Setarea limitelor sănătoase

Din ciclul De ale mele

Așa cum cuțitul poate fi folosit și pentru a hrăni, a da viață și poate fi folosit și pentru a curma o viață, tot așa și limitele noastre pot fi benefice sau nu. Sunt limite pe care ni le crează alții, după cum sunt limite pe care ni le creăm singuri. Limitele, sau limitările, create de alții, le putem depăși mult mai ușor decât limitele și limitările pe care ni le-am creat și ne le creăm singuri.

Limitele care nu ne aduc creștere, voie bună, relaxare, care nu ne delimitează spațiul nostru energetic într-un mod constructiv de spațiul energetic al altora, sunt limite care pur și simplu nu sunt pentru evoluția, pentru creșterea noastră. Sunt limite care au fost stabilite de alții și, de cele mai multe ori, acestea sunt în mod frecvent încălcate pentru că noi nu putem ”apăra” ceva ce nu ne aparține, ce nu este creația noastră, altfel spus.

Am văzut foarte mulți oameni care nu știu să-și seteze limite sănătoase pentru ei, pentru liniștea și pacea lor sufletească, lucru care crează un dezechilibru în câmpurile lor energetice. Mulți se luptă să-și creeze, să-și seteze limite, dar nu știu sau nu au puterea necesară să o facă. Sunt mulți factori implicați într-o astfel de situație, dar totuși aceștia au o rădăcină, o sursă comună: lipsa încrederii în sine, respectul de sine și recunoașterea și manifestarea adevărului lor unic și personal.

Pentru a-ți putea seta limite sănătoase pentru tine însuți/însăți și pentru a le putea menține și susține, este nevoie să te eliberezi mai întâi de limitele pe care ți le-au stabilit alții. Până când nu faci acest lucru nu știi unde începi tu și unde se termină ei. Nu știi ce este al tău și ce nu este al tău, ce ai tu de rezolvat și ce au alții de rezolvat pentru ei înșiși/ele însele.

Tendința oamenilor, în general, în această etapă de evoluție a civilizației umane este să arunce în ”curtea altora” propriile lor probleme în speranța că fie se vor scăpa ei de ele, fie îi vor ”mânji” și pe alții astfel încât să nu mai fie ei singuri amestecați în marele rahat uman. Nu este de judecat acest lucru, pentru că fac ceea ce ei știu și pot să facă în acest moment din evoluția lor.

Înseamnă însă acest lucru că cei care au început să vadă cum stau lucrurile să stea în continuare cu mâinile în sân și să accepte? Nu, nu înseamnă. De ce? Pentru că singurul lucru de care suntem responsabili în mod direct și personal este propria noastră evoluție. Cu unele excepții, toți am venit aici pentru propria noastră experimentare, pentru propria noastră creștere. Cei care au venit pentru colectivul uman în ansamblul său sunt primii care și-au stabilit limitele care să-i susțină în serviciul pe care și l-au asumat.

De ce? Pentru că dacă nu știi unde începi tu și unde se termină ceilalți, nu știi ce ai TU de adus lumii, nu știi ce ai TU de împărtășit cu lumea ta, nu știi ce ai TU de oferit. Nu știi ce vine din interiorul tău, din adevărul tău, și ce vine din afara ta. Te simți copleșit/ă pentru că ai senzația că toate problemele, toate relele sunt pe umerii tăi sau se sparg în capul tău. Și acest lucru nu este adevărat.

De asemenea, mulți nu-și setează limite din multele frici personale pe care refuză sau nu pot să le vadă. Cea mai perfidă frică este frica de respingere. Și ea ne este inoculată chiar din fragedă pruncie, dacă nu din perioada petrecută în pântecele mamei. Cred că toți ne amintim cuvintele:” Cum ai putut să faci una ca asta? Nu te mai iubesc!” Le-am auzit nu o dată.

Frica de respingere și dorința de a fi acceptați ne-au dărâmat orice limite sănătoase ne-am fi setat noi, pentru că această energie a fricii de respingere o purtăm în noi încă din primele noastre întrupări. ”Legea selecției naturale” îi spunem noi, și am rămas cu ea bine imprimată în partea noastră animalică și își scoate capul ori de câte ori se activează.

Mulți nu-și dau seama că faptul de a nu avea setate limite sănătoase pentru ei/ele este motivul pentru care bat pasul pe loc. Cum să lucrezi la propria ta vindecare, la propria ta purificare, la propria ta creștere, dacă nu știi ce este al tău de rezolvat și ce nu? Din această cauză curăță, și curăță, și curăță și pare că nu se mai termină cu curățatul și se cred cei mai nedemni, nevrednici oameni de pe Pământ.

Alții își deschid prea mult chakra inimii, fără să se asigure că celelalte chakre, mai ales chakrele pământești, rădăcină, sacrală și plexul solar, pot susține o astfel de deschidere fiind bine împământate, echilibrate, aliniate și dimensionate. Există un flux, o curgere în tot ceea ce înseamnă viață și dacă canalele prin care curge viața, energia, forța de viață nu sunt clare, curate și bine susținute prin împământarea lor, pot apărea dezechilibre care să ducă la boală și chiar la părăsirea planului pământesc.  

De ce nu ar dori oamenii să-și seteze limite personale? Pentru că le este frică să intre în ei înșiși, să stea, să fie cu ei înșiși. Le este frică de singurătate și de ceea ce au ascuns sub preș și preferă să se lase conduși de un ego care numai în interiorul lor nu-i va duce, pentru că interiorul nostru se află în stăpânirea sufletului nostru, nu a ego-ului. Ego-ul și-a ales, sau i-a fost dată, scena exterioară a vieții/realității noastre.

Dar cel mai mare beneficiu pe care îl putem avea de pe urma setării limitelor noastre sănătoase este faptul că ne creăm acel spațiu energetic în care ne putem simți, și ne simțim, Acasă! Asta nu înseamnă că nu vom mai interacționa cu lumea exterioară, nici vorbă. Înseamnă că vom interacționa cu lumea exterioară într-un mod echilibrat și că atunci când limitele noastre sunt încălcate vom ști care sunt măsurile pe care este nevoie să le luăm pentru a menține, sau readuce, lucrurile în echilibru.

Cei mai mulți oameni vor să ”fugă” de pe Pământ pentru că nu se simt Acasă aici. Dar Pământul nu are nici o vină pentru că ei/ele nu se simt Acasă pe Pământ! Pământul ne oferă cele mai bune condiții de creștere, de bucurie, de experimentare pe care ni le-am putea dori în această etapă a călătoriei noastre prin Univers. Doar că oamenii s-au obișnuit să dea mereu vina pe alții în loc să intre în ei înșiși și vadă, să caute ceea ce le provoacă acel sentiment, acea senzație și să o vindece.

Nu suntem răspunzători de creșterea, evoluția nimănui altcuiva decât a noastră înșine. Fiecare om are exact aceleași instrumente la dispoziție pe care le avem și noi. Nu de noi depinde ce aleg alții, de noi depinde doar ceea ce alegem noi pentru noi înșine, chiar dacă acest lucru poate fi frustrant uneori. Dar dacă ne amintim că noi suntem creatorii propriei noastre realități și că fiecare om este o ființă divină eternă, cu ritmul ei, cu alegerile ei, cu planul ei de viață și experimentare, toate aceste frustrări și încercări de a forța lucrurile se destramă.

  

O zi minunată, plină de o fericită și bucuroasă anticipare vă doresc!

  

Monica Poka