Despre A Da și A Primi și Teoria Singularității

Din ciclul De ale mele

Ceea ce guvernează, aș vrea să pot spune guverna dar forma de trecut nu este încă valabilă pentru atât de mulți încât să o pot folosi, realitatea noastră este, dincolo de orice alte iluzii, iluzia singularității. Iluzia că suntem singuri, fără nici o legătură cu ceea și, mai ales, cu cei ce ne înconjoară/sunt în preajma noastră, sau nu.

Această iluzie a fost necesară pentru a experimenta individualitatea, dar vremea ei a trecut, pentru că vremurile sunt altele: a sosit vremea să ne întoarcem la unitatea și unimea din care provenim și pe care nu am părăsit-o niciodată, de fapt. Face și acest pas parte din trezirea la un alt nivel. Mulți veți spune, ”Da, știm asta. Nu-i nimic nou aici.”

Într-adevăr, nu-i nimic nou aici. În afara faptului că există un mic pas, unul cuantic i-aș spune, trecerea de la cunoașterea intelectuală, acel bla, bla, bla ... la a ȘTI/SIMȚI adevărul, și nu numai, acestor cuvinte. NU este suficient să ai cunoașterea intelectuală a acestui adevăr, asta nu te duce departe. Ceea ce este important este să TRĂIEȘTI acest adevăr în fiecare clipă a vieții tale. Dar și acesta este un pas în întoarcerea conștientă la Unime.

Nu am de gând să tratez subiectul singularității, ci un aspect mai apropiat nouă și anume legătura dintre a da și a primi privită din perspectiva teoriei singularității. Atunci când te consideri separat/singular, trăiești tot timpul în paradigma ”eu și restul lumii” și ți se pare că dai altcuiva ceva și primești de la altcineva ceva și ești preocupat de respectarea echilibrului dintre a da și a primi.

Acest lucru este foarte corect privit din perspectiva menținerii echilibrului într-o paradigmă bazată pe separare. Te ajută să te menții echilibrat în raport cu ”ceilalți”. Eviți să fii ”măgarul sifonarului”, să tot dai și să dai și să fii frustrat că nu primești cât ai dat sau să te epuizezi inutil. Foarte corect într-o astfel de paradigmă.

Dar dacă treci dincolo de teoria singularității și începi să cochetezi, la început, cu teoria unității, apoi a unimii, lucrurile încep să se schimbe. Nu vă imaginați că gata, am hotărât să schimb paradigma și hop, iată-mă acolo, într-o altă lume în care totul e legat cu totul. Nu așa funcționează.

Este nevoie ca o anumită acumulare de cunoaștere intelectuală a noțiunii de unitate și unime să existe, pentru că altfel riști să te trezești ca peștele pe uscat. Nu este ușor să accepți unitatea și unimea dintr-o clipă în alta și asta nu pentru că ar fi imposibil, ci pentru că noi suntem un întreg și dacă dorim să experimentăm cu adevărat ceva, este nevoie să o experimentăm cu TOT ceea ce suntem, inclusiv cu mintea noastră.

Și aici ne confruntăm cu cea mai spinoasă problemă: barierele propriei noastre minți care nu știe cum să fie altfel decât singulară/separată. Este nevoie să o luăm încetișor, să-i facem cunoscute aceste noțiuni, să i le face accesibile ca ”materie de studiat”, să o lăsăm și susținem în căutările ei, pentru că mintea noastră umană are un atribut extraordinar: curiozitatea.

Dacă ne folosim de acest minunat atribut al minții, o putem ajuta să-și depășească propriile bariere și să nu se mai opună ideii de unitate și unime. La un moment dat va fi chiar ea tentată să-și lărgească baza de date și va trebui puțin strunită pentru că este nevoie ca și suportul ei material, creierul, să ajungă la nivelul la care să poată suporta și susține legături energetice mai subtile și mai înalt vibraționale.

Adică, vibrația corpului nostru să fie suficient de ridicată pentru a permite ca astfel de legături să poată avea loc ca să nu ne prăjim creierul. După cum vedeți deja, totul este legat cu totul și pentru un bun mers înainte este nevoie ca TOATE componentele sistemului nostru să fie în aliniere.

În momentul în care am atins acest punct ne putem apropia dintr-o altă perspectivă de unitate și unime. Dintr-o dată înțelegi că nu există nici un ”altul” sau ”ceilalți”, dar această înțelegere este mai mult decât o simplă afirmație. O simți în tine și ea este VIE. Începi să vezi și să respecți Divinitatea din TOT ceea ce te înconjoară și nu îți mai faci probleme nici cât dai și nici cât primești pentru că vezi curgerea continuă și deja știi cum să o ”reglezi” în așa fel încât să și rămâi în ea.

Pentru că în momentul în care vezi/simți/trăiești Unitatea și implicit Unimea, ȘTII că nu dai nimănui și nici nu primești de la cineva, ci TU ești cel care îți reglezi fluxul intrării prin ceea ce dai/lași să curgă prin tine și al ieșrii prin ceea ce primești/lași să intre în tine. Acest ”tine” nu mai are legătură însă cu sinele tău fizic, ci cu un Sine cu mult mai înalt, mai conștient de cine EȘTI CU ADEVĂRAT.

Cu cât mai mult dai/lași să treacă prin tine cu atât mai mult primești/curge prin tine. În această curgere însă nu ești doar un simplu canal prin care energiile trec. Nu. Energia este informație și acea informație nu numai că trece prin, ci și rămâne atât cât poți tu cuprinde cu mintea ta în acel moment. Menționez că nici mintea nu este separată sau în afara curgerii pentru a nu mai fi văzută ca un depozit de cunoștințe statice și imuabile.

În momentul în care cazi din acea curgere, distragerile vieții 3D, dai mai puțin și, în consecință, primești mai puțin. Nu vă imaginați că există cineva care vă dă ca o contrapartidă la ce ați dat voi, sau că sunt mecanisme sofisticate care să măsoare cât ați dat pentru a vă recompensa la mili-mili-...-gram (ceva gen ocaua mică) prin ceea ce primiți. Nu dragilor, voi sunteți cei care reglați ”debitul”, nimeni altcineva.

De ce? Pentru că nu dați nimănui altcuiva, VOUĂ vă dați. Ați uitat? Suntem în Unime! NU este vorba de bunuri materiale, este vorba de mult cu mult mai mult. Este vorba de energie/informație/cunoaștere/vibrație și tot restul ce mai există, pentru că nimic nu este separat de nimic. Acest adevăr funcționează la toate nivelele vibraționale fie că îl conștientizăm, fie că nu. Doar că atunci când îl conștientizezi, devii responsabil de ceea ce alegi să conduci prin tine însuți/însăți.

Când se adună oameni care și-au însușit acest adevăr dincolo de cunoașterea lui intelectuală pentru îndeplinirea unui scop, ei sunt în stare să-și dirijeze în mod unificat energiile pe cale le conduc prin ei înșiși pur și simplu prin unitatea intenției lor, generând un câmp de energie atât de puternic încât pot modifica absolut orice. Importantă este însă unitatea intenției și concentrarea ei în aceiași direcție.

Acesta este motivul pentru care meditațiile globale pentru pace au un efect atât de mare asupra rețelei magnetice a Pământului. Suntem ființe foarte puternice care pe măsură ce ne trezim tot mai mult la acest adevăr vom descoperi cum să ne schimbăm lumea fără a fi nevoie de nici un act de violență sau vibrație joasă.

Cel mai mare ”dușman” al nostru în îndeplinirea și manifestarea acestui obiectiv suntem noi înșine (doar suntem în Unime, nu-i așa?). De ce? Lipsa de răbdare, inconsecvența, lipsa de perseverență și faptul că ne plictisim foarte repede – lipsa de maturitate spirituală – ne ”sabotează” încă cu succes. Căutăm motivații pentru a face ceea ce facem, sau nu facem,  fără să vedem acest simplu adevăr al Unimii: NU EXISTĂ DECÂT UNUL!

Vrei bucurie, dă-ți bucurie; vrei iubire, iubește-te pe tine însuți/însăți; vrei pace, oferă-i sufletului pacea de care ai nevoie; vrei abundență, dă-i din abundență sufletului tău ceea ce ai nevoie pentru că nu lucrurile materiale sunt cele pe care sufletul le dorește; onorează-te, respectă-te, apreciază-te pe tine însuți/însăți și vei vedea că asta se va ”naște” și în jurul tău. Întotdeauna interiorul se reflectă pe sine în exterior pentru că nu există interior și nu există exterior, pentru că nu există nici o separare.

Aceste adevăruri vor face pentru mulți saltul cuantic de la cunoașterea intelectuală la experimentare. Deschideți-vă lor. Este următorul pas. Cad văluri după văluri și nevăzătorii încep să vadă. Dar nu-i concurs, totul, absolut TOTUL își are mecanismele sale de funcționare. Când masa necesară de Ființe Umane care experimentează efectiv Unimea va fi atinsă, Unimea va deveni un fapt, o realitate. Pregătiți-vă pentru ea, pentru că VINE!

Namaste!

Monica Poka