Din ciclul De ale mele
Omenirea începe să fie confruntată
din ce în ce mai mult cu relativitatea noțiunilor legate de timp și spațiu,
lucru care indică apropierea noastră conștientă tot mai mult de Acum-ul și
Aici-ul cinci dimensional. Pentru cei care experimentează de ceva vreme în mod
conștient ”ascensorul dimensional” această relativitate nu mai constituie o provocare.
De ce? Pentru că inclusiv
limbajul își prezintă relativitatea vis a vis de noțiuni legate de domeniul
inter-dimensional și multi-dimensional. De exemplu, o persoană aflată în
dimensiunea a 3-a/4-a, când va veni vorba de dimensiunea a 5-a se va raporta la
ea ca și la o dimensiune mai înaltă. Dar când persoana, în funcție de
capacitatea sa de a-și expansiona conștiința, urcă în dimensiunea a 7-a se va
referi la dimensiunea a 5-a ca la o dimensiune mai joasă.
Cei care folosesc ”ascensorul
dimensional” au renunțat să mai folosească astfel de etichetări relative pentru
că ele pur și simplu nu-și mai au rostul. Mai ales că dimensiunile nu sunt
separate de nimic altceva decât de nivelul de conștientizare, de starea de
conștiință atinsă de cineva.
Și când mai vine vorba și de
multidimensionalitate, atunci orice noțiune legată de dimensiuni înalte și
joase nu este numai relativă, ci absolut inutilă și iluzorie. După cum am spus,
această relativitate se aplică inclusiv timpului liniar și spațiului 3D/4D.
Mulți astfel de termeni și noțiuni vor dispărea treptat din vocabularul nostru
și din experimentarea noastră.
În momentul în care experimentarea
multidimensionalității sau inter-dimensionalității vor deveni ceva obișnuit vom
descoperi că, de fapt, noi tot timpul am fost/suntem într-o călătorie
multi/inter-dimensională, doar că nu am conștientizat acest lucru din cauza
percepțiilor noastre care nu susțineau conștientizarea acestor stări/călătorii.
Fiind atât de orientați spre
exterior și de legați de timp și spațiu, tot timpul ne-am închipuit că pentru a
face o astfel de ”călătorie” este necesar să luăm un mijloc de transport, să ne
deplasăm dintr-un punct în altul într-o durată determinată de timp. Nu ne-am
putut închipui că este suficient să stăm pe un scaun, să închidem ochii și să
ne direcționăm conștientizarea într-o frecvență sau alta, adică într-o
dimensiune sau alta.
Cei care și-au făcut din
meditație o practică curentă, au descoperit la un moment dat acest lucru și din
acel moment realitatea lor a devenit cu totul și cu totul alta. Au înțeles că
această călătorie nu este una exterioară, ci una interioară și că nu au nevoie
de nimic altceva decât de o stare de conștiință cât mai expansionată pentru a atinge
nivele din ce în ce mai înalte de frecvență.
Singurul lucru pe care îl avem de
făcut este să lucrăm cu noi înșine cât mai mult pentru a putea atinge stări de
conștiință din ce în ce mai expansionate, care duc la percepții din ce în ce
mai expansionate și la o experimentare a unor frecvențe din ce în ce mai
înalte. Pentru asta însă este necesar să ne aducem și corpul la nivelul la care
să poată suporta aceste frecvențe mai înalte. Altfel ne-am arde circuitele
neuronale, lucru pe care Sinele noastre Mai Înalte nu-l permit.
Totul este legat cu totul și
nimic nu este separat de nimic. De asemenea, ele se susțin și se condiționează
reciproc. Așa cum nu poți fi sătul dacă nu ai mâncat, nu poți atinge o stare
înaltă de conștiință dacă vehiculul tău pământesc nu este în stare să o suțină.
Cu cât vehiculul pământesc este mai capabil să susțină stări înalte de conștiință,
cu atât expansiunea conștiinței este mai amplă.
Un alt subiect este cel al
identificării cu ceva, dorința de a aparține undeva, cuiva situat în
dimensiunile mai înalte. De unde apare această dorință? La mulți a apărut ca
mijloc de evadare din dimensiunea a treia, ca dorință de a depăși condiția
umană și a fi diferit. Prea puțini au fost contactați de aspecte de ale lor mai
înalt dimensionale cu care să stabilească un contact permanent.
În astfel de situații apar câteva
probleme. Una dintre ele este evadarea din realitatea curentă într-un mod fals,
implicarea din ce în ce mai puțin în viața de zi cu zi, lucru care contravine intenției
de întrupare din ce în ce mai profundă a Sinelui Mai Înalt. Sinele Mai Înalt dorește o
întrupare și o împământare cât mai deplină, ori atunci când aspectul său uman
dorește să evadeze de pe Pământ, se iscă o contradicție care poate duce chiar
la ”moartea” aspectului uman care nu mai este în aliniere cu intenția Sinelui Mai
Înalt.
De asemenea, dorința de a stabili
cu orice preț o legătură cu entități mai înalt dimensionale, poate duce la
atragerea de entități mai puțin binevoitoare care să se prezinte drept
altcineva și să cauzeze vătămări grave sufletului dornic de astfel de contacte.
Este nevoie de un foarte mare discernământ și de cunoașterea modului de
interacțiune cu entități ne-întrupate pentru a evita interacțiuni nedorite.
Faptul că omul este o ființă
socială îl va face să caute alte ființe asemănătoare lui cu care să se simtă în
largul lui. Mulți își declară apartenența la o civilizație sau alta bazându-se
doar pe câteva caracteristici cunoscute ale civilizației respective și pe
dorința lor de a face parte dintr-o civilizație/rasă mai avansată. Să nu uităm
însă că fiecare pădure își are uscăturile ei.
Mare atenție, pentru că în perioada
care urmează lucrurile nu vor fi deloc roz bombon cu picățele și multe entități
mai puțin binevoitoare vor încerca să se prezinte drept cine nu sunt pentru a
vă câștiga încrederea, iar lucrurile pot apoi degenera în altceva. Folosiți-vă
la maximum discernământul și vigilența și fiți mândri că sunteți oameni, pentru
că mulți și-ar dori să fie în locul vostru, dar nu s-au ”calificat” pentru
această șansă.
Suntem cu mult mai mult decât pot
mulți conștientiza în acest moment și nu avem nevoie să ne identificăm cu nimic
altceva decât suntem. În curând din ce în ce mai mulți vor conștientiza cine
sunt ei cu adevărat și va fi cu mult mai mult decât se așteaptă. Nu vă grăbiți,
răbdarea este o calitate extraordinar de valoroasă și de benefică. Veți simți
acest adevăr în inima voastră fără nici o putință de tăgadă.
Suntem parte din Creator,
Creatori noi înșine, de ce am vrea să fim mai puțin de atât? Multă vreme am
privit vorba biblică ”Crede și nu cerceta” drept o limitare, o dogmă, răpirea
dreptului la evoluție a ființei umane, pentru că așa ne-a fost prezentată de
către cei interesați. Sensul ei, care mi-a fost revelat de curând, este cu
totul și cu totul altul. ”Crede în tine și nu te îndoi”, crede ceea ce simți, ai
încredere în intuiția ta și nu lăsa mintea umană să cerceteze pentru că îți va oferi zeci
de motive de îndoială și răzgândire.
Vom descoperi în noi înșine Adevărul
care ne-a fost furat, dar trebuie să avem încredere în el, altfel îl vom pierde
din nou. Deși acest lucru este foarte puțin probabil, alegerea personală este
cea care își va spune cuvântul. Să nu uităm că trăim pe o planetă a liberului
arbitru și, prin urmare, fiecare alegere este onorată.
Și ultimul punct, Predarea
Creatorului este o stare pe care tot mai mulți vor fi provocați să o
experimenteze. Ce înseamnă asta? Înseamnă să te predai conștient, din propria
ta alegere și pe deplin Creatorului. Acest lucru nu poate fi făcut din minte.
Nu te poți preda la nivel intelectual Creatorului.
Dar ca să te poți preda
Creatorului, este nevoie ca mai întâi să fii dispus să te predai Nimicului.
Adică să poți accepta conștient, pe deplin și cu toată ființa ta Nimicul. Să
FII Nimicul. De abia când poți accepta atât de total Nimicul vei începe să-l descoperi/cunoști
pe Creator.
Și din acel moment TOTUL se schimbă.
Nu vei mai dori să părăsești
planeta, deși o poți face în orice moment, nu te vei mai identifica cu nimeni
și nimic pentru că TU Ești Totul și Nimicul. Iar restul, depinde de experiența
personală a fiecăruia. Vin vremuri frumoase și provocatoare pentru toată lumea.
Dar este ceea ce noi am ales/alegem, ceea ce noi ne-am dorit/dorim și ceea ce
noi am creat/creăm. Pentru că NOI SUNTEM CREATORUL!
Namaste!
Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.