Arcturienii prin Suzanne Lie
Amintirea Experiențelor voastre Interdimensionale din
Adolescență
Faceți o respirație lungă și
profundă și permiteți-i corpului vostru să se relaxeze pe măsură ce vă
întoarceți înapoi, înapoi, înapoi în vârsta voastră până în momentul în care
ați devenit pentru prima dată adolescenți. Amintiți-vă acel moment în care a
fost definit pentru voi faptul că ”Sunt un adolescent acum. Eu sunt acum un
adolescent.”
Acum, în timp ce vă gândiți din
nou la acel moment puneți-vă în situația de a vă privi picioarele și de a vedea
ce purtați în picioare și pe ce stau picioarele voastre.
Stați pe un covor?
Stați pe o podea de lemn tare?
Pe o podea acoperită cu linoleum?
Iarbă, murdărie, o plajă, apă?
În acest timp vedeți cum sunteți
împământați în această expresie specifică, acest moment specific al devenirii voastre
ca adolescent, al intrării în adolescență.
Acum ridicați-vă privirea în sus
pe picioare și urmăriți-vă cu privirea picioarele pentru a vedea ce aveți pe
picioare.
Purtați pantaloni sau o fustă
care vă ajunge până la glezne?
Sau purtați o fustă scurtă sau
pantaloni scurți?
Sau orice alte haine vedeți pe
picioarele voastre.
Acum urcați cu privirea până la
talie pentru a vedea ce aveți de la talie în jos.
Aveți butoni?
Aveți un fermoar?
Aveți o jachetă?
Aveți un tricou?
Aveți o rochie?
Ce purtați?
Ce culoare purtați în partea de
sus a corpului vostru?
Ce culoare au lucrurile pe care
le purtați pe picioare?
Ce culoare are încălțămintea pe
care o purtați, dacă purtați?
Și ce culoare au șosetele, dacă
purtați?
Acum, pe măsură ce vă măturați
corpul cu privirea, amintiți-vă că sunteți un adolescent.
Când erați copil vă îmbrăcați cum
vă spuneau părinții să vă îmbrăcați sau vă luați ceea ce era cel mai ușor de
îmbrăcat.
Dar acum vă regăsiți și vă
câștigați un simț al sinelui.
Vă regăsiți din nenumăratele
voastre încarnări pe care poate vi le amintiți, dar pe care probabil că nu vi
le-ați reamintit încă.
Poate că ați câștigat, ceea ce vă
pare a fi pentru prima dată, faptul că simțiți
”Sunt mai mare acum, nu mai sunt
un copil. Sunt adolescent/ă.”
Ca și adolescent probabil că
faceți un efort să fiți mai atenți cum vă îmbrăcați, pentru că nu vreți să
arătați cu mult mai diferit decât alți adolescenți, dar nici nu vreți să arătați
chiar ca și ei. Așa că, în timp ce vă uitați la ceea ce purtați, ce simțiți în
legătură cu hainele pe care le aveți pe voi?
Vă fac aceste haine să vă simțiți
importanți?
Vă fac aceste haine să vă simțiți
populari?
Vă pasă de aceste chestiuni? Nu
vă pasă de aceste chestiuni?
Acum priviți-vă brațele, ce aveți
pe brațe?
Purtați ceva cu mâneci lungi, o
jachetă, un pulover?
Aveți brațele goale?
Acum uitați-vă la mâinile voastre
și la dosul palmelor voastre.
Purtați vreun inel?
Purtați ceva în jurul
încheieturii mâinii?
Acum uitați-vă la pieptul vostru.
Purtați ceva în jurul gâtului?
Ce simțiți legat de voi chiar în
acest moment pe care l-ați accesat?
Priviți în sus și vedeți-vă
părul.
Este lung?
Este scurt?
Simți cumva ”Oh, arăt foarte mișto
astăzi”?
sau simțiți ceva de genul ”Oh,
asta-i chiar un dezastru.”
Ce ați ales să faceți ca și
adolescent?
Alegeți să vă zburliți părul prea
ordonat?
Alegeți să vă pieptănați părul
încâlcit?
Acordați-vă un lung moment ca să
vă amintiți, să FIți. Experimentați cum pășiți în această vârstă care este
în-între – nu mai sunteți un copil, dar nici adult nu sunteți încă.
Sunteți între ele.
Vreți o mai mare libertate, dar
la început nici măcar nu știți ce să faceți cu ea.
Vreți ca părinții să nu vă mai
spună ce să faceți, dar totuși vreți să aibă grijă de voi, să vă hrănească și
să vă dea bani.
Deci, nu sunteți un adult, dar nu
sunteți nici un copil, voi sunteți propriul vostru sine adolescent.
Însușiți-vă acest voi.
Examinați-l pe acest voi.
Acceptați-l pe acest voi.
Cel mai important lucru, amintiți-vă
să-l îmbrățișați pe acest voi și să-i spuneți
”Te iubesc. Îl iubesc pe acel tu
care ai fost atunci și îl iubesc pe acel tu care ai devenit.”
Binecuvântări!
ACUM, că v-ați plasat conștiința în SINELE vostru
adolescent …
Îngăduiți-i acestui voi să vă vorbească
VOUĂ, adultului, despre ”lucrul cu adevărat ciudat, mișto, uimitor care s-a
întâmplat și care v-a făcut să ȘTIȚI … că s-a întâmplat ceva ce NU era normal.”
S-a întâmplat ceva ce era dintr-o
realitate, dimensiune, timp diferit?
A fost o experiență
interdimensională.
Și VOI, adolescentul vă
povestiți
VOUĂ, adultul, despre
acea experiență.
Care este experiența inter-dimensională
care vă vine în minte?
Traducere Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.