De la inimă la pântece

                                     

Completarea călătoriei sufletului

Drag copil uman,

Eu, Pământul, vă vorbesc. Eu sunt mama voastră şi vă port în poala mea, de-a lungul întregii voastre vieţi. Îmi sunteţi dragi, chiar dacă nu sunteţi conştienţi de asta şi sunteţi prea ocupaţi și prinși cu afacerile în viaţa voastră de zi cu zi. Vă susţin şi vă invit să vă conectaţi cu mine pentru că aş vrea să vă răscolesc memoria şi vă amintesc ceva. Este vorba despre ceva vechi şi preţios, care, în lumea modernă pare să se fi uitat. Este vorba despre siguranța naturală a existenţei pe pământ.

Pentru a vă aminti de siguranţa naturală a existenţei, vă puteţi uita la toată natura din jurul vostru. Uitaţi-vă la anotimpuri, cum vin şi pleacă de la sine, priviţi plantele, priviţi animalele cum umblă de colo colo în viața lor de zi cu zi, ascultaţi foşnetul vântului sau murmurul apei. În acest fel vă veţi reaminti foarte repede că cele mai importante lucruri în viaţă se întâmplă în mod automat, ca rezultat al faptului că natura îşi urmează cursul ei. Natura este totul în jurul vostru şi este, de asemenea, şi în voi, pentru voi a avea o natură şi a fi parte a naturii este ceea ce formează întregul.

În special în Occident, aţi devenit atât de orientaţi să trăiţi din cap, încât aţi uitat că sunteţi o fiinţă naturală, cum ar fi plantele şi animalele. Uitaţi-vă la animale, cât de natural  se predau vieții. Ele aproape că nu pot face altfel. Şi ele cunosc emoţiile precum frica și rezistența, dar ele nu se  pot opune vieţii atât de mult pe cât pot oamenii. Fiinţele umane pot ca prin gândirea excesivă să creeze o cuşcă pentru natura lor iar asta le va cauza probleme după un timp. Viața nu poate  fi organizată și controlată de gândirea umană. Forțele primare ale naturii sunt mai vaste de atât. Mai devreme sau mai târziu veţi afla. Va exista un moment în care va trebui să vă abandonaţi naturii.

De multe ori ajungeţi la un astfel de moment printr-o criză, o situaţie în care vă blocaţi şi care cere să vă eliberați de control, pentru că nu mai aveţi de ce vă agăţa în interiorul sau în jurul  vostru. Eliberarea de control doare si poate fi o luptă. Cu toate acestea, ea vă va aduce acasă. Crezi că ești pierdut şi înecat în haos dar, de fapt  te apropii mai mult de siguranța naturală a Existenţei  însăși Viaţa vă susţine şi vă iubește. Crizele, de multe ori par a fi crude şi nedrepte, dar în realitate ele întotdeauna poartă în ele invitația naturii, sau dacă doriți a lui Dumnezeu, invitaţie  care spune: "vino acasă, întoarce-te la mine". Există o mână călăuzitoare în criză, care încearcă să vă sprijine şi să vă arate calea.

Voi toţi cei care citiţi acest lucru sunteţi pe calea interioară de plinătate şi de completare a sinelui. Voi încercați să vă aduceţi sufletul viu într-un corp uman de carne și sânge. Pe această cale veţi trece prin diferite etape. Sufletul devine încarnat – sau coboară în trup – în diferite etape. Când de-abia v-aţi început calea interioară, va trebui, probabil, să vă familiarizaţi cu ea prin cap. De exemplu, este posibil să fi devenit atraşi de anumite cărţi sau oameni, care pun într-o lumină nouă ideile şi valorile pe care voi mereu le-aţi luat ca de la sine înţelese. Aţi putea fi zdruncinaţi de noile lor idei, şi totuşi atraşi în mod ciudat de ele. Acestea vă vor fascina şi vă vor face să citiţi şi să ascultaţi mai multe despre ele. Vă veţi elibera de unele structuri mai rigide din gândirea voastră şi vă veţi deschide către ceva nou. Cititul şi discuţiile cu alte persoane înclinate spre aceste  idei pot fi stimulente ajutătoare în acest proces. Acesta este modul în care începe călătoria interioară pentru mulţi. Devoraţi cărţile spirituale ca şi cum ar fi fursecuri. Adânc în voi, ceva vrea să se trezească şi să se schimbe, iar acest lucru se manifestă mai întâi sub nevoia unui nou mod de gândire.

După un timp începeţi să tânjiţi după mai mult. Începeţi să vă gândiţi: bine, am înţeles despre ce se vorbeşte în acele cărţi, dar cum să aplic toate acestea în viaţa mea? Cum poate această cunoaştere să se transforme în realitate şi cum aş putea să o aplic cu adevărat în sentimentele şi acţiunile mele pe pământ? Această întrebare ar putea să vă bântuie și să vă ducă la disperare, dar viaţa nu poate fi forţată. Cu toate acestea, la un moment dat în viaţa voastră se va întâmpla ceva, care vă va ajuta să faceţi trecerea de la cap la inimă.  Adeseori, aceasta este o criză de un anumit fel. Schimbările pot să apară în domeniul muncii, relațiilor, sănătății  sau prin pierderea unei persoane dragi. Orice ar fi, la un moment dat, în interiorul vostru vor apărea sentimente atât de intense încât acestea nu vor mai putea fi ignorate. Trebuie să le acceptaţi şi să lăsați ca transformarea să aibă loc. Acest lucru se întâmplă atunci când sufletul vostru se întrupează mai adânc în inima voastră.

Prima dată sufletul vostru a coborât în cap, inspirându-vă să preluaţi idei noi prin cărți, discuții, etc. Apoi sufletul bate la uşa voastră la un nivel mai profund, la nivelul de sentiment. Veţi face cunoştinţă cu nivele de emoţii de care înainte nici nu ştiaţi că există. Crizele le stimulează, ele vor face ca emoţii vechi din copilărie să iasă la suprafaţă, poate amintiri chiar de dinainte de această viaţă. Veţi explora aceste straturi de emoţii şi acesta este modul în care centrul inimii voastre se deschide. Sufletul vostru, încarnat tot mai adânc, umple chakra inimii cu energie.

Transformarea care are loc în această etapă ar putea da naştere la mai multe complicații. Începeți să vă uitaţi la lume cu alţi ochi şi relaţiile voastre cu alţi oameni se schimbă  de asemenea. Adânc în interiorul vostru, gradul de conştientizare a unităţii se trezeşte. Gradul de conştientizare  a unității înseamnă să-ţi dai seama că noi toţi, oameni, animale, plante, natura, suntem ţinuţi împreună de o forţă divină, şi că suntem legaţi unii de alţii, fiecare fiind oglinda celuilalt. Această conștientizare poate fi copleșitoare și pentru mulți dintre voi progresul de la cap la inimă produce o mare sensibilitate în interior. Această sensibilitate ridicată poate crea dezechilibre. Graniţele cu alţii  devin neclare, vă puteţi încărca cu  emoţiile celorlalţi pe care nu știți cum să le eliberaţi, iar starea voastră de spirit poate varia de la foarte înaltă la foarte scăzută. Cu toate acestea, trecerea de la cap la inimă, deşi puternică şi esenţială, nu este ultima etapă în încarnarea sufletului. Sufletul vrea să coboare şi mai adânc, în pântece.

În cazul în care sufletul a coborât la nivelul inimii, parţial v-aţi trezit. Sunteţi conştienţi de sentimentele voastre, îndrăzniţi să vă uitaţi la emoţiile voastre, sunteţi pregătiţi pentru a coborî în interiorul vostru şi a face faţă rănilor interioare. Dar, de asemenea,  vă simţiţi slăbiţi  de  sensibilitatea voastră ridicată și de instabilitatea care apare din cauza asta. Din cauză că inima voastră este atât de plină de sentimente, voi pierdeţi cu timpul legătura cu pământul, iar acest lucru poate fi dificil. Acest lucru se întâmplă cu mulţi dintre voi. Atunci când centrul inimii este deschis în mod radical, sensibilitatea voastră poate deveni prea mare și poate apărea dorinţa de a vă retrage din lume. Nu vă veţi mai exprima creativ, pentru că totul devine prea mult și prea copleșitor. Acest lucru vă poate face să vă simţiţi neliniştiţi şi la pământ.

Răspunsul la această problemă nu este în a vă întoarce înapoi la cap. Răspunsul se află în pântece. Sunteţi gata pentru următorul pas în procesul de încarnare al sufletului: tranziţia de la inimă la pântece. Sufletul vrea să curgă şi mai adânc în corpul vostru. În mijlocul pântecelui există un spaţiu sau un punct al liniştii. Mergeți acolo cu conştiinţa voastră după cum vă spun. În acest spaţiu nu există nici o limbă, nici o gândire, nici un concept. Puteţi auzi foşnetul frunzelor în bătaia vântului sau sunetul valurilor spărgându-se la mal. Aceste sunete vă pot ajuta să deveniți conştienţi de tăcerea care se află în acest centru.

La acest nivel, cunoaşterea voastră spirituală şi simţămintele devin instinctuale, sau cum se spune, o a doua natură. Acolo nu mai există nevoia de a gândi sau chiar de a simţi. Este prezentă o cunoaștere profundă din care puteți acţiona şi viaţa se va revărsa prin voi cu ușurință. Sufletul vostru a devenit natura voastră, a coborât la nivelul de conștientizare instinctuală. Aceasta vă oferă  echilibrul de care aveţi nevoie! Puteți rămâne calmi şi centraţi în mijlocul  unui mediu solicitant și turbulent. Centrul sentimentelor voastre (inima voastră) vrea să se conecteze cu pântecele, pentru a fi cu adevărat  conectaţi la pământ şi a vă simţi în siguranţă pe pământ.

Haideţi să vizităm acum acel loc din pântece. Aveţi convingerea că este acolo. Spuneţi-i sufletului vostru că este binevenit acolo. Permiteţi sufletului vostru să curgă de la cap, inspirându-vă gândirea, în inima voastră, radiind iubire şi bunătate în pântecele vostru, oferindu-vă încredere, stimă de sine, o profundă cunoaştere interioară că sunteţi cine sunteţi şi că sunteţi bine aşa cum sunteţi. Simţiţi-vă pântecele cum se deschide până la voi. Simțiți cum lumina aurie a sufletului vostru curge în jos către chakra rădăcină şi se conectează cu mine,  pământul. Coborâţi adânc în interiorul vostru. Fiţi centrul de linişte şi să ştiţi că de acolo, marea voastră sensibilitate va fi echilibrată cu pace si calm. În această stare de echilibru, veţi ști cum să puneţi graniţe în jurul sentimentelor voastre. Veţi şti când să vă deschideţi şi  când să păstrați distanţa, stând aproape de voi înșivă. Voi hotărâţi când să spuneţi "da" şi când să spuneţi ”nu”, când să vă conectaţi şi când să renunțați. Cheia este în pântecele vostru.

Pentru a vă ajuta să vă conectaţi cu acest centru, vă sugerez să vă imaginaţi un animal care reprezintă puterea  interioară ce îşi are reşedinţa în abdomenul vostru. Luaţi primul animal care vă vine în minte. Amintiţi-vă, animalele sunt creaturi foarte spontane, care trăiesc din instinctele, reflexele lor naturale. Acest animal reflectă cunoaşterea voastră interioară instinctuală. Aceasta este deja acolo. Vă aşteaptă. Nu este nevoie să-l creaţi, trebuie doar să-l vedeţi şi să-l recunoaşteţi. Invitaţi-l să vină aproape de voi, salutaţi-l şi uitaţi-vă în ochii lui.  Întrebaţi-l dacă are un mesaj pentru voi, care să vă ajute să coborâţi mai adânc în pântece.

Lăsaţi animalul să vorbească. El întruchipează înțelepciunea instinctuală și voi puteți primi această înțelepciune, pentru că voi aveți un cap și o inimă. Voi puteți simți și articula această înțelepciune. Asta este frumuseţea cooperării între cap, inimă şi pântece. Nici unul dintre ele nu este mai  bun sau mai înalt decât  celelalte. De fapt, cooperarea lor echilibrată este cea care vă face întregi  și compleți. Capul vă poate oferi mai multă plăcere. Gândirea poate fi utilă şi distractivă. Vă dă posibilitatea de a comunica cu alte persoane, deoarece vă oferă un limbaj comun. Inima vă dă posibilitatea de a experimenta bucuria şi toată gama de emoții pe care viaţa umană o cuprinde. Este un cadou frumos. Pântecele vostru vă oferă fundaţia voastră, individualitatea voastră, dacă acesta este cuvântul potrivit. Aceasta vă permite să fiţi cu adevărat voi, fermi și înrădăcinați, stabilindu-vă propriile voastre graniţe şi folosindu-vă discernământul. De pe această fundație, interacţiunea cu inima și capul devine un joc plin de bucurie. Dacă aceste trei straturi sunt aliniate fiecare una cu cealaltă, vă simţiţi întregi şi viața merită trăită pe pământ. Poate fi plină de inspiraţie, iubire şi fericire. Vă puteţi abandona la ceea ce vă mişcă şi vă inspiră, fără a vă pierde baza, punctul vostru interior de liniște. Puteţi rămâne aproape de voi înşivă, şi în acelaşi timp să primiţi şi oferiţi liber ceea ce viaţa vă oferă.

Vă salut pe toţi. Iubirea şi compasiunea mea sunt aproape de voi întotdeauna. Joc acest joc împreună cu voi şi eu sunt o parte din el. Sunteţi frumoşi şi bogaţi ca fiinţe umane. Aveţi încredere în frumusețea și puterea instrumentelor care v-au fost puse la dispoziție, instrumentele gândirii, simţirii şi fiinţării.

Vă iubesc. 

   

© Pamela Kribbe 

link catre articolul original

Traducere Monica Poka