Dezechilibrele din relații

Din ciclul De ale mele

Oare de ce par, și majoritatea și sunt, toate relațiile dezechilibrate? Oare numai acum există aceste dezechilibre? Întrebări care și le pun tot mai mulți oameni pentru că se pare că acea celulă de bază numită familie este serios amenințată de dezechilibrele din relații.

Aceste dezechilibre au existat și înainte, nu sunt ceva nou, doar că pur și simplu această problemă pare a fi explodat de parcă ar fi fost o bombă cu ceas. Și chiar este o bombă cu ceas. De ce? Pentru că aceste dezechilibre s-au născut în momentul în care a început să se manifeste dezechilibrul dintre energiile feminine și cele masculine. Iar programarea a fost ca explozia să aibă loc atunci când sosește momentul eliminării lui.

Aici nu mă refer la femei și bărbați, ci la energiile feminine și masculine care există în fiecare dintre noi. Dacă în noi înșine aceste energii nu sunt echilibrate, înseamnă că suntem o persoană dezechilibrată. În momentul în care intri într-o relație cu o persoană la fel de ”echilibrată” ca și tine, dezechilibrul din relație este și mai mare, și mai evident.

Multă vreme a existat ideea că femeia echilibrează bărbatul și bărbatul echilibrează femeia pentru că religia, și mai apoi societatea, au statutat că femeia este jumătatea bărbatului și gata, dezechilibrul dispare pentru că s-a format un întreg. Mare neadevăr. Când pui două entități dezechilibrate la un loc, cum ai vrea să obții echilibru? În anumite situații acest lucru este posibil, dar nu în domeniul relațiilor.

O relație între două persoane nu ar trebui privită ca un mijloc de echilibrare, pentru că nu acesta este rostul unei relații. Ce presupune o relație? În primul rând o împărtășire echilibrată de sentimente, idei, activități și tot ceea ce membrii acelei relații consimt prin liber arbitru și alegerea lor că doresc să împărtășească.

Ceea ce se omite însă este că nu poți manifesta în afara ta ceea ce nu există în tine. Dacă în tine nu există echilibru, cum ai vrea să-l manifești în afara ta? Dacă în tine nu există iubire de sine, acceptare de sine, înțelegere și sensibilitate, precum și multe altele, ce vrei să manifești în afara ta?

Atâta timp cât o persoană nu este echilibrată, ea nu va putea intra într-o relație echilibrată cu o altă persoană. Iubirea de sine nu înseamnă egoism sau narcisism. Înseamnă să te iubești pe tine însuți/însăți cu toate părțile tale, ”bune/rele” știind că ești pe Pământ într-o călătorie de descoperire de sine.

Dacă ai ajuns să te iubești pe tine însuți/însăți îl vei iubi în același mod și pe celălalt pentru că ȘTII că și el/ea se află în exact aceiași călătorie ca și tine. Nu vei mai căuta în alții ceea ce-ți ”lipsește” pentru că vei ști că nimeni nu-ți poate oferi ceea ce tu nu ai în tine, ci că este necesar ca tu însuți/însăți să dobândești acel ceva pentru tine.

Celălalt poate să-ți reflecte/arate ceea ce mai ai de obținut pentru tine însuți/însăți, dar nu-ți poate oferi mai mult de atât. Și, de fapt, acesta este singurul rol pe care îl jucăm unul față de celălalt într-o relație, de orice fel ar fi aceasta. Suntem unii oglinzile altora și acesta este motivul pentru care ne atragem reciproc chiar dacă acest lucru nu este evident la început.

Nu mai vorbesc de faptul că există și relațiile de tip karmic care sunt stabilite încă înainte de naștere de către cele două suflete, sau mai multe, implicate în acea relație. Prin relații ne oferim lecții de viață unii altora prin care sufletul să poată învăța ceea ce are de învățat pentru a se putea aduce pe el însuși în starea de echilibru.

Când nu-ți mai proiectezi așteptările, frustrările, neîmplinirile asupra celuilalt/celorlalți, ci le cauți cauza în tine însuți/însăți, nu mai există nici un motiv de dizarmonie în relație. Asta dacă toate părțile implicate în acea relație au ajuns la acest nivel de conștientizare. Dacă nu, în cele din urmă relația se va rupe.

Dezechilibrele din relații nu fac altceva decât să manifeste dezechilibrul din oameni. O relație echilibrată nu înseamnă că este liniară, plictisitoare, etc., dimpotrivă, poate fi de foarte multe ori una furtunoasă de-a dreptul, dar dacă membrii ei au înțeles scopul relației lor, vor fi recunoscători unul celuilalt pentru oportunitatea de creștere oferită.

Un alt factor care pune presiune pe relații, mai ales pe cele de cuplu, este ”Până când moartea vă va despărți.” Adică să suporți toate dezechilibrele manifestate de celălalt pentru că o dogmă/regulă exterioară ție îți spune că asta ”trebuie” să faci.

Pentru că nimic din ceea ce este iluzie, vechi, neadevărat nu mai poate exista în noile energii, va exista/există o explozie de divorțuri/separări pentru că această dogmă încalcă libera alegere a celor implicați într-o astfel de relație dezechilibrată. Sau pur și simplu pentru faptul că cele două suflete au ajuns la concluzia că și-au dat unul altuia ceea ce aveau de dat.

Pot exista și relații care se formează numai pentru punerea în evidență a unui dezechilibru fără a însemna că și trebuie să rezolve acel dezechilibru. Pot să-ți arăt care este problema, dar asta nu înseamnă că trebuie să ți-o și rezolv. Ceea ce încă nu se înțelege este că nimeni nu este răspunzător pentru propriile noastre dezechilibre.

Starea de acceptare, de recunoștință urmată de lucrul cu tine însuți/însăți este cea care va duce la rezolvarea propriului dezechilibru, nu schimbarea celuilalt astfel încât să corespundă așteptărilor și cerințelor tale. Asta chiar nu va rezolva nimic, ci va adânci dezechilibrul. Și din păcate, din toate părțile implicate în acea relație.

Exteriorul este manifestarea interiorului. Nu poți manifesta în exterior ceea ce nu ai în interior. Este o regulă atât de evidentă, dar oamenii nu vor să-i vadă aplicarea în absolut orice domeniu al vieții. Cum vrei să vinzi varză dacă tu nu ai varză? Cum vrei să fii sătul când n-ai mâncat? Indiferent de tipul de ”mâncare”. J

Da, relațiile explodează și vor exploda în continuare pentru simplul fapt că nu mai sunt tolerate dezechilibrele de nici un fel. Când oamenii vor înțelege acest lucru, și relațiile se vor schimba și vor deveni un instrument de creștere nu unul de stagnare sau, și mai rău, de tortură.

Când ești în echilibru în tine însuți/însăți, poți vedea procesul prin care trec cei din jurul tău și chiar persoana cu care te afli într-o relație și nu te vei mai lăsa agățat și scos din propriul tău echilibru, ci vei lua decizia care este cea mai potrivită pentru tine în acel moment. Și nu există decizie bună sau rea, există doar alegerea pe care TU alegi să o faci. Din care înveți, crești și atingi un nou nivel de echilibru. De ce? Pentru că nimic nu este static, iar viața își urmează propria sa dinamică. Și evoluția la fel.

Namaste!

Monica Poka