare are încălțămintea pe care o purtați, dacă purtați?
Și ce culoare au șosetele, dacă purtați?

Acum, pe măsură ce vă măturați corpul cu privirea, amintiți-vă că sunteți un adolescent.
Când erați copil vă îmbrăcați cum vă spuneau părinții să vă îmbrăcați sau vă luați ceea ce era cel mai ușor de îmbrăcat.

Dar acum vă regăsiți și vă câștigați un simț al sinelui.
Vă regăsiți din nenumăratele voastre încarnări pe care poate vi le amintiți, dar pe care probabil că nu vi le-ați reamintit încă.

Poate că ați câștigat, ceea ce vă pare a fi pentru prima dată, faptul că simțiți
”Sunt mai mare acum, nu mai sunt un copil. Sunt adolescent/ă.”

Ca și adolescent probabil că faceți un efort să fiți mai atenți cum vă îmbrăcați, pentru că nu vreți să arătați cu mult mai diferit decât alți adolescenți, dar nici nu vreți să arătați chiar ca și ei. Așa că, în timp ce vă uitați la ceea ce purtați, ce simțiți în legătură cu hainele pe care le aveți pe voi?
Vă fac aceste haine să vă simțiți importanți?
Vă fac aceste haine să vă simțiți populari?
Vă pasă de aceste chestiuni? Nu vă pasă de aceste chestiuni?
Acum priviți-vă brațele, ce aveți pe brațe?
Purtați ceva cu mâneci lungi, o jachetă, un pulover?
Aveți brațele goale?

Acum uitați-vă la mâinile voastre și la dosul palmelor voastre.
Purtați vreun inel?
Purtați ceva în jurul încheieturii mâinii?

Acum uitați-vă la pieptul vostru.
Purtați ceva în jurul gâtului?

Ce simțiți legat de voi chiar în acest moment pe care l-ați accesat?

Priviți în sus și vedeți-vă părul.
Este lung?
Este scurt?
Simți cumva ”Oh, arăt foarte mișto astăzi”?
sau simțiți ceva de genul ”Oh, asta-i chiar un dezastru.”
Ce ați ales să faceți ca și adolescent?
Alegeți să vă zburliți părul prea ordonat?
Alegeți să vă pieptănați părul încâlcit?

Acordați-vă un lung moment ca să vă amintiți, să FIți. Experimentați cum pășiți în această vârstă care este în-între – nu mai sunteți un copil, dar nici adult nu sunteți încă.

Sunteți între ele.
Vreți o mai mare libertate, dar la început nici măcar nu știți ce să faceți cu ea.
Vreți ca părinții să nu vă mai spună ce să faceți, dar totuși vreți să aibă grijă de voi, să vă hrănească și să vă dea bani.

Deci, nu sunteți un adult, dar nu sunteți nici un copil, voi sunteți propriul vostru sine adolescent.
Însușiți-vă acest voi.
Examinați-l pe acest voi.
Acceptați-l pe acest voi.

Cel mai important lucru, amintiți-vă să-l îmbrățișați pe acest voi și să-i spuneți

”Te iubesc. Îl iubesc pe acel tu care ai fost atunci și îl iubesc pe acel tu care ai devenit.”

Binecuvântări!

ACUM, că v-ați plasat conștiința în SINELE vostru adolescent …

Îngăduiți-i acestui voi să vă vorbească VOUĂ, adultului, despre ”lucrul cu adevărat ciudat, mișto, uimitor care s-a întâmplat și care v-a făcut să ȘTIȚI … că s-a întâmplat ceva ce NU era normal.”

S-a întâmplat ceva ce era dintr-o realitate, dimensiune, timp diferit?

A fost o experiență interdimensională.

Și VOI, adolescentul vă povestiți
VOUĂ, adultul, despre acea experiență.

Care este experiența inter-dimensională

care vă vine în minte?



Traducere Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.