Teoria ca teoria, dar Practica ne omoară

Din ciclul De ale mele

Am scris zilele trecute un articol despre Maeștri și Impostori. Un aspect pe care nu l-am cuprins în acel articol este Practica. Acest aspect mi-a fost adus în atenție zilele acestea. Ceea ce deosebește un Maestru de un impostor este practica. Era și o vorbă care circula pe internet cum că, aproximativ redat, ”Un Maestru are mai multe ratări decât un începător încercări.”

Altfel spus, un Maestru are la început o oarecare cunoaștere teoretică pe care o verifică, întărește și schimbă prin practica sa personală. Dar această practică personală este una perseverentă, de la un anumit timp alocat acesteia până când practica devine modul lui de viață constant, clipă de clipă. Și în acel moment el nu mai practică, el este însuși Practica.

Sunt mulți care pentru că au citit 4,5 – 10 cărți și au fost la x seminarii și cursuri cu tot felul de tematici își închipuie că acest lucru îi face automat Maeștri. Este ca și cum o fecioară/virgină ar vorbi despre sex. Teoretic știe totul dar ajunsă la practică este total neștiutoare.

Cea mai mare problemă cu care se confruntă oamenii este inconstanța. Se apucă de ceva cu mare entuziasm, după care entuziasmul scade, scade până dispare cu totul. Și se apucă de altceva și reiau de la capăt aceiași schemă. Asemeni copiilor care primesc o jucărie, se joacă cu ea, uneori o și strică, după care o aruncă pentru că s-au plictisit de ea și vor alta.

Este normal să-ți cauți Calea trecând prin mai multe căutări ca să vezi care cale ți se potrivește. Dar când ai găsit-o, du-te pe ea. Du-te până la capăt pentru că darurile ei nu sunt la poarta de la intrare, ci ascunse uneori chiar în fundul grădinii. Modul și perseverența cu care un începător își urmează Calea este ceea ce deosebește eternul începător de Maestrul în devenire.

Partea proastă la eternul începător este că se crede deja Maestru și că este calificat în această ”calitate” prin tomurile pe care le-a citit de-a valma și cursurile, tot de-a valma, la care a participat. M-am confruntat zilele trecute cu o situație în care întrebând pe cineva ce o face să se creadă calificată pentru un anumit Serviciu adus Mamei Pământ, Serviciu pe care mai mulți oameni frumoși îl aduc împreună într-un Grup, mi-a răspuns că ea se ”crede deja acceptată în acel Grup pentru că trebuia să ajungă acolo pentru că de doi ani participă la seminarii și cursuri pentru ridicarea propriei vibrații și a planetei”.

Și din păcate sunt mulți așa. Mulți ”spiritualiști” scoși pe bandă pe la diferite cursuri și seminarii unde teoria este singurul lucru predat. Și vina cea mai mare nu le revine celor ce predau, deși de multe ori interesul lor este doar de a-și preda doctrina/tematica, a-și lua banii și a mai bifa un curs pe agenda lor. Nu. ”Vina” este a învățăcelului care a fost la curs, a luat notițe și a aruncat apoi caietul în fundul unui sertar sau l-a uitat pe undeva prin bibliotecă.

Lumea noastră are nevoie de practicieni dedicați pentru a ieși din rahatul în care se află. Să nu uităm că și ”dincolo” eram foarte buni teoreticieni, dar am venit pe Pământ să practicăm și să ne verificăm teoria. Se vede cu ochiul liber cum am reușit să o facem ca și omenire. Aproape că ne-am distrus planeta și nu o singură dată. A sosit momentul să ne trezim și să nu mai facem rabat la ignoranță.

Am fost foarte impresionată citind un mesaj Arcturian în care ei spuneau că au Maeștri care meditează încontinuu pentru a menține ridicată vibrația planetei lor și pentru a menține contactul telepatic cu navele lor aflate la mari distanțe (și asta înseamnă sute sau chiar mii de ani lumină). Asta da Măiestrie și dedicare. Iar noi îl mai așteptăm pe Făt Frumos pe calul său alb să vină să ne scoată din mizeria în care singuri ne-am băgat.  

Singurul Făt Frumos care poate face acest lucru este cel care doarme/zace în noi. Dar nu-l vom putea trezi dacă nu muncim pentru asta. Nu acuzându-i pe alții pentru situația în care suntem, ci punând mâna și făcând azi un pic, mâine un pic și tot așa se vor vedea treptat rezultatele. Și pentru asta va fi nevoie să ne murdărim degețelele și să renunțăm la manichiură.

Pentru că mineritul în noi înșine este o treabă de vieți, nu de zile sau săptămâni. Deși, acum avem extraordinara șansă să o putem face într-o singură viață. Vom trece pe lângă ea ca Maeștrii de carton care ne credem sau ca Maeștrii adevărați care suntem? Ca întotdeauna, noi alegem. Și vom alege exact ceea ce este potrivit pentru fiecare dintre noi. Pentru că Totul ESTE așa cum ESTE.

Namaste!

Monica Poka