Maternitatea spirituală

Maria vorbeşte prin Pamela

Tilburg, 15 decembrie 2007 

Dragi prieteni,

Sunt azi aici cu multă bucurie şi cu inima dechisă vouă tuturor. Eu sunt Maria. Am fost mama lui Jeshua. Eu reprezint aspectul feminin al energiei Christice, care s-a întrupat acum pe pământ din ce în ce mai mult. Energia feminină a fost mult timp reprimată în societatea voastră şi în acelaşi timp, în inima voastră.

Energia feminină este o forţă primordială a creaţiei, o parte fundamentală a Tot Ceea Ce Există. Ea aduce viaţă şi curge prin fiecare. Fără ea voi nu aţi exista nici ca suflet nici ca fiinţă umană. Fluxul energiei feminine este în aceste momente magic şi doreşte să lumineze întunericul  acestei luni de Decembrie şi, la fel de mult, lupta voastră interioară precum şi sumbrele voastre stări de spirit. 

Uneori vă minunaţi şi vă întrebaţi la ce folosesc toate acestea, această viaţă a voastră pe pământ. Eu vă spun că este valoroasă şi serveşte unui scop. Faceţi o muncă importantă aici. Prezenţa voastră influenţează întreaga viaţă din jurul vostru, voi aduceţi schimbarea în lume. Cu toate acestea, nu asta trebuie să fie în centrul atenţiei voastre. Absolut deloc nu trebuie să vă concentraţi pe ceilalţi pentru a face ceea ce aveţi de făcut. Secretul este că tot ceea ce aveţi de făcut este să vă concentraţi pe voi înşivă şi pe integritatea fiinţei voastre. Pe măsură ce vă umpleţi cu o conştiinţă iubitoare, cu acceptarea a ceea ce sunteţi în toate aspectele voastre, voi creaţi un canal prin care lumina ajunge cu uşurinţă la voi şi automat se revarsă şi spre ceilalţi. Aveţi nevoie doar să vă acordaţi vouă atenţie pentru a vă indeplini misiunea aici pe pământ.

În acest context aş vrea să vă vorbesc azi despre cum puteţi fi o mamă spirituală pentru voi înşivă. Eu reprezint energia mamei în tradiţia Creştină. Dar ce înseamnă asta cu adevărat? Maternitatea este un aspect crucial al energiei feminine: mama este privită ca acel aspect al naturii care dă viaţă, care hrăneşte şi îngrijeşte. Dar este completă această imagine? În imaginile construite în jurul meu de-a lungul istoriei, multe au au fost distorsionate şi prezentate greşit. Prin urmare aş dori să vă spun un pic mai multe despre viaţa mea pe pământ, atunci când am fost mama lui Jeshua.

Adeseori am fost înfăţişată ca o sfântă, dar cu siguranţă nu am fost una în viaţa mea de atunci. Am fost o femeie obişnuită, din carne şi oase, am trecut prin mari tulburări emoţionale şi sunt pe deplin familiarizată cu tot ce se întâmplă în viaţa voastră. În familia în care m-am născut, am fost ultima sosită, al şaptelea şi cel din urmă copil, cu mulţi fraţi şi surori născute înaintea mea. Am fost un copil destul de încăpăţânat. De mică am învăţat că trebuie să am grijă de mine şi să nu mă bazez pe alţii. Părinţii mei au fost lângă mine, dar n-am fost în centrul atenţiei lor. Oricum, într-o oarecare măsură, această situaţie se potrivea naturii mele, pentru că îmi plăcea să trăiesc în lumea fanteziei mele şi să fiu pe cont propriu. 

Am fost destul de cutezătoare şi aventuroasă pentru o fată. Aveam deasemenea o puternică intuiţie în ceea ce priveşte lucrurile şi nu vroiam prea uşor să mă abat de la acea ghidare. Nu eram prea preocupată de ce gândeau ceilalţi despre mine. Am avut fraţi mai mari care mă tachinau tot timpul, şi din această cauză mi-am dat devreme seama că este necesar să-mi dezvolt propria mea mândrie şi respectul de sine, şi de aceea am putut fi cine am fost. Am fost puţin diferită. Puteam simţi energiile şi aveam tendinţa de ”a privi prin” oameni. Adeseori, în timp ce ei sporovăiau, puteam simţi că ei ascund unele lucruri, emoţii care erau violente sau apăsătoare, în timp ce comportamentul lor era calm şi liniştit la suprafaţă. Acest lucru mă făcea, ca şi copil, să fiu confuză. Simţeam că ceva era greşit şi mă întrebam ce, dar nimeni nu-mi dădea explicaţii. Prin urmare am fost uneori un copil singuratic şi adeseori m-am simţit neînţeleasă. Mi-a plăcut să fiu afară în natură şi am fost ataşată de animalele din jurul casei.

Cel mai rău lucru care mi s-a întâmplat în copilărie a fost moartea mamei mele. Aceasta s-a întâmplat când eram destul de tânără, o adolescentă, mama mea era destul de în vârstă, iar eu eram un copil venit târziu. Moartea ei a fost prima mea confruntare cu pierderea. A fost o experienţă profund dureroasă şi m-am simţit distrusă şi abandonată. Aşa cum m-am aşezat lângă ea pe patul de moarte, am simţiţ că am pierdut o parte din mine. O parte din mine părea să se estompeze în mod irevocabil. Şi nu puteam să o păstrez, a trebuit să o las să plece. De fapt, aceasta s-a transformat în cea mai mare lecţie pe care am învăţat-o în timpul vieţii mele: să dau drumul, să las să plece.

Acum am să fac un salt uriaş înainte, la momentul în care fiul meu Jeshua s-a născut. La fel ca orice mamă, mi-am adorat copilul nou născut şi am vrut să-l feresc de rele. La început nu mi-am prea dat seama că era ceva special la Jeshua. Ceea ce am şiut - de-a lungul întregii mele vieţi- a fost că exista o mână nevăzută care ne ghida vieţile. Simţeam că ceva mult mai măreţ lucra prin vieţile noastre, ceva ce nu puteam supune voinţei noastre, nevoilor şi dorinţelor noastre omeneşti. Ceea ce mai ştiam era că această putere măreaţă era blândă şi înţeleaptă. Există o înţelepciune în ea pe care de multe ori noi nu o putem înţelege cu minţile noastre omeneşti. Doar ulterior ne dăm seama că viaţa ne-a dat exact ceea ce aveam nevoie. În momentul în care în fapt se întâmplă, poate părea crud şi nedrept. 

Şi aşa mi se părea şi mie pe măsură ce îl creşteam pe Jeshua. Când a crescut, a devenit foarte clar că exista ceva special la el. El avea daruri şi talente remarcabile şi era tot atât de încăpăţânat pe cât am fost eu ca fată. Am recunoscut în el, pe de o parte, acea energie specială, dar pe de altă parte mi s-a părut foarte dificil. Ca mamă, îţi doreşti să-ţi protejezi copilul de energiile negative ale lumii. Dar fiul meu nu avrut să fie protejat, el vroia să vorbească deschis şi să-şi strălucească deschis lumina în lume. El era propulsat de o misiune interioară, de o putere mai mare, care-l ghida să-şi urmeze calea lui proprie de a aduce schimbarea în lume. Mi-au trebuit mulţi ani şi multă suferinţă ca să accept asta. Pentru că apariţia lui a crescut neîncrederea în ordinea existentă şi asta i-a atras multe riscuri. El a încălcat anumite reguli şi limite şi, prin urmare, a fost contestat şi chiar ameninţat. A trebuit ca treptat să mă eliberez de frică şi de nevoa de a-l controla, şi să fac loc Luminii unice pe care el a venit să o aducă aici.

În termenii voştri pământeşti, am putea spune că a fost necesar să renunţ la atitudinea mea maternă. Partea din mine care avea tendinţa de a fi anxioasă, arogantă şi autoritară, trebuia să o eliberez. Până când, în final, am înţeles că nu era copilul meu. Da, el s-a născut prin mine, prin intermediul corpului meu, dar el nu era al meu. El era un suflet matur cu propriile sale drepturi, dorind să-şi modeleze şi creeze viaţa în modul lui propriu. Mai mult de atât, el era susţinut în aceasta de puterile cereşti care au susţinut o cale specială pentru el. Dar nu este adevărat acest lucru pentru noi toţi? Pentru fiecare copil care vine pe pământ, există o cale specială, calea lui sau a ei, aleasă de către acest suflet. Aceasta trebuie să înţelegeţi ca mamă, şi să o respectaţi. De îndată ce un copil iese din pântecele vostru, trebuie să învăţaţi să-l lăsaţi să fie şi să aveţi încredere în puterea lui înnăscută şi în capacitatea lui de a rezolva problemele pe care le va întâlni pe parcursul vieţii lui.

În cele din urmă, a fost alegerea lui Jeshua să moară pe cruce. El a permis ca acest lucru să se întâmple. A trebuit să-mi devină clar faptul că aceasta a fost decizia lui, că ea aparţine căii sufletului său şi, prin urmare, că era necesară. Am plâns cu lacrimi amare şi inima mea a fost plină de întuneric şi disperare privindu-l cum moare. Să nu vă închipuiţi că am putut să trec uşor de suferinţa mea şi să mă împac cu ceea ce s-a întâmplat. Nu am fost o sfântă. Am fost devastată de ceea ce s-a întâmplat şi pentru mine într-adevăr a fost ‘noaptea neagră a sufletului‘. În acelaşi timp, această experienţă m-a învăţat un mare adevăr şi în cele din urmă mi-a adus o enormă eliberare. Dar asta a venit după cele întâmplate. Prezenţa lui Jeshua în viaţa mea m-a ridicat şi în cele din urmă mi-am permis să fiu ridicată.  Acesta a fost cel mai curajos lucru pe care l-am făcut în acea viaţă a mea. Energia Christică care a venit prin Jeshua m-a provocat să-l văd murind de mâna acelor ucigaşi brutali şi totuşi să am încredere în acea putere măreaţă, acea înţelepciune superioară care ne ghidează pe toţi.

Abandonarea mea şi a durerii mele acestei înalte surse de înţelepciune au trezit în mine nivele profunde. Au trezit Sinele meu superior şi l-au făcut să se manifeste în acea viaţă pământească.

Am început apoi să-mi dau cu adevărat seama că pacea interioară şi libertatea, pe care cu toţii le doriţi atât de mult, nu vor putea fi niciodată atinse atâta timp cât doreşti să deţii control asupra vieţii. Cu toate acestea, în cultura voastră maternitatea a devenit asociată cu îngrădirea şi controlul. O mamă bună, după cum se spune, trece prin foc şi apă pentru copilul ei şi niciodată nu încetează să se lupte pentru el. Deşi iubirea necondiţionată ia uneori forma perseverenţei şi a implacabilităţii, pentru mine, adevărata maternitate a însemnat să mă eliberez de fricile şi aşteptările mele legate de Jeshua. Cea mai mare realizare a mea a fost că l-am eliberat pe Jeshua şi l-am lăsat să fie cine a vrut el să fie.  Numai atunci am putut să simt  frumuseţea copleşitoare şi puritatea celui care a fost şi a ceea ce el a reprezentat. Numai atunci am putut fi cu adevărat alături de el, ca egală a lui, ca suflet pereche, ca mamă în sensul spiritual al cuvântului. Aceasta a fost cea mai grea misiune a mea: să învăţ să fiu o mamă spirituală şi să mă eliberez de emoţiile unei mame pământeşti.

Când am murit în acea viaţă şi am trecut în acest tărâm, am fost obosită şi epuizată pe de o parte. Am experimentat atât de mult, am trecut prin atât de multe suişuri şi coborâşuri emoţionale. Dar pe de altă parte m-am simţit profund îmbogăţită. O Lumină măreaţă m-a atins, şi prin ea Sinele meu cel mai Înalt a putut să vină şi să se manifeste pe pământ. M-am eliberat, am acceptat în cele din urmă că lucrurile au fost aşa cum au fost. M-am eliberat de maternitatea mea pământească (în sensul unei atitudini materne îngrijorate, care controlează) şi am devenit o mamă în sensul spiritual.

Sunteţi invitaţi cu toţii să deveniţi o mamă spirituală pentru voi înşivă. Voi toţi vă luptaţi intens cu anumite părţi negative ale voastre. Acestea sunt blocajele emoţionale sau convingerile negative   despre voi înşivă. Încercaţi să vă uitaţi la ele cu ochiul unei mame spirituale: nu a unei mame care vrea să rezolve totul, ci a unei mame care vă vede, care vă recunoaşte energia voastră unică. O mamă care nu doreşte să vă schimbe ci care vă onorează pentru cel ce sunteţi. Simţiţi acel tip de energie maternă pentru o vreme. Puteţi simţi această energie ca pe ceva ce emană de la mine, dar nu este a mea. Eu nu o am. Este mai mult o vibraţie sau un nivel de conştiinţă la care a trebuit să mă ridic pentru a mă elibera. Ea este universală şi accesibilă vouă tuturor. Este moştenirea voastră, pentru că voi toţi sunteţi meniţi să deveniţi mama spirituală a copilului Christic din voi.

Voi puteţi accesa energia mamei spirituale prin a înceta un moment să încercaţi să vă rezolvaţi problemele şi numai să-l priviţi, să-l lăsaţi doar să fie pentru o vreme. Puteţi apela un sentiment de iubire şi de apreciere pentru voi atunci când aveţi o astfel de problemă? Acesta este un început.  

Amintiţi-vă cum se uită o mamă la copilul ei nou născut. Pe de o parte este intimitatea de a fi atât de aproape fizic, iar pe de altă parte este ca şi cum aţi privi copilul de departe, pentru că sunteţi plini de admiraţie şi veneraţie faţă de adevăratul miracol al existenţei. O creatură atât de mică, şi totuşi întreagă şi completă, nu doar fizic ci şi spiritual. Un suflet matur care-şi va urma propria lui cale în viaţă. Ce miracol!

Acum îndrăzniţi să vă priviţi pe voi înşivă astfel. Creaţi o oarecare distanţă faţă de voi înşivă şi înţelegeţi cum aţi mers pe propria voastră cale, toată viaţa voastră, şi cum aţi încercat întotdeauna să vă construiţi o realitate satisfăcătoare. Chiar şi atunci când faceţi greşeli, după cum le numiţi voi, încercaţi să faceţi ce puteţi voi mai bine pentru a crea fericire sau pentru a găsi o cale de ieşire din durere şi disperare. Acordaţi-vă o pauză pentru o vreme şi permiteţi-vă cu generozitate aceste greşeli. Nu sunteţi aici pentru a fi perfecţi. De fapt, asta ar deveni destul de plictisitor. Voi sunteţi aici pentru a trăi, pentru a experimenta şi pentru a vă mişca printre experienţele voastre cu un sentiment de uimire, chiar dacă acestea sunt negative. 

Cel mai rău lucru care vi se poate întâmpla ca fiinţă umană este să nu vă mai mişcaţi , să nu mai fiţi deschişi noilor experimentări. Aceasta se întâmplă când ajungeţi să fiţi complet blocaţi într-o problemă sau într-un sistem de convingeri. Ori de câte ori vă simţiţi complet blocaţi şi se pare că nu aveţi nici o altă posibilitate decât să înduraţi pasiv mizeria din viaţa voastră, voi sunteţi morţi din punct de vedere spiritual. Nu mai există nici un spaţiu, nu mai există aer să respiraţi, nici un sentiment de uimire în viaţa voastră.

În acest caz, încercaţi să creaţi o anumită distanţă între voi şi acea situaţie sau problemă. Încercaţi să respiraţi în jurul ei. Imaginaţi-vă că acea problemă are un loc în corpul vostru, de exemplu acolo unde simţiţi tensiune sau durere, şi lăsaţi ca respiraţia voastră să curgă liber peste acel loc şi înconjuraţi-l cu spaţiu. Simţiţi briza blândă de aer înconjurând acea energie tensionată şi compactă, şi recunoaşteţi scânteia originală a sufletului vostru în ea. Este conştiinţă pură şi un sentiment de uimire. Amintiţi-vă că şederea voastră aici este doar temporară, nu trebuie să o luaţi în serios. Este un joc, un joc mare, şi într-o clipire de ochi sunteţi înapoi de cealaltă parte, şi vă aduceţi aminte. Nu trebuie să faceţi ca totul să fie atât de greu, este doar un moment în timp, respiraţi din nou în spaţiu şi extindeţi-vă, deschideţi-vă şi ridicaţi-vă deasupra acestei probleme aparte. Sunteţi mult mai măreţi decât atât. Simţiţi cum lucrurile încep să se pună din nou în mişcare în spaţiul pe care l-aţi creat cu ajutorul respiraţiei voastre.

Dacă simţiţi de-a dreptul imposibil să găsiţi un spaţiu în interior, încercaţi să vă deplasaţi fizic. Faceţi orice dar nu vă gândiţi la problema voastră. Ieşiţi afară, faceţi o plimbare, concentraţi-vă atenţia pe altceva, doar puneţi energia în mişcare, pentru a se conecta din nou cu fluxul respiraţiei, cu sentimentul de uimire, cu Lumina care sunteţi. Ieşind din mintea voastră veţi primi noi răspunsuri, noi perspective. Răspunsurile nu vin nicioadată de la ego-ul vostru sau de la mintea voastră. Dacă insistaţi cu ”Trebuie să aflu acum ce am de făcut”, voi menţineţi o stare de presiune şi vă blocaţi singuri. Răspunsul vine întotdeauna când conştiinţa voastră devine mai largă şi mai deschisă nu când devine mai îngustă şi mai focalizată. Dacă mintea voastră este obsesivă şi neliniştită, şi se pare că sunteţi în imposibilitatea de a vă elibera, mişcaţi-vă fizic- mergeţi să alergaţi, să vă plimbaţi sau să înotaţi, nu contează ce faceţi. Mişcarea fizică calmează energia din capul vostru.

Prin conectarea cu mama spirituală din voi, vă daţi posibilitatea să vă faceţi din nou spaţiu. Faceţi un pas înapoi, vă eliberaţi de judecata de sine şi creaţi un nou spaţiu pentru A FI. În acelaşi timp voi creaţi spaţiu şi pentru lucrurile negative, deoarece mama din voi ştie că ele sunt acolo cu un motiv şi au o cauză definită în trecut. Când vă simţiţi foarte trişti şi deziluzionaţi, imaginaţi-vă mâna mamei pe umărul vostru. Simţiţi atingerea sa uşoară şi totuşi reconfortantă. O mamă autentică nu are nevoie decât să se uite la voi şi să vă învăluie cu privirea pentru a vă consola. Lăsaţi această consolare să vă însoţească, coborând din cer şi urcând din adîncul vostru. Încurajaţi-vă singuri, ştiind că sunteţi bine: faceţi tot ce ştiţi şi puteţi mai bine şi este în regulă să faceţi şi greşeli. Greşelile fac parte din acest joc. Acordaţi-vă o anumită marjă pentru a trăi: să faceţi alegeri, să faceţi greşeli şi apoi să faceţi noi alegeri. Aceasta înseamnă viaţa. Mişcare continuă şi evoluţie şi descoperire şi un sentiment de uimire care le acompaniază pe toate. Arta de a trăi este să găsiţi un spaţiu al alegerii în tot ceea ce vi se întâmplă. Dacă găsiţi acel spaţiu în care aveţi libertatea să alegeţi calea de a experimenta ceva, sunteţi un maestru al vieţii pe pământ. Lucrurile se vor destinde, chiar şi în condiţii cumplite, şi răspunsurile vor veni către voi (către mintea voastră) când nici nu vă aşteptaţi. Aţi lăsat magia vieţii să preia controlul.

Eu locuiesc acum într-un tărâm al libertăţii şi bucuriei creative. Poverile vieţii pământene nu mai apasă asupra mea şi mă bucur să fiu aici în calitate de vizitator, conectându-mă din inimă cu voi. Aş vrea să vă imprim faptul că şi voi puteţi împărtăşi aceeaşi libertate şi bucurie, chiar şi pe pământ, pe calea voastră unică. Libertatea vă este disponibilă tuturor acum, dacă îndrăzniţi să vă eliberaţi şi să întindeţi cu încredere mâna Iubirii ca să vă ghideze. Acum este timpul pentru a celebra viaţa. Lăsaţi lumina, aerul şi spaţiul în viaţa voastră astfel încât acestea să poată curge din nou acordându-se la ritmul sufletului vostru divin.

 © Pamela Kribbe

 link catre articolul original

Traducere Monica Poka