Meditații

miercuri, 20 iulie 2016

Pericolul prezentat de modelele pe care ni le creăm singuri


Din ciclul De ale mele

Voi aborda acest subiect din perspectiva căutării căii spirituale, deși se aplică la orice domeniu din viața noastră. În momentul în care cineva începe să-și pună întrebări legate de existența sa ca ființă, nu numai din punct de vedere material, legate de Univers, caută dincolo de aparența imediată răspunsuri, el intră pe o cale spirituală ca și învățăcel.

Învățăcelul va căuta peste tot răspunsuri, pentru că uneori întrebările par să dea năvală și să-l năucească. Descoperă că un răspuns găsit îi aduce și mai multe întrebări și atunci începe să caute pe cineva care să-l ajute și ghideze în căutarea sa. Probabil că va începe să citească tot ce-i pică în mână. Dar asta nu-l mai mulțumește la un moment dat.

Va căuta o persoană cu care să poată purta un dialog și care să-i ofere răspunsuri la întrebările la care cartea citită fie că nu i-a răspuns, fie că i le-a ridicat. În momentul în care găsește acea persoană este atât de încântat încât tinde să vadă în acea persoană pe cineva care știe tot, care este un maestru perfect pentru el/ea.

Și începe să-i creeze acestuia/acesteia o lumină de atotștiutor și calități care pentru învățăcel reprezintă perfecțiunea/modelul de atins. Accentuez ”pentru învățăcel” pentru că ideea de perfecțiune a acestuia vine din starea lui de conștiință atinsă.

Ce se întâmplă în acest moment? Se va crea o legătură interesantă. Dacă învățăcelul privește acea personaă doar ca pe cineva de la care are de învățat ceva, este în ordine. Dar, dacă învățăcelul își situează nou-găsitul maestru pe o poziție superioară lui, îi va ceda acestuia puterea sa. Mai știm și că ”obiectul observat tinde să-și schimbe comportamentul în funcție de observator.”

Deci, atunci când vedem oamenii din jurul nostru buni și frumoși, ei vor tinde să ne arate acea ”față” a lor și când îi vom vedea drept răi și meschini, ei vor tinde să ne arate acea ”față” a lor. Observatorul poate influența manifestarea observatului. Calitățile pe care învățăcelul i le atribuie maestrului, îl vor influența pe maestrul care va tinde să aibă acele manifestări care să susțină viziunea învățăcelului.

Important de subliniat este faptul că sunt foarte rare cazurile în care un învățăcel aflat la începutul căii sale spirituale întâlnește un Maestru care să dețină aceste calități de la sine. De ce? Pentru că învățăcelul (și inclusiv acel maestru) are lecții de învățat și pentru că un învățăcel nu are încă nivelul de conștiință ca să poată asimila răspunsurile pe care un Maestru adevărat le poate da.

Altfel spus, fiecare întâlnește maestrul care este potrivit pentru el/ea în acel moment. Să nu uităm și faptul că și pentru maestru învățăcelul este la rândul lui un maestru. Asta dacă maestrul vrea să evolueze și nu consideră că deține deja toate răspunsurile Universului. Altfel va folosi puterea dată de învățăcel până când acesta se va sătura să i-o dea, deschizând ochii mai bine.

Dacă legătura este de durată și nesănătoasă, învățăcelul își va ridica maestrul pe un piedestal al perfecțiunii și îl va obliga la un moment dat pe acel maestru să manifeste acele calități pe care el/ea i le atribuie. Dacă la început acest lucru a fost hrănitor pentru maestru, acum tinde să devină o povară.

Dacă maestrul dorește să se elibezere de acea povară își va schimba comportamentul/atitudinea față de învățăcel forțându-l oarecum pe acesta să se îndepărteze. Învățăcelul va fi total dezamăgit de maestrul său și apare riscul de a abandona calea pe care pornise. Depinde însă de cât de hotărât este învățăcelul să primească acele răspunsuri care îl ard pur și simplu și nu-i mai dau pace.

Dacă va alege să-și continue căutarea va întâlni și alți maeștri care să-l ajute să meargă mai departe, dar va avea în tolba sa experiența că nu tot ce zboară se mănâncă și nu tot ceea ce strălucește este aur. În cele din urmă va ajunge la acel Maestru care nu-l va dez-amăgi niciodată pentru că fostul învățăcel a depășit nivelul amăgirii. Va descoperi, în cele din urmă, că acel Maestru pe care l-a căutat atât de multă vreme se află chiar în el/ea însuși/însăși.

Să nu uităm că NIMENI nu ne poate amăgi în afară de noi înșine. NOI alegem la ce dăm crezare și la ce nu; în ce ne investim puterea și încrederea și în ce nu. Înțelegem că NU există modele, ci o continuă interacțiune care duce la o continuă schimbare și evoluție. Deși unii oameni își închipuie că lor nu li se întâmplă nimic, vor înțelege, poate, la un moment dat că NIMIC nu rămâne neschimbat.

Dar, poți alege TU cum să te schimbi nu să lași ca acest lucru să aibă loc la voia întâmplării. Pentru că poți alege să-ți trăiești viața sau să lași viața să te trăiască. Diferența este enormă. Poate părea comod să fii pasager în vehiculul cu care treci prin viață, dar atunci nu vei alege TU direcția în care acesta să o ia. Dar dacă TU ești șoferul, poți alege orice direcție dorești, poți schimba viteza/ritmul și te poți opri acolo unde simți că ai vrea să stai o vreme sau să treci pur și simplu pe lângă locurile/situațiile care nu mai prezintă interes pentru tine.

Alegerea ne aparține ÎNTOTDEAUNA. Nu există modele, există doar alegeri. Nu există alegeri bune și alegeri proaste, există doar lecții. Nu există lecții bune sau rele, există doar experiență. Și unde duce experiența? La expansiunea cunoașterii și implicit a conștiinței. Din nivelul de conștiință nou atins, vei putea descoperi alte alegeri, alte lecții, alte experiențe și vei închide cicluri după cicluri deschizând în același timp altele. Și asta se numește simplu EVOLUȚIE CONTINUĂ.

Namaste!


Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.