Eu și Răbdarea

Din ciclul De ale mele

Se pare că una din marile provocări din această perioadă este răbdarea. Observ că oamenii, inclusiv eu, sunt din ce în ce mai nerăbdători. Pe unii dacă-i întrebi de ce sau unde se grăbesc, nici măcar nu știu să-ți răspundă. Se manifestă la nivel inconștient și dacă nu suntem atenți ne trezim luați de val. Și nu numai că oamenii nu mai au răbdare unii cu ceilalți, nu mai au răbdare cu ei înșiși. Parcă ceva îi gonește.

Ieri am avut din plin ocazia să-mi exersez răbdarea, ocazie cu care mi-am adus aminte de o frumoasă lecție de răbdare și respect pe care mi-a oferit-o Maestrul meu (și al multor altora) de Qigong, D-l Lin Kai Ting, pe care noi, elevii săi îl numim cu atât de mare drag Master.

Ne aflam în tabăra de Qingong organizată de Federația Națională de Qigong din România la Sovata. Era prin 2008 – 2009 și ne aflam la masă, seara, după o zi plină de activitate. După ce am terminat masa, la un pahar de bere fără alcool, Master ne spune că în chineză se mai spune, atunci când închină paharul, și cambei. Asta însemnând într-o traducere aprozimativă ”până la fund”. Pe noi ne-a pufnit râsul și am început să-i explic că, în limba română cambei, înseamnă cam bei, adică bei prea mult. Explicația a durat ceva mai mult pentru că noi ne amuzam teribil și se făceau tot felul de glume.

Master se uita senin la noi și ne asculta explicațiile presărate cu remarci malițioase. Seara a trecut într-o notă de veselie și ori de câte ori închinam spuneam ”Cambei” uitându-ne mustrător unii la alții și izbucnind în râs. La finalul serii, asistenta lui Master, doamna Monica Onea, mi-a spus că ori de câte ori Master amintește de cambei, toată lumea începe să-i explice ce înseamnă. Am pur și simplu amuțit. Master era deja de mai bine de 15 ani în România, oare câți îi explicaseră până acum ce înseamnă în limba română ”cam bei”? Și el a rămas atent până la capăt ascultând explicațiile mele și fața lui trăda curiozitate nu amuzament, nu acel ”mă lași” că am auzit asta deja de atâtea ori, pe care poți să-l citești pe fața oamenilor uneori.

Nu numai că nu mi-a spus că știe deja, dar m-a făcut să simt că îi spuneam ceva ce n-a mai auzit. Atât de mult respect, atâta răbdare și atâta bunătate m-au lăsat pentru restul serii într-o tăcere plină de respect. Am simțit valoarea tăcerii, valoarea respectului și răbdării ”pe pielea mea” cum s-ar spune. Am avut ocazia și onoarea să-i fiu aproape o perioadă de câțiva ani, perioadă în care am avut ocazia să învăț multe de la Domnia sa. Pe unele le-am înțeles abia mai târziu, dar ori de câte ori îmi aduc aminte de clipele petrecute împreună colțul gurii mele fuge într-un zâmbet de iubire și respect.

Așa că ieri am aplicat una dintre învățăturile lui Master. De fapt, mai multe. Mi-am exersat răbdarea atunci când parcă vorbeam chineza de nu mă înțelegea nimeni. Am explicat din nou și din nou ce doream să spun. Și am înțeles că de multe ori oamenii nu au răbdare ei cu ei înșiși, că abandonează o discuție pentru că se tem să nu fie priviți de sus. Dragii mei, această frică este doar în voi, voi o emanați și cei din jurul vostru o preiau și vi-o returnează. Vi se pare că această judecată este a lor, dar, fe fapt, ea este a voastră reflectată de ei înapoi către voi. VOI nu aveți răbdare cu voi și presupuneți că nici ceilalți nu au răbdare cu voi.

Vom avea din ce în ce mai mare nevoie de răbdare, și în primul rând de răbdare cu noi înșine. Încă nu am ajuns nici măcar la stadiul de nou-născuți pe Noul (mai vechi decât vechiul) Pământ și nu avem răbdare, ce ne vom face când vom încerca să mergem de-a bușilea, nu mai vorbesc de în picioare? Iubirea de sine include, și încă în mare parte, răbdarea cu noi înșine. De ce nu avem răbdare? Unii pentru că se compară cu ceilalți, alții pentru că au impresia că trebuie să ajungă undeva sau să dobândească ceva. Dacă aveți răbdare cu voi înșivă veți afla că nu avem de mers nicăieri pentru că suntem și am fost întotdeauna acolo unde dorim să ajungem și că avem și am avut întotdeauna ceea ce credem că avem de obținut.

Nu uitați că ”Cu răbdarea treci marea”, ”Graba strică treaba”, etc. Numai atunci când ai răbdare poți deveni un observator atent a tot ceea ce este în jurul tău și poți lua deciziile cele mai potrivite. Când nu ai răbdare, ai ieșit din centrul tău de echilibru și ești vulnerabil pentru că devii implicat și nu mai vezi ansamblul. Nu mai ești TU stăpânul ci nerăbdarea ta.

Ceea ce vine spre noi nu va putea fi gestionat dacă nu avem răbdare. Mare parte din nerăbdarea care se manifestă este din cauza marilor schimbări energetice subtile care au loc la nivel inconștient pentru majoritatea. Sistemul nervos ne este întins la maximum și dacă nu ne oferim momente de pauză în care să avem răbdare cu noi, cu corpul nostru, vom claca.

Este în acest moment o mare nervozitate pe planetă, nervozitate care alimentează starea de nerăbdare, de anticipare a ceea ce urmează. Partea din noi care ȘTIE este în alertă. TOT ceea ce trebuie să facem este să avem RĂBDARE și să STĂM ÎN CENTRUL NOSTRU DE ECHILIBRU pentru a vedea unde ce avem de făcut, unde este necesar să intervenim, când și cum. În stare de dezechilibru nu o vom putea face. Și asta nu este o noutate. O știm cu toții din propria noastră experiență. 

Ni s-au dat atât de multe instrumente cu care să ne ajutăm în menținerea echilibrului, avem atât de mult ajutor disponibil, haideți să le folosim și să de-tensionăm situația. Putem ”împrăștia” cu ușurință starea de ne-răbdare, doar să vrem cu adevărat. Vă rog să vă iubiți atât de mult încât să aveți RĂBDARE cu voi înșivă, pentru că atunci veți avea și cu ceilalți. Este FOARTE IMPORTANT! Acesta este mesajul pe care Sinele meu mi-l trimite și pe care îl împărtășesc cu voi cu dragă inimă și din tot sufletul.

Namaste!

Monica Poka