Unele Afirmații Păguboase

Din ciclul De ale mele

Am tot văzut circulând tot felul de articole și afirmații care prind foarte bine la ”public”, dar care sunt de-a dreptul distorsionate în fondul lor. De ce spun asta? O spun pentru că ele nu fac altceva decât să încerce să perpetueze separarea și dualitatea. Pilotul automat al oamenilor funcționează încă la viteza maximă la multă lume. Sunt de acord că este greu să vezi uneori tiparele, dar dacă ne activăm un ”radar” vom putea detecta neadevărul și distorsiunea din aceste afirmații. Mai ales că acum ele sunt de-a dreptul evidente.

Despre ce este vorba. Una dintre afirmații este ”Întunericul nu este altceva decât absența luminii”. O alta, în același ton, este ”Răul este absența binelui.” Și mai sunt, dar haideți să le luăm doar pe acestea două, ele făcând parte, de altfel, din aceiași grupă. În momentul în care afirmăm că prezența a ceva este lipsa/absența a altceva, suntem automat în separare.

Să nu mergem prea departe, să luăm doar simbolul Yin-Yang pe care toți îl cunoaștem și care reprezintă atât de sugestiv faptul că în orice lumină există și întuneric, în orice rău există și bine și că în orice întuneric există și lumină, în orice bine există și rău. Pot fi ele separate? Mare iluzie. Haideți să ne aducem aminte de vechea noastră vorbă ”În tot răul e și un bine.” Și atunci cum să le separi?

Haideți să pornim altfel. Haideți să luăm un copil care a început deja să se joace cu unele jucării simple. Să zicem că îi cumpărăm niște cuburi sau un lego. Cutia de cuburi sau lego-ul conține deja posibilele forme sau imaginea finală, dar copilul trebuie să învețe să asambleze acele cuburi sau bucățele de lego în așa fel încât să obțină în cele din urmă forma dorită sau imaginea pe care acel lego o reprezintă. Altfel spus, pornește de la niște bucățele separate pentru a construi un întreg. Trebuie să învețe cum să îmbine acele forme pentru a obține rezultatul dorit.

Vi se pare cumva cunoscut? Nu cumva am schimbat doar cubulețele și figurinele de lego cu niște energii și situații din jurul nostru? Nu cumva, îmbinând acum acele energii/figurine avem de ajuns la imaginea de ansamblu? Exact așa cum copiilor li se dau componente separate ale întregului pentru a putea „construi” ei înșiși întregul, tot așa ni s-au dat și nouă componente separate ale energiilor pentru ca noi să învățăm să le îmbinăm în așa fel încât să putem lucra cu ele și obține în final ceea ce ne dorim.

Figurinele/piesele de lego sunt diferite. Una reprezintă peretele casei, alta acoperișul, alta gardul și vă puteți folosi fiecare imaginația, pentru că sper că am reușit să sugerez ceea ce vreau să spun. FIECARE dintre aceste piese sunt necesare pentru a obține construcția/imaginea finală. Dacă ne-am apuca să judecăm că piesa/figurina asta nu este bună nu am putea finaliza ceea ce am pornit să facem. Cam așa este și cu energiile.

Nu există nici o separare între ele. Ele au fost pur și simplu ”descompuse/separate” ca noi să le putem simți, conștientiza și învăța să lucrăm cu ele. Dacă noi ne apucăm să le judecăm și să le interpretăm prin prisma tiparelor care ne-au fost inoculate, nu vom învăța niciodată cum să le folosim. Și nu acesta a fost scopul creării dualității și separării. Acesta a fost descompunerea în componente în așa fel încât să se facă posibilă cunoașterea fiecărei componente pentru ca ea să fie înțeleasă și să o putem folosi CONȘTIENT în viața și acțiunile noastre.

Întoarcerea la copilărie, la acele momente în care doar încercam să vedem, ce unde trebuie pus ca să obținem figura/imaginea finală, în care nu judecam dacă este bun acoperișul sau rău, este foarte necesară acum. Atunci când judecăm o energie că este rea sau bună, fie nu o vom folosi, fie o vom folosi prost. Totul este bun sau rău, întuneric sau lumină în funcție de PERCEPȚIA noastră, pentru că energiile pur și simplu sunt. Când nu le vom mai judeca și împărți în categorii date de niște tipare care și-au încheiat ciclul de existență, vom putea deveni cu adevărat Creatorii Care Suntem.

Pentru că vorbeam de un ”radar” personal, al meu este ”Este acest lucru ADEVĂRAT pentru mine? Îl SIMT A FI ADEVĂRAT?” Raportez TOTUL la ceea ce-mi spune/sugerează mie, la ceea ce eu SIMT/ȘTIU în mine legat de acea energie. Pentru că totul este energie. Îmi trezește interes acea situație? Care sunt simțirile pe care le am vis a vis de energia/situația respectivă? Dar pentru a face acest lucru este necesar să vă trimiteți mintea umană la plimbare și să priviți situația/energia dintr-un alt punct de vedere, dintr-o percepție mai înaltă. Și ele se dobândesc prin practică. Nu sunt ceva imposibil de dobândit, ci este ceva pentru care trebuie să ”muncești” puțin.  

Primul pas este tăcerea. Să taci și să asculți pentru că atunci ai șansa să afli ceva nou pentru tine. Să ”rumegi” ce ai auzit prin prisma înțelegerii/simțirii tale. Să încerci să vezi substratul a ceea ce ai auzit. Să te întrebi ”Oare ce ar putea să însemne asta pentru mine?” Și atunci ai pășit în lumea TA. Pentru fiecare dintre noi există DOAR lumea noastră. Ea cuprinde universul percepțiilor noastre, experiențelor noastre, simțirilor și trăirilor noastre. Este construcția/imaginea pe care ne-am construit-o fiecare cu piesele pe care le avem la dispoziție. Atenție însă, pe măsură ce ”creștem” imaginile vor deveni mai complexe și bucățelele de lego mai ușor sau greu de asamblat. Asta depinde de fiecare dintre noi. De abilitățile pe care le-am dobândit lucrând cu noi înșine. 

Încercați să eliminați din limbajul curent noțiunile dobândite printr-o educație bună la vremea ei, dar depășită acum. Nu mai spuneți ”Mâncarea asta nu este bună.” Spuneți pur și simplu ”Mâncarea asta nu este pe gustul meu”. Sau ”Ce vreme urâtă este afară.”, ci ”Se pare că va ploua. Mă bucur că ploaia va curăța aerul și va hrăni Pământul.” Găsiți sensul, vedeți dincolo de tiparele care colcăie în mintea umană, pentru că nimic nu este rău/întuneric, nimic nu este bun/lumină.

TOTUL PUR ȘI SIMPLU ESTE.

Namaste!

Monica Poka