Moartea și dincolo de ea

Mesaj de la Jeshua prin Pamela Kribbe

Dragi prieteni, prea-iubiți îngeri din lumină, vă salut pe toți.

Din inima energiei Christice, eu, Jeshua, îmi deschid brațele și-mi extind salutul către voi.

Îngeri prea-iubiți, să știți că sunteți iubiți. Să știți că sunteți iubiți necondiționat, chiar dacă acum pentru o vreme voi sălășluiți într-un corp de carne și oase, un corp muritor. Chiar dacă trăiți între limitele acestei case temporare, voi rămâneți aceeași parte necondiționată a lui Dumnezeu, Casa după care tânjiți atât de mult. Voi nu ați părăsit cu adevărat niciodată această Casă, dar totuși nu recunoașteți flacăra eternă care rămâne aprinsă în interiorul ființei voastre pentru totdeauna. Intrați în contact cu acea lumină acum, prețuiți-vă, aflați cine sunteți. O lumină arde în voi, atât de luminoasă și de pură. Cum v-ați putut îndoi vreodată de acest lucru?

Azi vom vorbi despre moarte. Există multă frică legată de ceea ce înseamnă moartea. Frica de anihilare, frica de uitare, frica de a fi înghițiți de acea gaură neagră mare asociată morții. Ca de multe ori în cazul realității pământești, voi aveți tendința de a întoarce lucrurile cu susul în jos și să le prezentați exact pe dos față de cum sunt ele de fapt. În realitate, moartea este o eliberare, o întoarcere acasă, o reamintire a celui/celei cine sunteți cu adevărat.

Prin moarte, voi vă întoarceți fără nici un efort la starea naturală de a fi. Conștiința voastră se contopește cu acea flacără de lumină care este adevărata voastră identitate. Poverile pământești sunt luate de pe umerii voștri. Întruparea într-un corp pământesc vă impune limitări. Este adevărat că voi ați ales să vă scufundați în această stare de limitare din cauza posibilităților de experimentare pe care ea vi le putea oferi. Și totuși este o stare de extaz să reveniți la starea voastră angelică naturală. Îngerul din voi adoră să zboare și să fie liber, ca în mod liber să exploreze miriadele de lumi ce constituie universul. Sunt atât de multe de explorat și de experimentat. O dată ce v-ați născut  într-un corp pământesc, voi pierdeți, într-o măsură mai mică sau mai mare, legătura cu această libertate angelică și cu sentimentul de a fi nelimitați.

Vă rog să mă însoțiți acum și să ne întoarcem la momentul de dinaintea scufundării voastre în prezenta încarnare. La nivel interior voi v-ați permis să începeți această viață. A fost o alegere conștientă. Poate că ați uitat acest lucru, și uneori vă îndoiți de faptul că într-adevăr vă doriți să fiți aici. Și totuși a existat un moment în care ați spus “da”. Aceasta a fost o alegere curajoasă. Este un act de mare curaj ca temporar să renunțați la libertatea voastră angelică și la sentimentul vostru de nelimitare pentru aventura de a deveni uman, de a deveni muritor. Această aventură conține o promisiune care o face foarte valoroasă. Simțiți “da!”-ul care odată a înflorit în sufletul vostru. Amintiți-vă și cum ați fost atrași de pământ. Simțiți cum v-ați conectat la realitatea pământului, și simțiți momentul în care ați coborât în embrionul din pântecele mamei voastre. Ați putut observa că o anumită apăsare înconjoară planeta pământ, o pâclă cenușie ca un fel de densitate. 

Există multă suferință pe pământ. Durere, pierdere, frică, gânduri negative care fac parte din atmosfera colectivă a pământului. Și prin asta ați trecut voi ca suflet proaspăt încarnat. Lumina voastră și-a găsit singură calea prin acest întuneric ,dar, făcând asta, un inevitabil văl al ignoranței a căzut peste conștiința voastră angelică originală. Simțiți tristețea acelui eveniment, și în umbra lui, curajul și bravura de care ați dat dovadă. Ați fost hotărâți:  “Am să o fac. Încă o dată am de gând să mă împământez în această realitate a pământului pentru a-mi găsi propria lumină, pentru a o recunoaște, pentru a o redescoperi și a o aduce în această lume unde este atât de mare nevoie de ea. ”

Da, a fost un salt în ignoranță. Temporara uitare a cine sunteți, faptul de a nu vă aduce aminte că sunteți ființe fără nici un fel de limitare fac parte din a fi o ființă umană.  Ați uitat că sunteți în siguranță și liberi, oriunde ați fi. Prin a fi umani voi v-ați deconectat de la sentimentul natural de a fi liberi și în siguranță. În încercarea voastră, puteți cădea în capcana puterilor care par să vă ofere ceea ce căutați, dar care de fapt vă fac dependenți de ceva exterior vouă. Ați putea să vă lăsați conduși de judecăți exterioare vouă, care vă spun cum ar trebui să vă comportați pentru a fi iubiți. Aceste imagini false despre Acasă, acești substituenți,  tind să vă întristeze și să vă deprime. Într-adevăr, călătoria de la cer la pământ a fost una dură. Moartea, însă, vă duce înapoi în planul iubirii eterne și al siguranței. În moarte vă predați celui/celei ce ați fost întordeauna. Dacă muriți conștient, dacă puteți accepta moartea și vă predați ei, moartea devine prilej de bucurie.

Ce se întâmplă când muriți? Înainte de a muri, voi treceți printr-o etapă de despărțire și eliberare. Este o etapă în care vă luați rămas bun de la viața pământească, de la cei dragi. Aceasta poate fi destul de dificil, totuși în același timp vă oferă posibilitatea de a reflecta profund asupra celui/celei ce sunteți și a ceea ce ați învățat și ați realizat de-a lungul vieții voastre pe pământ. În durerea pe care o puteți simți la despărțirea de cei dragi, vă devine tot mai clar ceea ce vă leagă de ei. Este o legătură de iubire care este nemuritoare. Această legătură este atât de puternică încât vă ajută să treceți fără nici un efort granița care este moartea. Iubirea este o sursă inepuizabilă, dând  întotdeauna naștere unei noi vieți.  Nu vă temeți că-i pierdeți pe cei dragi pentru că în momentul în care vă luați rămas bun, acele legături ale iubirii necondiționate sunt întărite și dau naștere unei noi vieți.  Pentru că un lucru este sigur: când vă despărțiți în iubire, vă veți întâlni din nou. Vă veți regăsi unii pe ceilalți din nou, fără nici un efort, pentru că drumul cel mai scurt către ceilalți rămâne întotdeauna calea inimii.

Dacă aveți persoane dragi care au trecut dincolo, puteți fi siguri că ele sunt alături de voi la nivel de inimă. Simțiți-le prezența pentru că ei sunt aici printre noi, trimițându-vă salutul lor. Ei se simt privilegiați și liberi. Ei s-au eliberat de îndoielile care îi chinuie pe atât de mulți pe pământ și tânjesc să împartă cu voi iubirea și bunătatea care vă sunt disponibile tot timpul. 

Cei care rămân în urmă, adeseori asociază fazei care precede moartea celor dragi sentimente de tristețe și de pierdere. Este firesc să vă întristeze plecarea cuiva iubit. Este firesc să vă lipsească și să tânjiți după prezența fizică a celui iubit. Totuși, vă încurajăm să încercați să simțiți că prin plecarea lor s-a deschis o poartă către o nouă dimensiune, o dimensiune în care comunicarea este de o natură atât de pură, clară și directă încât este cu mult deasupra căilor de comunicare utilizate în mod uzual pe pământ. Puteți avea o comunicare directă cu cei iubiți după ce au murit, din inima voastră către inima lor. În acest fel, concepțiile greșite care stau între voi pot fi ușor eliminate, odată ce voi comunicați sincer și deschis unul cu celălalt. Mesajul vostru va fi primit, întotdeauna. 

Odată ce voi înșivă ați murit, îi veți vedea pe oamenii de pe pământ dintr-o perspectivă diferită. Veți fi mult mai toleranți, mai moderați și vă veți descoperi un pronunțat sentiment de înțelepciune. Nu veți fi complet echilibrați dintr-o dată, deoarece sunt emoții și sentimente pe care le luați cu voi și care au nevoie de tratament. Nu veți fi perfecți sau omniscienți îndată ce  v-ați eliberat de viața fizică. Și aceasta nu e chiar atât de rău, pentru că mai există atât de multe de experimentat și de descoperit pe partea asta! Totuși, în cei mai mulți dintre voi apare o nouă perspectivă. Dimensiunea eternității este tangibilă și ea atenuează  în mod respectuos atitudinea voastră față de ceea ce ați făcut sau față de oamenii care v-au fost apropiați în timpul vieții voastre pe pământ.

Acum, ce se întâmplă cu VOI odată ce ați trecut granița morții? Odată ce ați trecut prin etapa de durere, etapa în care vă luați rămas bun, voi începeți să simțiți apropierea morții. Acum centrarea conștiinței voastre se schimbă. Vă eliberați de lumea exterioară, de oameni, de corpul vostru, vă întoarceți spre interiorul vostru și coborâți mai adânc în voi. Conștientizarea lumii din afară se diminuează și aceasta vă permite să vă pregătiți pentru călătoria înterioară pe care vă pregătiți să o începeți. Dacă acceptați moartea în mod conștient, veți experimenta o “pregătire” , o disponibilitate de a vă elibera cu adevărat. Pentru cei dragi, este momentul în care vă lasă să vă eliberați, pentru că aveți nevoie de toată puterea voastră ca să vă întoarceți către voi și să vă pregătiți.

Moartea nu trebuie să fie un proces dureros. Ceea ce are loc de fapt este de o natură nobilă și maiestuoasă. Moartea este un eveniment sfânt în care sufletul se conectează cu el însuși în cel mai intim mod. În timpul etapei finale, persoana care moare simte dimensiunea pământului într-un mod foarte detașat: corpul, mirosurile, culorile și alte senzații fizice. O altă dimensiune intră în conștiința ei, cu o strălucire atât de promițătoare și primitoare, încât nu mai este atât de greu să renunțe și să lase în urmă toate lucrurile pământești. Nici chiar prezența celor dragi nu vă va opri să mergeți mai departe acum. Energia  Acasă – Dumnezeu, rai sau oricum ați vrea să-i spuneți, este atât de covârșitor de blândă, caldă și liniștitoare încât devine mult mai ușor să renunțați la corpul vostru obosit și uzat.

Odată ce v-ați eliberat în pace, sufletul vostru va părăsi corpul ușor și fluid. Vă veți simți susținuți de forțele universale ale iubirii și înțelepciunii. Dacă muriți fără să opuneți rezistență, spațiul din imediata voastră apropiere va fi umplut cu o energie caldă și iubitoare. Veți experimenta un neașteptat sentiment de ușurare. Sunteți liberi și totul devine clar. Vă reamintiți omniprezența Iubirii, nu ca o idee abstractă ci ca o realitate palpabilă. Când pe pământ voi ați numit acest tip de iubire“Dumnezeu”,  și ați păstrat această imagine părtinitoare și umană, v-ați întrebat “ce vrea de la voi” acest Dumnezeu. Erați convinși că există anumite cerințe ale acestui Dumnezeu, cerințe pe care în general nu le-ați respectat. Dar aici, în această dimensiune, vă reamintiți care este de fapt voia lui Dumnezeu: de a vă însufleți, de a vă inspira, de a experimenta creația prin voi și în final să se recunoască pe el însuși în chipul vostru. Dumnezeu vrea să devină uman prin voi. Scopul evoluției universului sunteți VOI: Dumnezeu devine uman.

Dumnezeu este sursa creației, iar voi sunteți împlinirea ei. Voi, cei care ați dat formă umană luminii lui Dumnezeu, nu sunteți niciodată judecați pentru că sunteți umani. Dimpotrivă, sunteți respectați. Ideea unui Dumnezeu răzbunător este o altă perversiune, o inversare instigată de frică a adevărului. Dumnezeu se recunoaște pe El însuși în voi, indiferent de ceea ce faceți sau nu faceți. Când reveniți pe această parte, redeveniți conștienți de acest lucru, și un munte de judecări de sine și de sentimente de inferioritate va cădea de pe umerii voștri. Veți simți din nou bucuria originală de a trăi, în siguranță în mâinile lui Dumnezeu.  

     

Curând după sosirea voastră aici, veți percepe ființe de lumină în jurul vostru. Vor fi ghizi care să vă asiste și cunoscuți de-ai voștri care au venit aici înaintea voastră. Uneori veți fi surprinși de cine aleargă să vă întâmpine: oameni pe care i-ați întâlnit pentru puțin timp, dar care v-au atins profund inima, pot fi prieteni și rude care v-au fost alături pe tot parcursul vieții voastre. Oricine cu care ați avut o legătură bazată pe iubire va veni să vă salute la un moment dat. Încă o dată, vă devine atât de clar că a vă lua rămas bun este doar o iluzie, că legătura bazată pe inimă este eternă. Veți experimenta un sentiment de mulțumire și de venerație, imediat ce intrați în acest plan al iubirii necondiționate și al înțelepciunii. 

După ce ajungeți pe această parte, există o fază de ajustare în care vă veți obișnui cu noul mediu și încet vă veți elibera de atașamentul vostru față de viața de pe pământ. Va trebui să vă aclimatizați. Vor fi ghizi specializați acolo care vă vor ajuta în acest proces. Veți avea în continuare un corp și totuși vă veți simți mult mai fluizi decât în corpul fizic cu care erați obișnuiți. Mai mult ca sigur că acesta va arăta, ca aspect, ca și corpul vostru fizic cel mai recent. Deși sunteți liberi să alegeți orice aspect doriți, cei mai mulți oameni apreciază acest aspect, cel puțin pentru o vreme. De asemenea sunteți liberi să vă creați propriile voastre condiții de viață, de exemplu o casă frumoasă cu o grădină minunată, în acel mediu natural care v-a plăcut cel mai mult pe pământ. Este foarte normal ca voi să vă trăiți fanteziile pământene în acest plan, pe care îl numim planul astral. Acesta este o dimensiune sau un tărâm al existenței care permite o mult mai mare libertate de creație, deși încă mai seamănă și este strâns legat de dimensiunea fizică pământească.

Unii oameni au avut dificultăți în a accepta moartea lor pământească și tranziția lor către cealaltă parte a fost mai puțin pașnică. De obicei ei au nevoie de mai mult timp pentru a se adapta la circumstanțele noii lor vieți. Uneori au nevoie de câtva timp pentru a-și da seama cu adevărat că au trecut dincolo.  Unii au suferit de o boală pe termen lung și li se pare greu să renunțe la ideea că nu mai sunt bolnavi. Ei nu pot să creadă că sunt sănătoși din nou, și adeseori au nevoie de ajutorul răbdător și blând al unui ghid spiritual ca să se elibereze de vechiul lor corp. Vechiul corp se poate lipi de suflet, pur și simplu ca și concept, ca o formă gând. Același lucru este valabil și pentru obiceiurile emoționale și pentru tiparele comportamentale. Ele se pot perpetua și în planul astral până când sufletul își dă seama de libertatea sa, de puterea sa de a se elibera și de a se deschide către ceva nou.

O altă posibilitate este ca sufletul să rămână atașat de pământ, mai ales de cei dragi, din cauză că a murit subit sau foarte tânăr. Aceasta se poate întâmpla în cazul morții în accidente, dezastre sau când persoana era chiar la începutul vieții sale. Acestea sunt situații în care sufletul nu se simte pe deplin pregătit să plece. În aceste cazuri moartea este mai mult sau mai puțin traumatizantă. De această parte există sprijin iubitor pentru aceste suflete, întotdeauna. Mai devreme sau mai târziu sufletul va atinge o stare de acceptare și de înțelegere a situației. Întotdeauna există un motiv bine întemeiat pentru ceea ce pare o plecare prematură din planul pământesc. Moartea nu este niciodată o coincidență.

Pe măsură ce șederea voastră de această parte se prelungește, spiritul vostru se extinde la nivele mai largi și mai profunde de conștientizare. Din ce în ce mai mult vă veți elibera de modul de a gândi și a simți cu care erați obișnuiți pe pământ. De fapt, treptat vă veți întoarce la esența celui/celei ce sunteți, sufletul vostru, scânteia divină din voi. Cu cât mai mult, intrați – sau vă întoarceți – la acea stare de conștiință, cu atât mai mult vă detașați de personalitatea voastră pământească și de dimensiunea pământului. Veți simți un flux de a fi care ajunge dincolo de acest aspect al vostru. Veți intra în legătură cu alte vieți pe care le-ați trăit pe pământ, încarnări în care ați întrupat alte aspecte ale sufletului vostru. Deveniți conștienți de spațiul nelimitat care este sufletul vostru și de multele experiențe pe care le-ați adunat în călătoria voastră prin univers. 

Când oamenii de pe pământ se conectează la voi acum, ei vor simți o persoană care a câștigat înțelepciune și iubire spirituală. De fapt, cu cât vă apropiați mai mult de esența sufletului vostru, voi părăsiți planul astral și intrați în ceea ce Eu numesc planul esențial, tărâmul esenței. Cei mai mulți oameni rămân în planul astral pentru destul de mult timp după ce au murit. Ei își revăd viața petrecută pe pământ și reflectează la toate experiențele prin care au trecut. În planul astral, voi puteți experimenta atât bucuria cât și depresia, atât emoții pozitive cât și negative. Ceea ce vă înconjoară reflectă realitatea voastră psihologică interioară. Emoțiile cu care trebuie să vă împăcați apar sub formă de culori, peisaje și întâlniri. Voi adeseori vizitați planul astral în visele voastre, așa că sunteți familiarizați cu acest câmp de conștientizare. În literatura voastră ezoterică, atunci când se vorbește de multele straturi sau sfere în viața de apoi, variind de la întuneric la lumină, este vorba de planul astral.

În planul astral voi aveți șansa de a sorta bagajele emoționale pe care le-ați adunat de-a lungul ultimei voastre vieți pe pământ. În aceasta sunteți ajutați de mai mulți ghizi iubitori. La un moment dat, vă veți elibera de toate atașamentele și emoțiile dureroase și veți fi pregătiți să treceți dincolo de planul astral. Este momentul în care treceți în planul esenței. Acest moment este ca o a doua moarte. Lăsați în urmă tot ceea ce nu vă aparține și vă permiteți astfel să fuzionați cu Eu-l vostru superior , esența voastră divină. În momentul în care veți trece în planul esenței, veți deveni conștienți de imensa putere care vă pune în mișcare. Veți experimenta unitatea cu  Dumnezeu.

Planul esenței, planul eternului Sine, este sediul conștiinței divine din care provine toată creația. Vă cer ca pentru un moment să vă conectați la acest plan, acum și aici. Acesta nu este departe. El impregnează totul, atât planul astral cât și planul pământesc, el impregnează întregul cosmos. Prezența pe care o simțiți aici este prezența lui Dumnezeu, pură și nealterată. Ea poate fi percepută ca o liniște profundă, pașnică în totalitate și totuși plină de viață și de creativitate. Din această sursă izvorăște toată creația și la această sursă se va întoarce.

Atunci când ajungeți în planul esenței în viața de apoi, veți fi capabili să faceți alegeri conștiente în ceea ce privește viitoarea voastră destinație. În acest plan voi puteți aranja, cu ajutorul îndrumătorilor și ghizilor spirituali, o altă încarnare pe pământ sau planifica o altă călătorie, în funcție de scopurile voastre. În planul esenței voi puteți auzi clar vocea sufletului vostru. Din acest plan i-ați spus voi ”da” vieții în care vă aflați acum.

Permiteți-vă ca pentru un moment să simțiți ce ați simțit când ați fost în acest plan. Cu cât mai mult veți deveni conștienți de această dimensiune în timpul vieții voastre pe pământ, cu atât mai ușor vă va fi să muriți în pace și, după moartea voastră, să treceți dincolo de planul astral în planul esenței.

Moartea nu este altceva decât o tranziție, una din multele tranziții prin care treceți în viață. Nașterea este o tranziție. Viața pe pământ cunoaște atât de multe momente de tranziție, prin care treceți și prin care vă eliberați. Gândiți-vă doar. Corpul în care locuiți acum la un moment dat a fost foarte mic, un copilaș vulnerabil. Și totuși sufletul vostru, esența divină din voi, lucra deja prin voi și când erați acel copilaș vulnerabil. Când ați ajuns la maturitate, mulți dintre voi ați fost înghițiți de cerințele vieții pe care viața terestră le-a avut față de voi, și v-ați confruntat cu temeri și îndoieli. Conștientizarea esenței voastre divine, sufletul vostru, a fost împinsă în fundal. Acest lucru s-a întâmplat de multe ori în momentele în care v-ați eliberat, în care ați renunțat și v-ați luat rămas bun.

Poate că a fost când v-ați luat rămas bun de la cineva iubit, probabil când ați renunțat la un loc de muncă; orice scenariu imaginabil. Astfel de evenimente reprezintă tranziții care se aseamănă morții, nu în sens literal ci la nivel psihologic. Vi se cere să vă eliberați la un nivel profund, și exact în aceste momente în care vă eliberați puteți începe să simțiți realitatea Sinelui etern, lumina divină care arde în voi. Această realitate rămâne cu voi în mod necondiționat, chiar și atunci când totul în jurul vostru se prăbușește. Și așa este și când vine vorba de moartea fizică.

Dacă în acel moment sunteți suficient de curajoși să vă eliberați, planul etern vă va îmbrățișa iar voi veți experimenta o foarte puternică conștientizare a celui/celei care sunteți cu adevărat.

A muri prin renunțare conștientă este un eveniment sfânt, plin de viață și de frumusețe. Măreția a ceea ce vă învăluie va fi tangibilă pentru cei prezenți. Cu cât mai mult cei care sunt prezenți vor experimenta ”moartea în timp ce ești viu” , cu atât mai mult vor fi plini de venerație și respect pentru tranziția la care sunt martori.

În ceea ce privește toate tranzițiile posibile în creație, variind de la nașterea fizică și moarte până la momentele de detașare emoțională intensă din viața voastră, întrebarea de bază care rămâne întotdeauna este nu dacă veți supraviețui, ci dacă veți putea păstra legătura cu esența voastră divină. Puteți păstra legătura cu planul Esenței, cu originile voastre, cu bătăile de inimă ale Creației?  Adeseori conectarea voastră cu planul esenței în timpul vieții este cea mai bună pregătire pentru moarte, și pentru ce este dincolo de ea. Devenind conștienți acum – înainte de moartea fizică – că adevărata esență a celui/celei care sunteți nu depinde de corpul actual în care locuiți, nici de identitatea pe care vi-o asumați în lume, v-ați elibera și ați face lin tranziția atunci când îi sosește momentul.

Conectarea cu planul esenței este o alegere pe care voi o faceți. Moartea în sine nu vă duce mai aproape de ea. După ce muriți, voi vă doriți foarte mult să fiți aceeași persoană ca cea care sunteți acum, deși sunteți înzestrați cu posibilități diferite și aveți o perspectivă mai largă. Și totuși întrebarea cheie rămâne: vă amintiți cine sunteți? Sunteți capabili să vă conectați conștient cu acea dimensiune atemporală care curge prin voi și care vă inspiră cu adevărat?

Voi sunteți indestructibili, îngeri de Lumină scumpi și iubiți. Aveți încredere în asta. Lăsați-vă mângâiați și sprijiniți de această cunoaștere atunci când sosește momentul morții; și acum deasemenea, când vă luptați cu problemele din viața voastră.

Pentru a muri în pace vi se cere să vă detașați la nivel interior de orice vă leagă de existența pământească. Practicați continuu această detașare în timpul vieții și veți fi pregătiți să muriți.

Ați putea întreba: ”Nu este tragic să te detașezi de viață, când te afli în toiul ei?” Răspunsul e: ”Nu. Dimpotrivă, este dovada unui spirit cu adevărat puternic.”

Ce presupune această detașare? Înseamnă să acordați atenție esenței, să nu cădeți în capcana lucrurilor neimportante. Înseamnă să nu creați drame emoționale fără rost, înseamnă să experimentați bucuria în lucrurile simple ale vieții. Pentru a practica detașarea și a rămâne acordat la planul esenței presupune a fi conștient de o dimensiune ascunsă, care se află chiar sub și în spatele observabilului. Înseamnă să renunțați imediat la judecăți de tipul bun și rău, și să aveți încredere în inteligența cosmică care depășește cu mult mintea umană.

Mulți dintre voi sunt prinși în febra gândirii. Voi considerați viața drept febrilă: cum să rezolvați problemele, cum să faceți toate lucrurile pe care le considerați necesar de făcut. Sunteți de-a dreptul obsedați să vă organizați viața prin voința și mintea voastră. Detașarea înseamnă să nu luați acest mod de gândire atât de în serios. Este un lucru atât de tragic de făcut? Nu. Dimpotrivă, aduce lumină și simplificare în viața voastră.

Din nevoia voastră excesivă de control viața devine o luptă obositoare și grea. Detașarea aduce pace minții, umor și perspicacitate. Fiind conștienți de aspectul finit al vieții aveți tendința naturală de a prețui și proteja viața. Dar asta se întâmplă numai când esența voastră divină poate curge fără efort prin voi, din planul esenței către realitatea voastră pământească.

Atunci când aceasta se întâmplă, voi ați învins moartea înainte de a muri. 

© Pamela Kribbe

link catre articolul original

Traducere Monica Poka